Plângere contravenţională. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 932/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.932
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta- intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, impotriva sentintei civile nr.959/03.04.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul- petent P. A., cu domiciliul în loc. Somova, .. 1, județul Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 07.10.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
La data de 07.10.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul P. A. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.09.2014 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând anularea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 959 din 3.04.2015 Judecătoria Tulcea a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 03.09.2014.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ din data de 03.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 03.05.2014, pe DN 1 Km 48 + 800 m, pe raza localității Românești, județul Prahova, autovehiculul ce îi aparține, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Procedând la verificarea procesului-verbal de constatare a contravenției conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
A arătat judecătorul fondului că potrivit dispozițiilor 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, ce se constată și din oficiu.
A mai arătat instanța că potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
A reținut instanța de fond că din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001 rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, instanța de fond a reținut că acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
A arătat judecătorul fondului că procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, situație față de care instanța a reținut faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
A mai arătat instanța de fond că O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
A arătat judecătorul fondului că actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor.
Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
A arătat instanța de fond că nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
Instanța de fond a reținut că, pe parcursul soluționării prezentei cauze, prin Decizia nr. 6/2015, Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Instanța a reținut că, în speță, constatarea contravenției nu s-a făcut în condiții de legalitate, având în vedere lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel intimata C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, invocând dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/2012, apelanta-intimată arată că în mod greșit instanța de fond analizând probele prezentate de petent a apreciat că emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu încheierea unui proces-verbal de contravenție valid.
Consideră apelanta-intimată că din interpretarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Arată apelanta-intimată că susținerea intimatului-petent potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator și astfel procesul-verbal este nul, semnătura electronică nefiind menționată în O.G. nr. 2/2001 este neîntemeiată și nu poate fi luată în considerare ca motiv de nulitate a procesului-verbal întrucât prin art. 17 din O.G. nr. 2/2001 este sancționată lipsa semnăturii agentului constatator și se poate observa că legiuitorul a vorbit doar de „semnătura”, astfel încât chiar dacă nu se menționează expres despre semnătura electronică, se poate constata că nu se menționează nici faptul că semnătura ar fi olografă, iar semnătura electronică este o modalitate reglementă de lege, astfel că nu se poate considera că este nelegală o asemenea semnătură în procesul-verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul-verbal este legal semnat nefiind nul.
În continuare, apelantul-intimat a invocat dispozițiile art. 4.4 din Legea nr. 455/2001 arătând că dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în forma electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura și efectele înscrisului sub semnătură privată, semnătura fiind o condiție a înscrisului dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătura în această situație.
Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere și reprezintă o formă digitală a semnăturii olografe având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea precum în prezenta cauză, de către agentul constatator investit cu autoritatea statală, că actele contestate în procesul-verbal corespund stării de fapt și de drept reținută, investind astfel actul de constatare a contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Prin urmare, consideră că nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului-verbal de constatare a contravenției care în forma electronică atestă semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Referitor la decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susține că nu este un act normativ în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 24/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare care în art. 11 face o enumerare limitativă a emitenților unor asemenea acte, printre care nu se regăsește I.C.C.J. prin hotărârile date în interpretarea și aplicarea unitară a legii, hotărârile sale neputând fi considerate acte normative cu putere de lege în înțelesul dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 sau Legii nr. 455/2001 și din perspectiva faptului că nu reglementează relații de apărare socială, nu instituie reguli de conduită și norme de încriminare sau care se referă la răspunderea contravențională, la temeiurile și limitele acestei, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse în acte normative elaborate și adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie.
Consideră că fapta întrunește cele 4 trăsături ale unei contravenții întrucât se încadrează în modelul abstract descris de norma de încriminare a contravenției, aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală, prevăzută de lege și este săvârșită cu vinovăție.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, modificarea în hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii și menținerii Procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal întocmit.
În apărare, intimatul-petent P. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter nefondat, pentru următoarele considerente:
D. actele și lucrările dosarului rezultă că în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile deciziei de recurs în interesul legii nr. 6/16.02.2015 pronunțate de ICCJ, prin care s-a decis că “procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor prevazute de art.8 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, incheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) si alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport de hartie, sunt lovite de nulitate absolută in lipsa semnaturii olografe a agentului constatator” (sublinierea noastră).
Este de menționat că până la data soluționării prezentului litigiu a fost publicată, în Monitorul Oficial din data de 25 februarie 2015, decizia mai sus citată, deci dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru tribunal, la momentul soluționării căii de control judiciar, în baza prevederilor art. 517 alin. 4 C..
De altfel, este cunoscut că deciziile de recurs în interesul legii nu au efect constitutiv, ci declarativ, în sensul că interpretarea dată textului legal de către instanța supremă nu reprezintă o normă juridică nouă, ci doar modalitatea în care textul legal trebuia interpretat și aplicat încă de la data intrării în vigoare a normei juridice ce a constituit obiectul sesizării.
Întrucât până la data soluționării definitive a litigiului (prin prezenta decizie) situația juridică dedusă judecății se află în curs de constituire (prin formare, modificare sau stingere), nu se poate susține că interpretarea dată de către instanța supremă ar avea caracter retroactiv, astfel încât forța juridică obligatorie a deciziei de recurs în interesul legii nu aduce atingere principiului securității și stabilității raporturilor juridice.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta- intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, impotriva sentintei civile nr.959/03.04.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul- petent P. A., cu domiciliul în loc. Somova, .. 1, județul Tulcea, ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. G. E. B.
Grefier,
P. L.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. D.N.G./21.12.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./22.12.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 842/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 950/2015. Tribunalul... → |
|---|
