Plângere contravenţională. Decizia nr. 528/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 528/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 528/2013
Ședința publică de la 22 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: R. A. V.
JUDECĂTOR: L. D. P.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul petent M. D. cu domiciliul în T., ., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1792/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, s-a depus întâmpinare ce nu a fost comunicată, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la 04.01.2013, sub numărul_, petentul contestator M. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN T., anularea procesului verbal . nr._ emis de intimat la data de 25.12.2012, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 300 lei pentru faptul că a încălcat consemnul postului prin faptul că a permis numitei R. R. accesul în incinta stadionului Pescărușul și prin faptul că nu a purtat asupra sa în momentul controlului dotarea necesară, respectiv baston de cauciuc și spray iritant-lacrimogen.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a depus la dosar, în apărare, copii de pe raportul agentului constatator, declarațiile olografe ale martorilor B. I., R. R., T. D..
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.1792 din 30 aprilie 2013 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 25.12.2012 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 25.12.2012, contestatorul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, reținându-se că la data de 25.12.2012, la orele 16:30, la stadionul „Pescărușul” din municipiul T., petentul a încălcat consemnul postului prin faptul că a permis numitei R. R. din T. accesul în incinta stadionului Pescărușul și prin faptul că nu a purtat asupra sa în momentul controlului dotarea necesară, respectiv baston de cauciuc și spray iritant-lacrimogen, fapta fiind prevăzută de art. 60 lit.e) din Legea nr.333/2003.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, prima instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile Legii nr.333/2003 care au fost încălcate au drept scop asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii personalului de pază si promovarea unor relatii civilizate in viata cotidiana.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, s-a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură, de către instanța de judecată, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, însă în litigiul dedus judecății susținerile contestatorului nu au fost dovedite.
Din contră, instanța de fond a constatat că la stabilirea contravenției agentul constatator s-a întemeiat pe cercetarea efectuată la fața locului, coroborată cu declarațiile martorilor audiați.
Instanța de fond a reținut că o parte din fapte au fost constatate nemijlocit de către agentul constatator, prin propriile simțuri.
În drept, potrivit art.60 lit.e) din Legea nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, încălcarea de către personalul de pază ori gardă de corp a obligațiilor prevăzute la art. 48 – 51 constituie contravenție, iar art.61 din aceeași lege, la lit.c) prevede că se sancționează cu amendă de la 100 lei la 300 lei, contravenția prevăzută la lit. e).
De asemenea, conform art. 48 lit. c) și k) din Legea nr. 333/2003, în timpul serviciului, personalul de pază este obligat: c) să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale și cu dispozițiile interne și k) să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecție și armamentul cu care este dotat și să facă uz de armă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege".
În sensul celor arătate, între procesul-verbal și probele propuse de intimată în susținerea acestuia există o strânsă legătură, în sensul că acestea se coroborează, relevantă fiind declarația olografă a martorului R. R. care a arătat că, la data respectivă, se afla în incinta stadionului “Pescărușul” în ghereta paznicului M. D. care efectua serviciul în post; a amenționat, totodată, faptul că petentul nu avea asupra sa dotarea necesară, respectiv baston de cauciuc și spray iritant-lacrimogen.
Ca atare, petentul nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal, care apare ca temeinic și corespunzător cu adevărul judiciar.
Instanța de fond a reținut că motivele invocate de petent nu justifică faptele comise de acesta și reținute în procesul-verbal de contravenție, neavând relevanță în cauză. De altfel, chiar petentul recunoaște faptul că a permis . “Pescărușul “ a numitei R. R. și a minorei G. A., deși avea obligația de a nu permite accesul în timpul serviciului, in incinta stadionului, conform prevederilor legale mai sus menționate. Situația de fapt expusă de petent cu referire la unele infracțiuni care ar fi fost comise de către agenții de poliție pot constitui, eventual, obiectul unor cauze penale, neavând legătură cu prezenta cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță a constatat că amenda aplicată contravenientului are cuantumul maxim prevăzut de lege, existând un just echilibru între sancțiune și contravenție, prin raportare la împrejurarea că petentul s-a aflat în timpul serviciului, nu a regretat fapta comisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel nu s-a observat că in cauza nu s-a făcut dovada așa cum prevăd dispozițiile art. 60 din Legea nr.333/2003 că a fost întocmit un plan de pază de unitatea ale cărui bunuri sau valori se păzesc.
Procesul verbal de contravenție este nelegal întocmit si pentru ca nu s-a consemnat in cuprinsul său posibilitatea achitării in termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ sancționator.
Hotărârea primei instanțe este nelegala si pentru ca s-a apreciat in mod greșit ca in cauza nu se impune reindividualizarea sancțiunii si înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul motivat de faptul ca stadionul Pescărușul nu este un obiectiv militar sau civil de o importanta deosebită în acest obiectiv având acces copii din clasa de lupte greco-romane precum si părinții acestora.
A mai arătat recurentul ca procesul - verbal de contravenție a fost întocmit cu rea-credință deoarece recurentul a sunat la nr. 112 pentru a solicita intervenția organelor de politie in vederea evacuării de pe stadion a două persoane care se manifestau violent si care in cele din urma s-a dovedit ca erau polițiști.
A mai susținut recurentul ca hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare al recurentului si in condițiile in care nu s-a incuviințat proba cu martori pe care a solicitat-o pentru a face dovada situației de fapt reale.
În consecința recurentul a solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii plângerii si anularii procesului – verbal de contravenție sau înlocuirea sancțiunii amnezii cu avertismentul .
Examinând hotărârea atacată in raport cu criticile aduse acesteia precum si din oficiu in raport de dispoz. art 34 din O.G. NR.2/2001 Tribunalul retine ca recursul este neîntemeiat.
Se constata că prima instanță a reținut in mod corect ca situația de fapt prezentată in cuprinsul procesului verbal de contravenție corespunde realității, că nu au fost administrate probe prin care sa fie răsturnată prezumția de veridicitate a acestuia, că petentul recurent se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa și că nu exista motive de nulitate absoluta care sa duca la anularea procesului-verbal de contravenție.
Recurentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art.60 lit e din legea nr.333/2003 potrivit cu care constituie contravenție încălcarea de catre personalul de paza ori garda de corp a obligațiilor prev. de art.48-51.
Faptele contravenientului au constat in aceea ca a permis numitei R. R. din T. accesul in incinta stadionului Pescărușul și prin faptul ca nu a purtat asupra sa in momentul controlului dotarea necesara, respectiv baston de cauciuc si spray iritant-lacrimogen.
Petentul recurent a solicitat in fata primei instanțe așa cum susține incuviințarea probei testimoniale, cerere care insa a fost respinsă in mod corect de instanța ca nefiind utilă soluționării cauzei fata de împrejurarea ca prin plângerea cu care a investit instanța a recunoscut că a permis accesul numitei R. R. si a minorei G. A. in obiectiv, și nici nu a negat împrejurarea că nu purta asupra sa, deși era in timpul serviciului de pază, mijloacele de apărare si protecție, respectiv bastonul de cauciuc si spray-ul iritant lacrimogen iar aspectele învederate in plângere cu privire la situația de fapt neavând relevanta sub aspectul faptei contravenționale reținute in sarcina sa.
In aceste condiții nu se poate reține ca a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului.
Petentul susține deasemeni că nu a existat un plan de pază, împrejurare care nu a fost avută in vedere, in mod greșit, de prima instanța la soluționarea cauzei. Nici acest aspect nu are relevantă in speță deoarece nu a invocat in fata primei instanțe faptul ca nu trebuia sa poarte asupra sa mijloacele de apărare si protecție sau ca nu a fost dotat de angajator cu acestea.
Prima instanță a apreciat in mod corect ca individualizarea sancțiunii este corespunzătoare, aplicarea acesteia fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art.5 alin. 5 si art. 21 alin 3 din O.G nr. 2/2001.
Așa cum a reținut si prima instanța se constată că situația de fapt expusă de petent cu referire la unele infracțiuni care ar fi fost comise de către agenții de poliție pot constitui, eventual, obiectul unor cauze penale, neavând legătura cu prezenta cauză.
In consecință față de aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul petent M. D. cu domiciliul în T., ., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.1792/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 august 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
E. N. R. A. V. L. R.
L. D. P.
Red.jud.EN/28.08.2013
Tehnored.LR/29.08.2013
2 ex.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 79/2013.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul... → |
|---|
