Plângere contravenţională. Decizia nr. 696/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 696/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 696/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: R. A. V.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă . SRL, cu sediul procesual ales la SCA B., P.&Asociații în București, ..16, parter, ., împotriva sentinței civile 1485/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R. – I.S.C.T.R.- I. TERITORIAL 2, cu sediul în C., ., nr.2, ..C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 27.11.2012, sub nr._, petenta . SRL a formulat în contradictoriu cu I. DE S. P. C. ÎN T. R. - ISCTR, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._/01.11.2012, solicitând în principal anularea acestuia iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Intimatul I. DE S. P. C. ÎN T. R. – ISCTR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.1485 din 17 aprilie 2013 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.11.2012 întocmit de intimatul I. DE S. P. C. ÎN T. R.- ISCTR- I. TERITORIAL 2, ca nefondată.
P. a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr._/01.11..2012 – petenta a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art.4 pct.57.2 din HG 69/2012, reținându-se faptul că, la data de 01.11.2012 ora 12,00, pe DN 22 km 171+800, la ., a fost oprit și verificat autovehiculul cu nr._ deținător și utilizator . SRL, condus de N. I., ce efectua transport contracost, în baza licenței de transport . nr._; în urma verificărilor s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu a asigurat existența la bordul autovehiculului a legitimației conducătorului auto din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Urmare a examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care s-a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art.4 pct.57.2 din HG 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări - reprezintă încălcări foarte grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:… nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:… legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Potrivit art.25 alin.5 din OG nr.27/2001 privind transporturile rutiere - în cazul efectuării transportului rutier național contra cost, operatorii de transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetățeni români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de cetățeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de muncă în România, angajați ai acestora, titulari ai unui certificat de competență profesională obținut în condițiile prevăzute de reglementările naționale și ale Uniunii Europene.
La art.39 din Ordinul 980/2001 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin OG nr. 27/2011, s-a prevăzut obligația operatorul de transport de a deține la bordul autovehiculului, pe lângă copia conformă a licenței de transport, următoarele documente: legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto; certificatul de competență profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport efectuat; contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing, după caz; atestatul de conducător auto prevăzut la art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, după caz.
Potrivit art.2 din Ordinul nr.1843/2001 pentru aprobarea Normelor privind condițiile de utilizare a vehiculelor deținute temporar în scopul efectuării operațiunilor de transport rutier - transmiterea dreptului de folosință temporară a vehiculelor, cu titlu oneros, de către persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România ori în străinătate, numite locatori, unor operatori de transport cu sediul în România, numiți locatari, se face pe baza unui contract de închiriere. Contractul de închiriere prevăzut la alin.1) se încheie în formă autentică, iar în cazul în care locatorul este persoană fizică, contractul de închiriere se înregistrează la administrația financiară în a cărei rază teritorială se află locatorul.
În esență, s-a reținut că la momentul controlului, se efectua activitatea de transport marfă cu autovehiculul înmatriculat sub nr._ - aspect care a rezultat din avizul de însoțire a mărfii nr.361/01.11.2012.
Autovehiculul era condus de N. I. – angajat al beneficiarului mărfii, ..
Având în vedere că petenta este agent economic – transmiterea dreptului de folosință în scop comercial, nu se poate efectua decât cu titlu oneros, prin contract de închiriere încheiat în forma autentică.
Nerespectarea condiției de formă a actului de cedare a folosinței bunului, atrage nulitatea absolută și prin urmare inopozabilitatea față de terți.
În aceste condiții, contractul de luare în custodie nu este un act valabil, prin prisma prevederilor legale anterior indicate și prin urmare, nu constituie o probă în sensul celor expuse de către petentă.
P. aceste considerente, criticile petentei sunt neîntemeiate.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest context, reținându-se că fapta contravențională reprezintă o încălcare foarte gravă a prevederilor privind transporturile rutiere și întrucât agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prev. de norma contravențională – s-a apreciat cu nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, cu atât mai mult cu cât petenta a mai fost sancționată de către inspectorii ISCTR pentru săvârșirea altor cinci fapte de nerespectare a reglementarilor din domeniul transporturilor rutiere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că greșit instanța de fond nu a dat eficiență contractului de custodie depus la dosar de către S.C. CONTEC FOODS S.R.L. și a apreciat greșit că s-a realizat un transport rutier contra cost.
S-a arătat că nu se face vinovată de faptul că S.C. CONTEC FOODS S.R.L. a efectuat în nume propriu în interesul său, cu un șofer angajat al acestei societăți un transport, iar petenta recurentă nu avea raporturi comerciale cu depozitara.
S-a susținut că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută în sensul că, deși nu se face vinovată de săvârșirea contravenției, totuși petenta apare drept contravenient în locul altei societăți, astfel că se impune anularea procesului-verbal de contravenție.
In subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea sancțiunii.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Potrivit art. 24 alin. 5 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, în cazul efectuării transportului rutier contra cost, operatorii de transport rutier trebuie să utilizeze autovehicule conduse de persoane ce sunt angajate ale operatorului de transport.
Potrivit art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 980/2011, respectiv Normele de aplicare a O.G. nr. 27/2011, la bordul vehiculului trebuie să se găsească atât legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto care să ateste că acesta este angajatul operatorului de transport rutier cât și contractul de închiriere, leasing în original, ori conform cu originalul, în cazul în care vehiculul este deținut cu contract de închiriere ori leasing.
In conformitate cu Ordinul nr. 1843/2001, modificat prin Ordinul nr. 2275/2004, persoanele fizice ori juridice au posibilitatea de a transmite dreptul de folosință temporară a vehiculelor cu titlu oneros unor operatori de transport rutier, cu sediul în România, dar această transmitere se realizează sub forma contractului de închiriere ce se legalizează.
Este evident că este necesară o identitate între persoana care este deținătoarea licenței comunitare și operatorul de transport iar conducătorul auto trebuie să fie angajatul operatorului de transport.
Intrucât atât licența comunitară cât și copia conformă sunt emise pe numele petentei, iar conducătorul auto nu a dovedit că este angajatul acesteia, în mod corect s-a constatat săvârșirea contravenției.
Din probele administrate în cauză a rezultat că la momentul controlului se efectua transportul mărfii cu autovehiculul înmatriculat sub nr._, condus de N. I. – angajat al beneficiarului mărfii S.C. CONTEC FOODS S.R.L., fără a se respecta condiția de formă a actului ce privește cedarea folosinței.
D. urmare, în mod corect prima instanță nu a reținut valabilitatea contractului de luare în custodie în sensul în care a fost invocat în apărare, întrucât nu a avut loc o transmitere a folosinței bunului, cu titlu oneros, prin contractul de închiriere în formă autentică.
Sub acest aspect, critica recurentei este neîntemeiată, în cauză nu este vorba de o altă contravenientă care ar putea să suporte sancțiunea, ci rezultă săvârșirea contravenției de către petentă, în calitate de operator de transport, care a cedat folosința bunului către o altă societate, fără respectarea formei cerută de lege în acest scop, astfel că nu a putut face dovada efectuării transportului de către un conducător auto angajat al său.
Cu privire la cererea subsidiară, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 ținând seama de toate criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, astfel că în mod corect s-a apreciat că sancțiunea aplicată este legală, în limitele legii, orientată spre minimul prevăzut de lege și nu se impune nicidecum înlocuirea cu o altă sancțiune mai ușoară.
Față de aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc civ., se va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta petentă S.C. M. D. G. S.R.L., cu sediul procesual ales la SCA B., P. & Asociații în București, .. 16, parter, ., împotriva sentinței civile 1485/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. P. C. IN T. R. – I.S.C.T.R.- I. TERITORIAL 2, cu sediul în C., ., nr. 2, . C., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
R. A. V.
06.11.2013/Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2/11.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 695/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 644/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
