Plângere contravenţională. Decizia nr. 827/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 827/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 827/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 827
Ședința publică de la data de 17 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată U. A. T. M. T.-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul în mun. T., .-20, județul T., împotriva sentinței civile nr. 1621 din data de 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimata-petentă C. M., cu domiciliul în T., ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 17 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 02.07.2013, petenta C. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 23.05.2013 încheiat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T. – DIRECȚIA POLIȚIE LOCALĂ.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa. A susținut petenta că punct de colectare deșeuri în cauză aparține Asociației de proprietari Z – 9 Vest iar în prezent se află la locul său, inclusiv gardul ce-l împrejmuiește. A mai arătat petenta că acest punct de colectare se află în vecinătatea unei societăți comerciale la care nu are nicio calitate.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Intimata a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal. De asemenea, a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, constând în raportul agentului constatator, o înregistrare video, H.C.L. T. nr. 136/26.05.2011, H.C.L. T. nr. 213/29.09.2011, H.C.L. T. nr. 279/21.12.2009 (fila 18-36).
A susținut intimata că la data de 23.05.2013 agentul constatator s-a deplasat pe . constatat că petenta a procedat la tăierea unui gard împrejmuitor al platformei gospodărești de la punctul de colectare a deșeurilor menajere situat în apropierea scărilor ce fac legătura străzii menționate cu . de construire, producând astfel un prejudiciu. A arătat intimata că nu există cauze de nulitate absolută în ceea ce privește procesul-verbal încheiat iar încadrarea în drept a faptei săvârșite s-a făcut corect.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr.1621 din data de 02 iunie 2014 a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 23.05.2013.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 23.05.2013 prima instanță a constat că acesta conține toate elementele obligatorii prevăzute de lege, a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută și că, faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, sancțiunea fiind individualizată în limitele prevăzute de art. 31 lit. b) din H.C.L. T. nr. 279/2009, cu modificările ulterioare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, s-a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, s-a reținut că, procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Noul Cod procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe, acestea folosindu-se de proba cu înscrisuri și o înregistrare video.
S-a mai reținut că, potrivit art. 8 lit. k) din H.C.L. T. nr. 279/2009, cu modificările ulterioare, se interzice cetățenilor să distrugă ori să degradeze împrejmuirile și porțile platformelor gospodărești, alt mobilier urban sau orice bunuri aparținând autorității publice locale, faptă ce se sancționează conform art. 31 lit. b) din aceeași hotărâre cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei pentru persoanele fizice.
În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă, persoana împuternicită să aplice sancțiunea va stabili și despăgubirea făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal, cu aplicarea unor tarife prestabilite, așa cum se arată la art. 37 alin. 1 din hotărârea susmenționată.
În speță, s-a reținut că, petenta nu contestă fapta avută în vedere de agentul constatator, în sensul consumării elementului material al laturii obiective, însă s-a apărat pe lipsa vinovăției, invocând în primul rând faptul că nu este autorul contravenției.
Deși fapta a fost constatată în mod cert sub aspectul săvârșirii elementului contravențional în plan obiectiv (găsirea gardului împrejmuitor tăiat), în fapt nu s-a identificat și subiectul activ al contravenției, petenta fiind trasă la răspundere doar pe baza unei presupuse legături cu societatea comercială din vecinătatea punctului de colectare deșeuri menajere.
Chiar și în ipoteza unei astfel de legături, funcționează principiul in dubio pro reo, neputându-se indica cu certitudine autorul faptei, în condițiile în care acesta nu a fost surprins în momentul săvârșirii contravenției de către organul de poliție, pentru a putea conferi actului sancționator o prezumție de temeinicie, bazată pe constatări personale (ex propriis sensibus).
Constatând doar o faptă de natură contravențională consumată, în lipsa oricăror alte probe care să susțină în sarcina petentei conduita evidențiată în procesul-verbal de contravenție, prima instanță a apreciat că, actul sancționator este netemeinic, motiv pentru care a admis plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata U. A. T. M. T.-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, din raportul agentului constator rezultă faptul că acesta s-a deplasat la fața locului constatând prin propriile simțuri, urmare a cercetărilor efectuate că petenta se face vinovă de săvârșirea contravenției ce face obiectul procesului verbal încheiat.
Din probele prezentate instanței de fond rezultă fără dubiu încălcarea dispozițiilor art. 8 lit. K din HCL 279/2009 potrivit căruia, cetățenilor municipiului T., precum și celorlalți cetățeni le revin următoarele obligații: “să nu distrugă ori să degradeze...împrejmuirile și porțile platformelor gospodărești și alt mobilier urban sau orice bunuri aparținând autorității publice locale”, faptă ce se sancționează potrivit art. 31 lit. b din hotărârea de consiliu local menționată anterior. “În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă, persoana împuternicită să aplice sancțiunea va stabili și despăgubirea făcând mențiunea corespunzătoare în procesul verbal aplicând următoarele tarife:...s) G. protecție-800 lei/ml”.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1621 din 02 iunie 2014, în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și H.C.L. 279/2009.
Intimata C. M. nu a formulat întâmpinare, nu a cerut administrarea de probe în apărare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 23 mai 2013 întocmit de Primăria Municipiului T.-Direcția Poliției Locale, intimata C. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 200 lei și măsura acoperirii prejudiciului de 9360 lei, reținându-se în fapt că, în aceeași zi la ora 10.36 a tăiat gardul împrejmuitor fără a avea autorizația necesară, de lângă scările de acces dinspre . Alunișului pe o suprafață de 11,7 metri, cu intenția de a-l muta lângă blocul Z 11 scara C, contravenție sancționată de art. 31 lit. b din H.C.L. T. nr. 279/2009.
Conform art. 8 lit. k din H.C.L. T. nr. 279/2009 se interzice cetățenilor să distrugă ori să degradeze împrejmuirile și părțile platformelor gospodărești, alt mobilier urban sau orice bunuri aparținând autorității publice locale, faptă ce se sancționează potrivit art. 31 lit. b din aceeași hotărâre cu amendă de la 200 lei la 1000 lei pentru persoanele fizice. Iar în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă, persoana împuternicită să aplice sancțiunea va stabili și despăgubirea făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal, cu aplicarea unor tarife prestabilite, potrivit art. 37 alin. 1 din hotărâre.
Susținerile apelantei potrivit cărora agentul constatator a perceput cu propriile simțuri că intimata se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat fără putință de tăgadă că intimata ar fi comis fapta imputată.
În mod judicios, prima instanță a reținut că subiectul activ al contravenției nu a fost identificat cu certitudine, intimata fiind trasă la răspundere doar pe baza unei presupuse legături cu societatea comercială din vecinătatea punctului de colectare deșeuri menajere.
Se mai cuvine a fi observat și faptul că intimata nu a fost surprinsă în momentul săvârșirii unei eventuale fapte contravenționale de către agentul constatator pentru a putea conferi actului sancționator o prezumție de temeinicie bazată pe constatări personale.
În aceste coordonate prima instanță, plecând de la premise exacte a ajuns la o soluție corectă prin valorificarea tuturor probelor administrate în cauză.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-intimată U. A. T. M. T.-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, cu sediul în mun. T., .-20, județul T., împotriva sentinței civile nr. 1621 din data de 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimata-petentă C. M., cu domiciliul în T., ., ., ., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 17 Decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ.jud. I.S.
Red.dec.civ.jud.R.A.V./05.01.2015
Tehnored.gref. D.B./13.01.2015/4 ex.
. ex.apelantă, 1 ex. intimată.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 832/2014.... | Reexaminare anulare cerere. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul... → |
|---|
