Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 912/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 912/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 912/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta petentă . cu sediul în oraș Voluntari, Șoseaua P.-Tunari, nr.86-88, Lotul IV, parter, Camera nr.2, jud.I., împotriva sentinței civile nr.470/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I.- B. DE C. ȘI P. I. T. cu sediul în T., ..152, jud.T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2015,susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 04.12.2014 sub nr._ reclamanta S.C. A. S. S.A. a formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr._/2014 emisă de Oficiul de C. și P. I. T., prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de carte funciară nr._/2014, solicitând admiterea acesteia în sensul desființării încheieri nr._/2014 și a încheierii nr._/2014, cu consecința admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra digurilor.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.470 din 18 februarie 2015 instanța a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S. S.A., în contradictoriu cu intimata O.- B. DE C. ȘI P. I. T., ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr._/03.07.2014 Oficiul de C. și P. I. T. a dispus cu privire la imobilul cu nr. cadastral_ înscris în cartea funciară_ UAT Ceatalchioi, intabularea dreptului de proprietate în favoarea Județului T. domeniul public, sub B.1 din cartea funciară nr._ UAT Ceatalchioi. Totodată, s-a notat că pe teren se află edificată construcția C1-DIG APĂRARE în suprafață construită de_ mp sub B.2 din cartea funciară_ UAT Ceatalchioi.
Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2014 reclamanta a solicitat reexaminarea încheierii de respingere nr._/2014 cu consecința admiterii cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra digurilor.
Cererea de reexaminare a fost respinsă prin încheierea nr._/20.10.2014 emisă de registratorul șef al Oficiului de C. și P. I. T., cu motivarea că potrivit H.G. nr. 1360/2001 privind atestarea domeniului public al județului T., precum și al municipiului T., al orașelor și comunelor din județul T., Anexa 1, poziția 34, digul de apărare inundații aparține amenajării agricole S. și este proprietatea județului T., domeniul public. S-a mai arătat în motivarea încheierii faptul că protocolul încheiat la data de 03.05.1991 nu atestă calitatea de proprietar al reclamantei asupra construcției-dig.
Instanța de fond a constatat că argumentele aduse de reclamantă în susținerea plângerii sunt nefondate.
Astfel, instanța de fond a reținut că potrivit articolului unic al H.G. nr. 1360/2001 „Se atestă apartenența la domeniul public al județului T., precum și al municipiului T., al orașelor și comunelor din județul T. a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 - 49*) care fac parte integrantă din prezenta hotărâre”, iar la poziția nr. 34 figurează „dig apărare inundații care aparține amenajării agricole S.” (filele nr. 64 - 71).
Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică „Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.”, iar la pct. I.19 din anexă sunt menționate „digurile de apărare împotriva inundațiilor”.
Ca atare, în condițiile în care printr-o hotărâre de Guvern s-a stabilit că bunul aparține domeniul public al județului T., este nefondată cererea reclamantei de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Nu au fost primite argumentele aduse de reclamantă, în sensul existenței unor înscrisuri anterioare care ar atesta dreptul său de proprietate, iar din conținutul sentinței civile nr. 43/19.01.2005 a Tribunalului T., invocată în plângere, nu rezultă situația de fapt prezentată de reclamantă cu privire la situația juridică a digului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petenta ..
Se susține în motivarea apelului că prin sentința civila nr. 470/18.02.2015 pronunțata in dosarul nr._ de Judecatoria T., s-a retinut in mod greșit ca „potrivit art. unic al H.G. nr. 1360/2001 se atesta apartanenta la domeniul public al județului T., precum si al municipiului T., al orașelor si comunelor din județul T. a bunurilor cuprinse in anexele nr. 1-49* care fac parte integranta din prezenta hotarare”, iar la poz. nr. 34 figureaza „dig de aparare inundații care aparține amenajarii agricole S.”.
Apreciază apelanta că hotararea a fost pronuntata fara a se cerceta in mod corect si legal fondul dreptului dedus judecații si fara a verifica cine a formulat cererea de intabulare si daca O. T. - B. de Carte Funciara T. avea dreptul ca in baza unei cereri formulate de S.C. A. S. S.A. sa incrie acest drept in favoarea unui tert.
Arată apelanta că a mai retinut prima instanta ca potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica „domeniul public al statutului este alcatuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constitutie, din cele prevăzute la pct. I din anexa, precum din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege”, iar la pct. 1.19 din anexa sunt mentionate „digurile de aparare impotriva inundațiilor”.
Consideră apelanta că aceasta motivare a primei instante este nu numai defectuoasa, fara inteles explicit si lacunara ,ci si nelegala in situatia in care a făcut dovada dreptului de proprietate asupra digului în litigiu, ca și construcție, acest drept de proprietate fiind recunoscut cu putere de lucru judecat pozitiva si prin sentința civila nr. 43/19.02.2003 pronuntata de Tribunalul T. in dosarul nr. 2096/2003 prin care instanta a retinut cu autoritate pozitiva de lucru judecat ca in capitalul societății se afla digurile, canalale si platformele (...), prin aceeași sentința intrata in puterea de lucru judecat retinandu-se si ca prin „Hotararea nr. 31/30.07.2004 a Consiliului Județean T. s-a dispus scoaterea din inventarul bunurilor ce alcatuiesc domeniul public al județului T. a acestor bunuri ce alcatuiesc capitalul social al societatii”.
Mai mult, precizează apelanta că prima instanta s-a pronunțat asupra a ceva ce nu s-a cerut, respectiv a inscris in baza cererii formulate de societate o alta persoana – tert, in procedura dezbătută in fata Biroului de Carte Funciara T., înscriind dreptul de proprietate in favoarea altei persoane - Consiliul Jutean T., fara a solicita acestei persoane juridice de drept public nicio explicație, niciun punct de vedere sau documente și fara ca acest tert sa fi depus o cerere in acest sens.
In cauza de fata, menționează apelanta că digurile ce fac obiectul cererii de inscriere in cartea funciara si respectiv al cauzei deduse judecații sunt proprietatea sa, aceste bunuri alcatuiesc capitalul social al societatii A. S. S.A., fiind cumparate in procesul de privatizare potrivit Contractului de vanzare-cumparare acțiuni nr. C.T. 2/22.05.2003.
În acest sens, învederează că S.C. A. SIREASAS.A.s-a infiintat in temeiul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale (in prezent republicata) prin Decizia Prefecturii T. nr. 68/14.02.1991 care a dispus la art. 3 alin. 3 ca activul si pasivul fostei Companii Economice Delta Dunării T. (care a fost reorganizata/preluata in procesul de privatizare de societatea A. S. SA) sa fie preluat conform art. 20 din Legea nr. 15/1990 prin protocol.
Astfel, arată apelanta că terenul aferent digurilor in discuție este detinut in concesiune, prin urmare societatea avand un drept de concesiune, drept ce nu a fost mentionat in Cartea Funciara, BCF – T. ce a dispus in mod discreționar incrierea in cartea funciara a „alceva” decât s-a cerut si omitand tocmai inscrierea unor date reale.
Așa cum a arătat, societatea A. S. S.A. a obtinut dreptul de proprietate asupra digurilor in litigiu prin cumpararea acestora, impreuna cu intregul patrimoniu al societatii in care erau incluse si aceste imobile cu destinatie speciala, de la Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului la data de 07.04.2003, iar aceste active sunt inscrise atat in caietul de sarcini ca active in natura fiind totodata si expres identificate in protocolul de predare-preluare, precum și evidentiate in contabilitatea societatii.
De asemenea, arată în continuare apelanta că aceste imobile - diguri - sunt descrise amanuntit in Situatia reevaluarii mijloacelor fixe si a investițiilor in curs de execuție, situatia fiind intocmita in temeiul H.G. nr. 26/22.01.1992, din descrierea acestor imobile rezultând in mod clar ca digurile in discuție au intrat in proprietatea societatii prin cumpararea acțiunilor in procesul de privatitizare.
Menționează apelanta că prin HCJ T. nr. 26/2006, Anexa 1 cuprinzând LISTA bunurilor care se scot din domeniul public de interes județean, se prevede la nr. crt. 14/36 si 15/36, codurile de clasificare 1.8.4 si canalele, magistrale pentru irigații si desecare apartinand amenaiarii agricole S. si Canalele secundare pentru desecare si irigații apartinand amenaiarii agricole S., tocmai pentru a nu mai exista nicio neclaritate cu privire la dreptul de proprietate privata in ceea ce privește digurile aferente acestor canale magistrale si canale secundare, care fac parte deasenmenea din proprietatea sa privata.
Prin neinscrierea dreptului său de proprietate privata asupra digurilor in discuție in cartea funciara, consideră apelanta că se creaza situatia paradoxala ca deși este de drept proprietarul privat asupra digurilor sa nu le poata inscrie pentru opozabilitate in cartea funciara si, pe de alta parte, desi Consiliul Județean T. nu este proprietarul digurilor, acesta sa fie inscris ca si proprietar in cartea funciara cu aceste diguri in temeiul unei cereri de intabulare pe care nici macar nu a formulat-o.
La fel de paradoxal apare, proprietatea sa de drept privat asupra digurilor in litigiu, prin inscrierea nelegala de către B. de Carte Funciara T. in temeiul propriei sale cereri de intabulare, sa fie inscrisa ca fiind proprietate publica a Consiliului Județean T., desi nu a fost expropriată niciodata potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica si nu a primit nicio despăgubire.
Ori, in cauza de fata, precizează apelanta că nu exista o astfel de hotarare judecătoreasca prin care societatea sa fi fost expropriata cu activele constând in digurile situate in Amenajarea Agricola S., pe raza comunei Ceatalchioi si ca a ramas in continuare prorietarul de drept si de fapt al digurilor.
Prin urmare, învederează apelanta ca in cartea funciara sunt inscrise mențiuni nereale, atat cu privire la proprietarul de drept, cat si cu privire la categoria dreptului de proprietate, iar instanta de fond, in speța Judecatoria T., desi investita cu o plângere de carte funciara, a mentinut o situatie nelegala inscrisa in Cartea Funciara cu privire la dreptul de proprietate si cu privire la natura acestei proprietatii.
Mai susține apelanta, ca și critica de apel, faptul ca prima instanta, in mod nelegal a respins cererea sa de amanare formulata pentru termenul de judecata din data de 06.02.2015, care era si primul termen de judecata si a respins in mod nelegal si cererea de repunere pe rol depusa in termenul de pronunțare, incalcandu-i astfel dreptul la aparare si la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului prin faptul ca a fost in imposibilitate de a depune probe esențiale pentru justa solutioare a cauzei.
Subliniază apelanta că daca instanta ar fi procedat in conformitate cu prevederile art. 6 din Convenția EDO, art. 20 si 21 din Constitutie si i-ar fi acordat un termen in care sa-și pregateasca apararea si sa solicite administrarea unor probe concludente si pertinente pentru justa soluționare a cauzei, în mod cert prima instanță ar fi putut soluționa cauza in mod legal si fara a menține o situatie injusta si FALSA cu privire la dreptul de proprietate inscris in Cartea Funciara ca fiind proprietate publica a unui tert, care nici nu a formulat cerere de intabulare, nici cerere de interventie si nici nu a fost citat pentru a depune relații cu privire la faptul ca a fost inscris in Cartea Funciara fara sa solicite.
Mai susține apelanta că instanta de fond nu a respectat nici securitatea raporturilor juridice creata de sentinta civila nr. 43/19.02.2003 pronuntata de Tribunalul Tulea in dosarul nr. 2096/2003, care se bucura de autoritate pozitiva de lucru judecat in ceea ce privește recunoașterea dreptului său de proprietate asupra digurilor pe care le deține pe raza localitatii Ceatalchioi, jud. T..
Precizează apelanta ca pentru digurile aflate in proprietatea societatii si care fac obiectul prezentei cauze, au fost achitate la zi taxele si impozitele aferente facand astfel, inca odata dovada dreptului de proprietate asupra acestora.
In cel mai rau caz, apreciază apelanta că O. T. - BCF T., ar fi avut posibilitatea de a respinge cererea sa de intabulare in tot, in nici un caz nu trebuia sa procedeze in mod nelegal, prin admiterea in parte a cererii si înscrierea dreptului de proprietate in favoarea unui tert, care nu a formulat nicio cerere in acest sens si nici macar cerere de interventie.
Procedura de inscriere in cartea funciara, astfel cum este reglementată de prevederile art. 34 si art. 43 din Legea nr. 7/1996, are un caracter esențialmente necontencios deoarece registratorul de carte funciară analizează cererea de înscriere fară citarea persoanelor interesate, dispunând prin încheiere după examinarea înscrisurilor anexate cererii și consultării cuprinsului cărții funciare.
Ori de câte ori însă soluția dată cererii de înscriere privește si alte persoane interesate, plângerea formulată în baza art. 31 si urm. si art. 43 din Legea nr. 7/1996 de terța persoană (în sensul in care nu este vorba de persoana care a formulat cererea de înscriere) lezată, plangerea dobândește caracter contencios, putând fi soluționată doar cu participarea tuturor persoanelor în privința cărora înscrierea de carte funciară produce efecte juridice.
Concluzionează apelanta că înscrierea operata de registratorul de carte funciara in Partea a II-a a Cărtii Funciare nr._ a comunei Ceatalchioi este nelegala si nu reprezintă realitatea dreptului de proprietate asupra imobilului -diguri in suprafața de 153.592 m.p., acest imobil fiind proprietatea privata a sa.
Având in vedere situatia de fapt expusa, analizata prin prisma dispozițiilor legale incidente in cauza, solicită apelanta în principal, admiterea apelului, modificarea/desființarea in tot a sentintei civile apelate si rejudecand, admiterea plângerii in tot si pe cale de consecința intabularea dreptului său de proprietate asupra digurilor din incinta societatii situate pe raza teritorial-administrativa a comunei Ceatalchioi, societatea fiind proprietara de drept a acestor diguri.
In subsidiar, solicită apelanta admiterea apelului, anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei primei instante spre reiudecare in fond, pentru a stabili in mod corect calitatea părtilor, dreptul de proprietate asupra digurilor in favoarea societatii si daca in temeiul cererii sale intabulare, registatorul de carte funciara din cadrul O. T. avea dreptul sa inscrie o terta persoana care nu a formulat nici cerere de intabulare si nici cerere de interventie, precum si pentru readministrarea si completarea probelor in vederea justei soluționări a fondului in conf. cu prev. art. 480 alin. 3 teza a II-a din Noul Cod de procedura civila, considerând ca instanța de fond nu s-a preocupat de cercetarea fondului dedus judecații si nu a observat ca O. T. - BCF - T. s-a pronuntat asupra „a altceva” decât s-a cerut prin cererea de intabulare.
Totodată, solicită apelanta obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata aferente judecații in fond si in apel.
Intimata O.C.P.I. – B. de C. și P. I. T. nu a formulat întâmpinare, însă prin notele scrise depuse la dosar în data de 27 august 2015 a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fondul apelului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, prin dec. civ.nr.442/CA/22-09-2008 a Curții de Apel C., hotărâre irevocabilă, s-a admis recursul Prefectului jud.T. și s-a modificat în parte sent.civ.nr.2402/20-12-2007 a Judecătoriei T. în sensul că a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și a fost anulată HCJ nr.41/2007.
În considerentele hotărârii, s-a reținut că prin HG nr.1360/2001 s-a atestat apartenența digurilor de apărare, inclusiv cele care aparțin Amenajării S., ca fiind bunuri ce aparțin domeniului public în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, iar prin Hotărârea nr.41/2007 s-a însușit din nou inventarul bunurilor care aparțin domeniului public, inventar în care nu se regăsește și ansamblul digurilor de apărare, aceasta în condițiile în care Legea nr.213/1998 include digurile de apărare printre bunurile aparținând domeniului public.
De asemenea, în întreaga motivare a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel C. se reține că digurile de apărare fac parte din domeniul public al județului și nu din capitalul social al unor societăți comerciale ca urmare a privatizării.
Or, potrivit art.431 alin.2 Cod proc.civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu problema litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Principiul puterii lucrului judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor judecătorești a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut și el poate cunoaște limitări decurgând din aplicarea altor principii.
Sunt de învederat în acest context și dispozițiile art.430 Cod proc.civ conform cu care autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a soluționat o chestiune litigioasă.
Statuându-se prin hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, că digurile de apărare, inclusiv cele care aparțin Amenajării S., sunt bunuri ce aparțin domeniului public de interes județean, soluția adoptată de către B. de C. și P. I. și ulterior de către prima instanță este una justificată și impusă de situația menționată.
În consecință, nu vor mai fi analizate criticile și susținerile privind dobândirea dreptului de proprietate de către societatea apelantă.
Cât privește înscrierea unui terț în Cartea Funciară, este de subliniat că Legea nr.7/1996, cu modificările ulterioare, statuează că dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în Cartea Funciară deschisă pentru teren.
Cum dreptul de proprietate asupra terenului nu era intabulat, registratorul de carte funciară a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea județului T.- domeniul public, deschizând practic Cartea Funciară pentru imobil, etapă prealabilă obligatorie, și a notat că pe acest dig este edificată construcția constând în dig de apărare, fără a se menționa proprietarul.
Operațiunea tehnică a registratorului de carte funciară a fost una corectă, acesta urmând etapele impuse de legea specială, iar cu privire la diguri nu a înscris proprietarul pentru că nu a fost probat dreptul de proprietate, asa încât nici criticile sub acest aspect nu sunt întemeiate.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a O. T., se va da eficiență deciziei nr.72/15-10-2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii și, prin urmare, cu caracter obligatoriu, că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu au calitate procesuală pasivă în cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr.7/1996, republicată.
D. urmare, se va admite excepția invocată și se va constata că O. T. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere argumentele prezentate în raport cu motivele de critică aduse, Tribunalul va respinge apelul declarat ca nefundat, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a O. T..
Constată că O. T. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Respinge apelul formulat de apelanta petentă . cu sediul în oraș Voluntari, Șoseaua P.-Tunari, nr.86-88, Lotul IV, parter, Camera nr.2, jud.I., împotriva sentinței civile nr.470/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul O.C.P.I.- B. DE C. ȘI P. I. T. cu sediul în T., ..152, jud.T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.470/18-02-2015 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond GN
Red./tehnored.jud.CDA/23-11-2015
Gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 978/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 898/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
