Pretenţii. Decizia nr. 898/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 898/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.898
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta- reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ M. - P. ORAȘULUI M., cu sediul în M., ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.360/26.05.2015 pronuntata de Judecatoria M. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât T. M. domiciliat în București, Calea Apeductului, nr.1, ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ din 02.03.2015, reclamanta U.A.T. M. prin primar a chemat în judecată pe pârâtul T. Mahmed solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 38.767 lei reprezentând: 5.507 lei redevență, 2.950 lei majorări și penalități de întârziere, 22.478 lei taxă teren, 7.832 lei majorări de întârziere. De asemenea s-a solicitat și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data scadenței, până la achitarea integrală a debitului.
Prin sentința civilă nr.360/26.05.2015 Judecătoria M. a respins acțiunea.
Analizând înscrisurile depuse la dosar coroborate cu dispozițiile legale ce reglementează răspunderea contractuală, instanța de fond a reținut că prezenta cerere este neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat de către prima instanță că potrivit contractului de concesiune nr._/16.11.2011 pârâtul avea obligația de a plăti o redevență de 7.900 lei/an în rate trimestriale egale, până pe data de 15 a ultimei luni din trimestru pentru care se face plata, orice întârziere atrăgând majorări la suma datorată pentru fiecare zi de întârziere conform normelor legale în vigoare. Potrivit aceluiași contract în art. V pct. 5.4 neplata timp de 90 zile calendaristice a redevenței determină rezilierea de drept a contractului cu plata de daune interese în sarcina părții de rea credință.
Or, s-a arătat de către prima instanță că în speța de față reclamantul nu a precizat perioada pentru care se solicită suma de 5.507 lei cu titlu de redevență, pentru ca instanța să poată verifica dacă nu cumva se solicită plata redevenței pentru o perioadă față de care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune. Din calculul majorărilor depus la dosar la fila 23 s-ar putea trage concluzia că se solicită rest redevență aferentă anilor 2012-2013, însă, însumând totalul sumelor datorate pentru fiecare trimestru din respectiva notă de calcul se ajunge la o redevență datorată în anul 2012 de 8148 lei spre deosebire de anul 2013 care este de 8555 lei, sume ce nu sunt în concordanță cu dispozițiile din contract care prevăd că redevența este de 7.900 lei/an, nefiind depus la dosar o eventuală anexă a contractului care să stipuleze o altă sumă cu titlu de redevență.
Totodată, instanța de fond a arătat că a avut în vedere că potrivit art. V pct. 5.4 din contract, neplata timp de 90 zile calendaristice a redevenței determină rezilierea de drept a contractului cu plata de daune interese în sarcina părții de rea credință. Cu toate acestea, la dosarul cauzei nu există nici un înscris din care să rezulte împrejurarea că pârâtul a fost notificat de rezilierea de drept a contractului.
Mai mult, a mai arătat prima instanță că are în vedere că s-a solicită prin acțiunea de față și suma de 22.478 lei reprezentând o taxă de teren fără a se specifica în baza cărui înscris a fost calculată această sumă și perioada pentru care se solicită. Se mai solicită suma de 7.832 lei majorări de întârziere aferente taxei de teren. Deși la fila 24 se află o modalitate de calcul a acestor majorări, această modalitate nu poate fi avută în vedere de instanță în condițiile în care nu este dovedită suma pretins datorată la care au fost calculate majorările.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ M. - P. ORAȘULUI M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, a arătat apelanta că din considerentele expuse în hotărârea apelată, rezultă că instanța de fond fie nu a analizat actele dosarului, fie se află în eroare cu privire la cuprinsul acestora.
A solicitat apelanta a se constata ca la actele dosarului a fost depus in dovedire Notificarea nr.2843/11.03.2014. Mai mult conform Art.V pct 5.4. din contract neplata timp de 90 zile a redeventei determina rezilierea de drept a contractului cu plata de daune interese pina la data predării bunului . In ceea ce privește obligația de plata a taxei pe teren, prevăzută in contractul de concesiune, aceasta s-a instituit in temeiul Art.256 alin (3) Cod Fiscal, iar modul de calcul al taxei pe teren este reglementat de dispozițiile prevăzute de art. 258 din O.G.nr.92/2003 la Cap.Calculul impozitului, care prevede că impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local. In cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabel.
A arătat apelanta că aplicând prevederile legale, prevăzute la alin.(2) raportate la aceasta speța, practic pentru anul 2012 in sarcina intimatului (concesionar) s-a stabilit obligația de a achita in doua rate semetriale suma de 3.384 lei reprezentind taxa teren dupa următorul mod de calcul: 17.663 mp * 0,3832 lei/mp: 2 = 3.384 lei, unde: 17.663 mp reprezintă suprafața de teren intravilan, categoria terenuri cu construcții categoria B, iar 0,38321ei/mp reprezintă valoarea Nivelul impozitului pe ranguri de localitati; 2 - numărul stabilit pentru plata semestriala, mai precis 2 semestre / an.
Totodată, a arătat apelanta că modalitatea de calcul este aceeași pentru anul 2013 cu diferența ca nivelul impozitului pe ranguri de localitati este prevăzut conform H.G. 1309/2012 la valoarea de 0, 4447 lei /mp. Insumând ratele semestriale si neachitate stabilite in conformitate cu prevederile legale mai sus mentionate, pentru anii 2012, 2013 si 2014, pentru soldul neachitat cumulat, stabilit la valoarea de 22.478 lei, la care s-au calculat majorari la valoarea de 7.832 lei.
A mai arătat apelanta că nivelul majorarii de intirziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate in termen, calculata pentru fiecare luna sau fracțiune de luna, incepind cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pina la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
A considerat apelanta ca situatia Calcul Majorari Concesiune / Taxa Teren este o proba edificatoare, redactata dupa programul special de lucru in sistem informatic a Compartimentului Impozite si Taxe Locale din cadrul U.A.T. M., care dovedește suma pretins datorata de intimatul T. M..
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Intre părți a fost încheiat contractul de concesiune nr._ din 16 noiembrie 2014, având ca obiect concesionarea către pârâtul T. M. a suprafeței de 17.663 m.p. teren situat în intravilanul orașului M., începând cu data de 20 noiembrie 2011.
Potrivit dispozițiilor Cap. IV din contract, s-a stabilit o redevență de 7.900 lei/an, în baza raportului de evaluare al comisiei nr._ din 3 noiembrie 2011, ce urma a fi achitată în rate trimestriale egale, până la data de 15 a ultimei luni din trimestrul pentru care se face plata.
Părțile au convenit totodată că, orice întârziere la plata redevenței determină calcularea de majorări la suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, conform normelor legale, iar neplata timp de 90 zile calendaristice a redevenței determină rezilierea de drept a contractului cu plata de daune interese în sarcina părții de rea-credință.
Obligația principală asumată de concesionarul pârât a fost aceea de a plăti redevența la termenele prevăzute în contract.
Prin adresa nr. 2843 din 11.03.2014, P. Orașului M., prin primar, a notificat concesionarul T. M. cu pivire la evacuarea și predarea obiectului concesiunii, precum și în ceea ce privește rezilierea de drept a contractului.
La data notificării, debitul total datorat de pârât era în sumă de 30.511 lei, din care 7.710 lei redevență calculată până în martie 2014, 1.958 lei majorări și penalități de întârziere, precum și 16.587 lei taxă teren aferentă perioadei decembrie 2011 – martie 2014, și 4.256 lei majorări de întârziere.
Conform ultimei notificări comunicate pârâtului cu nr. 446/13.01.2015, suma totală datorată calculată pentru luna decembrie 2014, era de 38.767 lei, din care 5.507 lei redevență și majorări aferente de 2.950 lei, precum și 22.478 lei taxă teren plus 7.832 lei majorări de întârziere.
Modul de calcul al redevenței și al taxei pe teren, precum și al majorărilor corespunzătoare acestora, rezultă din situația privind calculul majorărilor depus la dosar (file 23, 24) suma datorată cu titlu de redevență la 31 decembrie 2014 fiind în cuantum de 5.507 lei, iar majorările fiind calculate la suma de 2.950 lei.
In ceea ce privește taxa pe teren, aceasta reprezintă sarcina fiscală a concesionarului, în condiții similare impozitului pe teren, astfel cum această obligație este reglementată prin art. 256 alin. 3 Cod fiscal, fiind calculată pentru perioada 2012 – 2014 conform criteriilor prevăzute de art. 258 din același act normativ.
Conform prevederilor art. 1241) alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, pentru neachitarea la scadență a obligațiilor datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen, majorări de întârziere de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculate pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la stingerea obligațiilor.
Pârâtul nu a depus întâmpinare în apărare, dovezi cu privire la eventuale plăți efectuate și nici nu a contestat calculul sumelor datorate sau propus o eventuală expertiză contabilă cu privire la acestea.
Referitor la prescripție, din situația de calcul prezentată, rezultă că pârâtul a efectuat plata redevenței, conform termenelor contractuale, până în trimestrul IV 2012, dreptul la acțiune al reclamantei născându-se în luna decembrie 2012, dată de la care a început să curgă și termenul de prescripție. Prin urmare, acțiunea reclamantei din 2 martie 2015 a fost introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani, conform prevederilor art. 2517 Cod civil.
Intrucât contractul de concesiune în cauză a fost încheiat la 16 noiembrie 2011, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, în baza prevederilor art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Potrivit art. 1270 alin. 1 din Noul Cod Civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, creditorul având dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în conformitate cu prevederile art. 1516 Cod civil.
Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației, fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin.
Concesionarul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de concesiune, astfel încât acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând ca, în baza art. 480 Cod proc. civilă, să fie admis apelul și schimbată în totalitate hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului T. M. la plata sumei de 38.767 lei reprezentând 5.507 lei redevența, 2.950 lei majorări și penalități de întârziere, 22.478 lei taxa teren și 7.832 lei majorări de întârziere conform Contractului de concesiune nr._/16.11.2011, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta- reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ M. – P. ORAȘULUI M., cu sediul în M., ., jud. Tulcea, împotriva sentintei civile nr. 360/26.05.2015, pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. M., domiciliat în București, Calea Apeductului, nr.1, ., .> Schimbă în totalitate hotărârea atacată, în sensul că admite acțiunea și obliga paratul T. M. la plata sumei de 38.767 lei reprezentând 5.507 lei redevența, 2.950 lei majorări și penalități de întârziere, 22.478 lei taxă teren si 7.832 lei majorări de întârziere conform contractului de concesiune nr._/16.11.2011, către reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
18.11.2015/red.jud.VA
Tehnored.gref. P.L. /DS/ex. 4
19.11.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1169/2015. Tribunalul... → |
|---|
