Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1324/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1324/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 7495/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1324/R/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă H. E., cu domiciliul procesual ales la C..Av. Cozlosche N., din mun. V., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant H. I. , domiciliat în mun. V., ., ., . - pârâtă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI DUMEȘTI, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 2669/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 6 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 noiembrie 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2669/10.07.2013 Judecătoria 2669/10.07.2013 V. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta H. E., în contradictoriu cu U. A. TERITORIALĂ .> A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu aceeași pârâtă, pentru lipsa calității procesuale active.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate 1572/09.02.2007, numitei B. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 4 ha și 6396 m.p. teren pe raza comunei Dumești, din care 2496 m.p. se află în intravilan T53 p. 1560 și 1561 având următoarele vecinătăți: N – DS 1562 și S. I., E - C. V., S – HC 504/17 Bârlad Vechi și V – C. C..
Reclamanta H. E. este moștenitoarea legală și testamentară a numitei B. A. decedată la 29.03.1992, conform testamentului autentificat la 16.08.1985.
Din titlul de proprietate emis pe numele autoarei reclamantei, instanța a constatat că punerea în posesie a acesteia, în intravilan, s-a făcut pe o suprafață de teren ce se învecinează la N cu drumul sătesc 1562, fiind astfel exclusă varianta arătată în acțiune de către reclamantă, în sensul că acest drum sătesc a fost cumpărat în 1930 de bunica ei. Dacă acest drum sătesc făcea parte din proprietatea dobândită de autorii reclamantei, mama reclamantei care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ar fi trebuit să conteste punerea în posesie conform dispozițiilor Legii 18/1991, motivat de faptul că nu s-a făcut pe vechiul amplasament. Or, nu există nicio dovadă că beneficiara titlului ar fi contestat amplasamentul.
Prin urmare, rămâne de stabilit doar dacă reclamanta deține mai puțin teren decât cel menționat pe titlul de proprietate și dacă diferența în minus se datorează măririi dimensiunilor drumului sătesc, fiind însă exclusă ipoteza ca acest drum sătesc să facă parte din proprietatea reclamantei, așa cum a fost reconstituită pe numele mamei ei și necontestată de aceasta.
În urma efectuării expertizei topometrice, expertul a constatat că reclamanta deține în intravilan 2480 m.p. față de 2496 cât sunt menționați în titlul de proprietate, deci mai puțin cu 16 m.p. și nu 300 m.p. așa cum s-a susținut în acțiunea introductivă.
Din cei 16 m.p., 11 m.p. se regăsesc în partea de S-V a imobilului, în partea opusă drumului sătesc, teren ce a rămas în afara perimetrului împrejmuit, în urma unor lucrări de reparații și întreținere. Prin urmare, prin refacerea împrejmuirii pe aliniamentul corect, reclamanta își recuperează 11 m.p. din cei 16 m.p. care îi lipsesc.
Mai rămâneau în discuție 5 m.p. a căror lipsă expertul o explica prin acel procent de 0,2 % toleranță la măsurare, prevăzut de normele tehnice pentru realizarea cadastrului. Expertul mai preciza faptul că situația actuală a terenului reclamantei era conform planului parcelar al comunei Dumești.
Prin urmare, față de considerentele expuse mai sus, instanța a reținut că acțiunea reclamantei H. E. era neîntemeiată prin prisma dispozițiilor art. 563 Cod civil, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs H. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. Instanța în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară promovată de reclamantă a tratat superficial această cerere în condițiile când din expertiza efectuată de către B. O.-P. reiese că H. E. deține cu acte (titlu de proprietate nr. 1572/09.02.2007) suprafața de 2.496 m.p. și că suprafața real măsurată este de 2.480 m.p., înregistrând astfel un minus de 16 m.p., în timp ce drumul sătesc D.S. 1562, așa cum rezultă din expertiza efectuată de același expert în dosarul nr._ de la Judecătoria V. este înregistrat la cadastru cu suprafața de 105 m.p., iar suprafața real măsurată este de 143 m.p., ceea ce înseamnă un plus de 38 m.p.
În condițiile în care reclamanta a formulat cerere de revendicare imobiliară împotriva Unității administrativ-teritoriale Dumești și aceasta înregistrează un plus de teren de 38 m.p., iar recurenta un minus de 16 m.p. expertul nejustificat a invocat, pentru a nu deranja autoritatea locală, faptul că a descoperit în afara perimetrului împrejmuit al reclamantei o suprafață de 11 m.p. care nu îi aparține acesteia și că diferența de 5 m.p. se încadrează în limitele de eroare ale aparatului de măsurat, astfel că în această situație reclamanta rămâne în continuare cu minusul de teren de 16 m.p., iar pârâtul U.A.T. Dumești cu plusul de 38 m.p., cu toate că s-a făcut dovada că există posibilitatea intrării în legalitate.
În condițiile în care reclamanta a înregistrat un minus de 16 m.p. teren și pârâtul un plus de 38 m.p., este evident că se impunea completarea suprafaței reclamantei și, corelativ, diminuarea suprafeței de teren a pârâtului și nu invocarea faptului că diferența se încadrează în limitele de eroare ale aparatului de măsurat.
Se putea face acest lucru doar în situația în care pârâtul ar fi înregistrat pe teren suprafața de 105 m.p. cât este prevăzută și în acte, însă în condițiile când acesta deține o suprafață de 143 m.p., adică un plus de 38 m.p., este ridicol să se invoce încadrarea în marja de eroare a aparatului de măsurat pentru a face dovada că reclamanta deține întreaga suprafață înscrisă în titlul de proprietate.
2. Instanța nejustificat a respins obiecțiunile formulate de reclamantă la expertiza topo efectuată de B. O.-P., motivând că suprafața înscrisă în acte corespunde cu cea existentă în teren ca urmare a încadrării în marja de eroare a aparatului de măsurat, în condițiile când această uliță a fost în proprietatea părinților reclamantei, B. G. și B. A., din anul 1930 și până în 1990 când D.S. 1562 a fost înregistrat la U.A.T. Dumești și care asigură ieșirea la calea publică (D.N. 15 D) doar a reclamantei H. E..
Am făcut dovada la instanță cu acte că această uliță a aparținut încă din anul 1930 bunicii reclamantei, S. Gh. E., care a cumpărat 700 m.p. de la C. Gh. A. și B. Al.I. prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3711/17.12.1930 și că proprietatea ei nu se învecina în niciun punct cardinal cu actuala uliță (D.S. 1562), având ca și vecini:
-la Nord- M. Diaconii (nu DS 1562);
-la Sud- râul Bârlad;
-la Est- G.V. S. ; -la Vest- D. C..
Trei dintre acești vecini există și la această dată și anume cei de la Est, Vest și Sud, iar la Nord apare ca și vecin, din anul 1990, DS 1562.
Și din răspunsurile la întrebările 2 și 4 din interogatoriul adresat UAT Dumești rezultă că, citez: "UAT-ul Dumești nu are în evidență documentele cadastrale înainte de anul 1990 în care să fie incluse toate drumurile din . 1562... acea uliță ... se regăsește în Registrul cadastral al parcelelor din anul 1990 la fila 48...".
De asemenea, același expert B. O.-P. din prezenta cauză care a efectuat și expertiza din dosarul nr._ de la Judecătoria V., a precizat că "Imobilul identificat cu nr.1562 nu este inclus în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Dumești".
Expertul precizează că acest teren se află doar în administrarea operativă a UAT Dumești.
În aceste condiții, firesc se pune întrebarea: de ce instanța nu i-a atribuit reclamantei, din această uliță, suprafața de teren de 16 m.p. care s-a dovedit că îi lipsește, în situația când UAT Dumești înregistrează un plus de teren de 38 m.p. așa cum arată expertiza efectuată în dosarul nr._ de la Judecătoria V.
Răspunsul îl poate da doar instanța de recurs, care poate dispune atribuirea suprafaței de teren de 16 m.p. prin simpla operațiune de mutare a porților reclamantei pe lungimea uliței cu 5 m, situație ce nu poate nemulțumi UAT Dumești deoarece aceasta rămâne cu suprafața de drum înscrisă în acte de 105 m.p. (real măsurat 118 m.p.).
În drept, se invocă art.299 și urm. Cod de procedură civilă.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru următoarele considerente:
1. In mod corect instanța de fond a reținut că conform Titlului de proprietate nr. 1572/09.02.2007, numitei B. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 4 ha si 6396 m.p teren pe raza comunei Dumești, din care 2496 m.p se afla in intravilan T53 p.1560 si 1561, având următoarele vecinătăți N-D.S 1562 si S. I., E-C. V., S- HC 504/17 Bârlad Vechi și V-C. C., iar recurenta -reclamanta H. E. este moștenitoarea legală și testamentară a numitei B. A., conform testamentului autentificat la 16.08.1985.
Așa cum a precizat și instanța de judecată, in urma efectuării expertizei topometrice, expertul a constatat că recurenta deține in intravilan 2480 mp fată de 2496 m.p cât sunt menționați in titlul de proprietate, deci cu 16 m.p mai puțin și nu cu 300 m.p așa cum susține aceasta. Mai mult de atât, din cei 16 m.p, 11 m.p se regăsesc în partea de S.V a imobilului, in parte opusă drumului sătesc, teren ce a rămas în afara perimetrului împrejmuit in urma unor lucrări de reparații de întreținere, astfel că prin refacerea împrejmuirii pe aliniamentul corect, reclamanta își recuperează cei 11 mp din cei 16 m.p care îi lipsesc, iar diferența de 5 m.p provină din precizia de măsurare, respectiv procentul de 0,2% se încadrează in toleranțele prevăzute de normele tehnice pentru realizare cadastrului.
2. Instanța in mod corect a respins obiecțiunile formulate de recurenta reclamantă la expertiza topometrică efectuată de d-l expert B. O. - P., motivând că suprafața în acte corespunde cu cea existentă în teren .
Recurenta-reclamantă susține in mod nejustificat că această uliță a fost in proprietatea părinților acesteia din anul 1930 și până in anul 1990 când D.S 1562 a fost înregistrat la U.A.T Dumesti, nefăcând dovada cu acte că această uliță a aparținut bunicii reclamantei S. Gh.E..
Din titlul de proprietate emis pe numele autoarei recurentei-reclamantei, instanța de fond a constatat in mod corect că punerea in posesie a acesteia in intravilan s-a făcut pe o suprafață de teren ce se învecinează la N cu drumul sătesc 1562, fiind astfel exclusă varianta arătată în acțiune de către reclamantă în sensul că acest drum sătesc a fost cumpărat in 1930 de bunica ei. Astfel, daca acest drum sătesc făcea parte din proprietatea dobândită de autorii recurentei, mama recurentei care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ar fi trebuit să conteste punerea in posesie conform Legii 18/1991, motivat de faptul că nu s-a făcut pe vechiul amplasament, or așa cum susține si instanța nu există nici o dovadă că beneficiara titlului ar fi contestat amplasamentul.
Din actul de vânzare-cumpărare din anul 1928 pe care recurenta îl deține si pe care l-a prezentat autorității locale ( omițând in mod vădit să î1 prezinte și instanței de judecată, si pe care îl depunem la dosar), se poate observa că lotul de 7 ari cumpărat se învecinează la N- cu hudiță spre șosea, " hudiță ce pleacă din parte de Nord a locului spre sosea și trece prin proprietățile Iu GH.N.S. și I. V.N S.", astfel că accesul la șoseaua națională a fost posibilă prin cumpărarea acestei suprafețe de 7 ari efectuată in anul 1928 și nu conform cumpărăturii din 1930 care se invecinează la N- cu M. D., la S- cu râul Bârlad, la E- cu G.V S. și la V-cu D C. așa cum susține recurenta- reclamantă. Astfel că, motivul real al cumpărăturii acestui lot din 1930 nu era determinat de a avea acces la șoseaua națională ci doar pentru întregirea în parte din vest a lotului cumpărat in anul 1928.
Ulița de care face referire recurenta-reclamantă este in administrarea operativă a Primăriei Comunei Dumești, si figurează înscris in Registrul cadastral al parcelelor deținut de Primăria Dumești din 1990 în T.53 P.1562 în suprafață de 105 m.p, chiar dacă acest drum sătesc nu a fost înscris dintr-o omisiune in inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Dumești, jud.V..
Având in vedere că instanța a stabilit că recurenta-reclamantă nu deține mai puțin teren decât cel menționat in titlu de proprietate, diferența de minus nu se datorează măririi dimensiunilor drumului sătesc, si acest drum sătesc nu face parte din proprietatea acesteia, sentința civila nr.2669/10 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria V. este motivată, instanța prezentând pe larg argumentele pentru care a apreciat că pretențiile recurentei-reclamantei nu sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 563 C. civ., proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În speța de față, reclamata recurentă revendică de la intimata pârâtă suprafața de 300 mp teren prin cererea de chemare în judecată, ulterior suprafața de 16 mp în urma expertizei efectuate în cauză. Însă, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că terenul lipsă rezultat din măsurători din suprafața recurentei se află în drumul sătesc nr. 1562, aflat în administrarea intimatei.
Prin titlul de proprietate nr. 1572/9.02.2007, i s-a reconstituit numitei B. A., ascendentul recurentei, dreptul de proprietate pentru suprafața de 2496 mp teren în intravilan în tarlaua 53, ., în care la nord apare învecinat cu DS 1562. Chiar dacă, din expertiza efectuată în cauză, rezultă că recurenta are în îngrăditură suprafața de 2480 mp, în loc de 2496 mp cu cât figurează în titlul de proprietate, nu poate duce direct la concluzia că diferența de teren se regăsește în drumul sătesc nr. 1562, atâta timp cât din probele administrate în cauză nu rezultă că intimata a ocupat parte din terenul recurentei.
De altfel, expertul a arătat de unde rezultă această diferență de teren, respectiv 11 mp se regăsesc în parte de SV a imobilului, teren ce a rămas în afara perimetrului împrejmuit, iar diferența de 5 mp este inclusă în procentul de 0,2% toleranță de măsurătoare.
Neîntemeiat este și al doilea motiv de recurs deoarece în această cauză nu se pune în discuție cui a aparținut în anul 1928 terenul ce în prezent este drumul sătesc, în condițiile reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru B. A. doar pentru suprafața de 2496 mp teren intravilan în locația aflată în litigiu, nefiind contestată punerea în posesie în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
Faptul că drumul sătesc nu este inclus în domeniul public al comunei Dumești nu îndreptățește recurenta să i se atribuie diferența de teren ce-i lipsește din din totalul de 2496 mp teren intravilan.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să impună analizarea acestora din oficiu, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de H. E. împotriva sentinței civile nr. 2669/10.07.2013 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2013.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./25.11.2013
Judec. Fond. P. cristina
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1207/2013. Tribunalul... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
