Contestaţie la executare. Decizia nr. 1391/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1391/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 2426/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1391/R/2013
Ședința publică de la 02 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Judecător D. M. M.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererilor de recurs declarate de către recurenții - contestatori C. I. C. și C. P., ambii cu domiciliu ales la Birou Av. C. și Asociații în sector 2, București, Calea Moșilor, nr. 235, ., . și respectiv recurenții - intimați C. BANK.SA., cu sediul în sector 3, București, Calea Victoriei, nr. 13 și C. BANK.SA - SUCURSALA V., cu sediul în V., ., nr. 75, jud. V., în contradictoriu cu intimatul – terț poprit A.J.O.F.M. V., împotriva sentinței civile nr. 2744/17.08.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au înaintat la dosar concluzii scrise.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 02 decembrie 2013, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2744 din 07.08.2013 a Judecătoriei V., a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu.
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii C. I. C. și C. P., în contradictoriu cu intimata Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. S.A, ca tardivă.
A fost respinsă contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata C.E.C. BANK.SA- Sucursala V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dosarului de executare nr.212/2012 al B.E.J. Asociați D. C. și T. V. B., executarea silită a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr.RQ_67/13.12.2007 a fost încuviințată de Judecătoria V. la data de 30 iulie 2012, la data de 21.08.2012 fiind comunicată către contestatorii somația de plată prevăzută de art.387 VCPC, respectiv actul începător de executare, precum și somația imobiliară prevăzută de art.497 VCPC, procesul-verbal de situație, precum și procesul-verbal privind cheltuielile de executare, dovada comunicării aflându-se la fila 54 din dosarul cauzei. Somația de plată a fost notată de îndată în cartea funciară a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în V., .. 111, ., jud.V..
Cu privire la înființarea popririi asupra veniturilor salariale și asupra conturilor bancare ale contestatorilor, aceștia au fost înștiințați la data de 11.09.2012 (fila 76 din dosarul cauzei).
Tot la data de 11.09.2012, contestatorilor le-a fost comunicată invitația de stabilire a prețului imobilului proprietatea lor, în cadrul urmăririi silite imobiliare (fila 69 dosarul cauzei).
La data de 16.10.2012, contestatorilor li s-a comunicat prima publicație de vânzare a imobilului proprietatea lor (filele 112 și 113 din dosar).
La data de 20.11.2012, s-a realizat comunicarea către contestatori a procesului-verbal de licitație, a noii publicații de vânzare, precum și a procesului-verbal de suplimentare a cheltuielilor de executare (fila 149 din dosar).
La 10.12.2012, contestatorilor li s-au comunicat procesul-verbal de licitație, publicație de vânzare cu termen la 11.01.2013 și procesul-verbal de cheltuieli suplimentare, precum și înștiințare de înființare a popririi (filele 165 și 166 din dosar).
Următoarea publicație de vânzare, cu termen la 07.03.2013, însoțită de procesul-verbal întocmit la licitația anterioară și de procesul-verbal de suplimentare a cheltuielilor de executare au fost comunicate contestatorilor la data de 16.01.2013 (filele 181 și 182 din dosar).
La 13.03.2013, contestatorilor li s-au comunicat noua publicație de vânzare, procesul-verbal de la licitația anterioară și procesul-verbal de suplimentare a cheltuielilor de executare (fila 205).
În drept, față de motivele invocate de contestatori se impune a se sublinia diferența dintre contestația la executare întemeiată pe art.399 alin.(3) codul de procedură civilă de la 1865 și contestația la titlu întemeiată pe art.399 alin.(1) raportat la art.401 alin.(1 ind.1) Codul de procedură civilă de la 1865, motivat de faptul că în practică se utilizează în mod frecvent calea contestației la executare prin care se solicită a se lămuri înțelesul, întinderea sau aplicarea unui titlu executoriu. Această contestație poartă însă denumirea de contestație la titlu iar în cadrul ei se contestă însuși titlul executoriu dar nu în ceea ce privește valabilitatea sa în fond, ci numai înțelesul, întinderea și aplicarea sa.
Contestația la titlu este prevăzută de art.399 alin.(1) Codul de procedură civilă de la 1865, în sensul că ea poate fi utilizată doar „dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.281 ind.1”, când „se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (…)”. Așadar, contestația la titlu este o procedură echivalentă celei de lămurire a înțelesului, a întinderii sau a aplicării unui titlu executoriu a cărui valabilitate nu se contestă și nu poate conduce la modificarea titlului. Cu alte cuvinte, procedura se aplică atunci când titlul executoriu nu este clar.
Potrivit art.399 alin.(3) Codul de procedură civilă de la 1865, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. Așadar, punerea în discuție a fondului titlului executoriu (contract de credit bancar), în sensul valabilității sale, se poate face în condițiile inexistenței unei alte căi de atac, pe calea contestației la executare.
Conform art.401 alin.(1 ind.1) Codul de procedură civilă de la 1865, contestația la titlu poate fi introdusă oricând în cursul executării silite, în timp ce contestația la executare prevăzută de art.399 alin.(3) Codul de procedură civilă de la 1865 este supusă termenului de decădere de 15 zile, în condițiile art.401 alin.(1) Codul de procedură civilă de la 1865.
Motivele invocate de contestatori, în sensul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale, a unor neregularități existente la data încheierii contractului de credit bancar (cum ar fi nesemnarea unor acte adiționale), care comportă în plan material civil sancțiunea nulității cu efectele specifice, reprezintă apărări care vizează valabilitatea, fondul titlului executoriu, ceea ce face ca prezenta contestație să fie una la executare, în condițiile art.399 alin.(3) Codul de procedură civilă de la 1865, respectiv o contestație la executarea însăși, aspect reținut și la termenul din data de 31.05.2013. În speță nu s-a invocat neclaritatea titlului ca și întindere a executării (ceea ce comporta exclusiv o lămurire), ci nevalabilitatea lui (parțială), chiar dacă cu consecințe finale asupra întinderii executării.
Potrivit art.401 alin.(1) lit.c) Codul de procedură civilă de la 1865, împotriva executării însăși se poate face contestație în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația ori de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare.
Față de cele reținute în situația de fapt cu privire la comunicarea actelor de procedură, instanța a constatat că somația – act începător de executare a fost comunicată contestatorilor la data de 21.08.2012, sens în care excepția tardivității este întemeiată.
Reținând totodată că prin prezenta contestație s-au invocat și neregularități ale executării silite, solicitându-se anularea acelor acte de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la necomunicarea adreselor de poprire, de urmărire imobiliară și a procesului de urmărire imobiliară, precum și reducerea cheltuielilor de executare, contestația vizând procentul inițial aplicat la valoarea creanței urmărite în stabilirea onorariului executorului judecătoresc, instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.401 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă de la 1865, respectiv necesitatea formulării contestației la executare în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare contestat, respectiv de procesul-verbal inițial de stabilire a cheltuielilor de executare.
Deși din dosarul de executare a rezultat că la data de 21.08.2012 s-a comunicat contestatorilor somația imobiliară și procesul-verbal de situație a imobilului iar la 11.09.2012 au fost înștiințați prima dată cu privire la înființarea popririi și s-a transmis totodată acestora invitația de stabilire a prețului imobilului, având în vedere că la 16.10.2012, contestatorilor li s-a comunicat prima publicație de vânzare la licitație publică iar la 10.12.2012 li s-a făcut o nouă înștiințare cu privire la înființarea popririi, a rezultat că la aceste din urmă date au aflat în mod neechivoc despre existența procedurii de urmărire silită imobiliară și prin poprire întreprinsă împotriva lor, situație în care aveau la dispoziție 15 zile pentru formularea contestației, termen care nu a fost respectat, contestația fiind formulată la data de 27.03.2013. Totodată, instanța a reținut că, și față de data comunicării procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (21.08.2012), termenul de 15 zile a fost depășit. Ca atare, excepția tardivității a fost apreciată ca fiind întemeiată și în privința contestației formulate împotriva acelor acte de executare menționate, precum și cu privire la onorariul executorului judecătoresc.
În consecință, instanța a respins prezenta contestație la executare ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii C. I. C. și C. P. și intimata C. Bank SA.
Contestatorii C. I. C. și C. P., au criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
Susțin contestatorii că chiar daca s-ar retine faptul ca prezenta contestație la executare s-ar fi îndreptat numai împotriva actelor de executare si in subsidiar la titlu, în vederea lămuririi și îndreptării titlului executoriu și în virtutea disp. art. 399 alin. alin. 3 „In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu (…) se pot pot invoca în contestație apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest sens o altă cale de atac ori altă cale de atac in momentul in care executarea silita a început in baza acestui titlu nu exista.”
Învederează că singura cale de atac ar fi fost o posibilă acțiune in constatarea nulității parțiale a convenției de credit, în temeiul Legii nr. 193/2000 si OUG 50/2010, inaplicabile de altfel . baza unui contract „reziliat" scadent anticipat pentru toată suma.
Consideră că instanța nu putea să respingă ca tardivă contestația la executare privind lămurirea înțelesului titlului executoriu. Instanța putea cel mult să constate că titlul executoriu nu putea fi pus în executare pentru o anumită sumă de bani.
În condițiile în care s-ar respinge contestația in întregime ca tardivă, nu s-ar mai putea da niciun fel de eficienta termenului de 3 ani privind lămurirea înțelesului titlului executoriu.
Arată că prin îndreptarea titlului instanța de fond poate modifica titlul prin prisma actelor de executare si nu în sensul modificării titlului in materialitatea lui, insa daca în actele de executare se constata o gravă neregulă privind suma executata, era normal ca instanța să constate că acel titlu executoriu nu poate fi pus in executare ca atare si a diminueze proporțional suma ce o creditorul în baza lui.
Practic, ar trebui sa opereze o anulare parțiala a executării silite privind suma.
Se invocă și faptul că instanța de fond nu a ținut cont de solicitările contestatorilor privind administrarea probei cu expertiză contabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 punctele 7,8,9, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 3 indice 6 teza 1 și art. 299 și urm. din codul de proc.civ.
Recurenta – intimată C. Bank SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2744/2013 cât și împotriva încheierii din data de 10.05.2013 prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale de folosință a Sucursalei V. – C. Bank SA.
S-au invocat motivele de recurs prev. de art. 304 alin.1 pct. 7 si 9 in sensul ca hotărârea pronunțata nu cuprinde motivele pe care se sprijină si a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii.
Cu privire la excepția lipsei capacității de folosința a . Sucursala V., solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având in vedere următoarele argumente:
In mod greșit si nelegal, retine instanța de fond ca: „ asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosința, interpretând per a contrario dispozițiile art. 41 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, având in vedere ca sucursala C. BANK nu are personalitate juridica si nici nu are organe proprii de conducere, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosința a Sucursalei V.-C. BANK SA.”
Consideră că instanța de fond nu a motivat această excepție, întrucât interpretarea per a contrario a unui text de lege nu poate reprezenta o motivare, intrucat aceasta ar trebui sa demonstreze in mod logic deplina concordanta dintre soluția din cauza si realitate.
Învederează că potrivit art. 2 pct. 1 din Ordinul 425/2008 privind aprobarea Statutului C. Bank SA: „Banca isi desfășoară activitatea prin sucursale, agenții, reprezentante sau alte asemenea sedii secundare fara personalitate juridica in tara si in străinătate. Banca poate infiinta ori desfiinta astfel de secții secundare, potrivit legii.”
Rezulta ca prin reglementările legale aplicabile organizării si funcționarii societăților bancare (inclusiv C. BANK SA) s-a stabilit cadrul juridic de delegare de atribuții in favoarea sucursalelor sub forma unui mandat, ale cărui limite se regăsesc in regulamentele si reglementările proprii de funcționare ale fiecărei banei.
Astfel, in cadrul persoanelor juridice, inclusiv in cadrul C. Bank SA, funcționează un sistem de reprezentare a persoanei juridice de către salariați împuterniciți prin reglementari proprii.
Aceasta reprezentare operează, cu precădere, in raporturile juridice care au legătura cu activitatea entităților in care aceștia își desfășoară activitatea.
Aceasta reprezentare a persoanei juridice, conform reglementarilor interne proprii, prin persoane împuternicite de către persoana juridica si care isi desfășoară activitatea . personalitate juridica (dezmembramant al persoanei juridice) nu poate conduce la ideea ca actele întreprinse de ei nu sunt opozabile persoanei juridice, nu produc efecte fata de persoana juridica și, în cazul de față, nu sunt făcute de însăși persoana juridica.
Susține că sistemul de delegare de competenta in favoarea conducătorilor Sucursalelor Băncii, conform Regulamentului de Funcționare, nu creaza in niciun caz o derogare de la principiul potrivit căruia capacitatea procesuala aparține persoanei juridice, ci determina in mod concret capacitatea unei anumite categorii de salariați ai băncii, in speța conducătorii Sucursalelor de a angaja in mod legal Banca.
C. normativ reprezentat de OUG 99/2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, completata in cazul nostru de Statutul C. BANK SA aprobat prin OMF 425/2008, modificat reprezintă cadrul juridic de delegare de atribuții in limitele stabilite prin reglementările proprii ale Băncii.
Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 7 pct. 31 din OUG nr.99/2006 raportat la prevederile art.2 si art.4 din Statutul C. BANK SA aprobat prin Ordinul 425/2008 modificat.
Astfel, art. 7 pct. 31 din OUG 99/2009 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului prevede că sucursala reprezintă "orice unitate operaționala dependenta din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiara care efectuează in mod direct toate sau unele din activitățile acesteia."
Potrivit cap. II pct. 1 din cadrul Regulamentului de organizare si funcționare al unităților teritoriale ale C. BANK SA. "conducerea sucursalelor este asigurata de director....Reprezintă banca si unitățile pe care le coordonează în relațiile cu terții in limitele competentelor atribuite prin Regulamentul de Organizare si Funcționare si are drept de semnătura...."An continuare la Cap.II pct.1 secțiunea Responsabilități lit. c) se stipulează "reprezintă Banca in relațiile cu terții in plan local, conform competentelor."
Față de aceste aspecte, consideră că în mod greșit și nelegal reține instanța de fond că Sucursala V. nu are organe proprii de conducere, deși din actele si lucrările dosarului reiese că Sucursala V. este condusa de către un director, dl. Tonita A., cu puteri de reprezentare a Sucursalei V., conform competentelor atribuite prin Regulamentul de Organizare si Funcționare.
In privința dovezii de reprezentant a Șefului Serviciu operațiuni, conform pct. 3 din Competentelor Decizionale Anexa Regulamentului de organizare si funcționare " ca regula generala, contractele sunt semnate de cel puțin doua persoane care reprezintă Banca si măcar una dintre acestea va avea dreptde Semnătura I sau drept de Semnătura generala iar conform Notei 4 "Unitatea beneficiara a produselor si/sau serviciilor este responsabila cu urmărirea derulării Contractelor..."
În consecință, susține că sucursala unei bănci, deși nu are personalitate juridică, acționează in temeiul unui mandat legal, care include nu numai acordarea, dar si recuperarea creditelor, inclusiv formularea de acțiuni si cai de atac.
Raportat celor expuse, consideră că instanța de fond, interpretând stricto sensu dispozițiile art 41 alin.2 din vechiul Cod de procedura civila si necercetând actele si lucrările de la dosarul cauzei, a pronunțat o sentința nelegala si nemotivata, motiv pentru care se impune admiterea recursului si pe fond respingerea excepției privind lipsa capacității procesuale de folosința a Sucursalei V. - C. BANK SA.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 9, art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Recurenta intimată C. BanK SA a formulat întâmpinare la recursul formulat de contestatorii C. I. C. și C. P..
Susține intimata că în mod legal si temeinic instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare si a respins contestația la executare formulata de contestatori ca tardivă.
Consideră că susținerile recurenților nu au niciun temei legal si nu pot fi avute în vedere.
Învederează că recurenții contestatori se află în eroare întrucât există o diferență esențială între contestația la executare întemeiata pe dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod de pr. civila si contestația la titlu întemeiată pe art. 399 alin. 3 Codul de procedura civila si contestația la titlu întemeiata pe art. 399 alin.1 raportat la art. 401 alin.1 ind. 1. motivat de faptul ca in practica se utilizează in mod frecvent calea contestației la executare prin care se solicita a se lămuri, înțelesul, întinderea sau aplicarea unui titlu executoriu. Aceasta contestație poarta denumirea de contestație la titlu iar in cadrul ei se contesta însuși titlu executoriu dar nu in ceea ce privește valabilitatea sa in fond, ci numai înțelesul, întinderea si aplicarea sa.
În mod corect a reținut instanța că față de prevederile legale și motivele invocate de către contestatori, această reprezintă apărări care vizează valabilitatea, fondul titlului executoriu, ceea ce face ca si contestația care face obiectul acestui dosar, sa fie una la executare, in condițiile art. 399 alin.3 Cod pr. Civ, respectiv o contestație la executarea însăși.
În consecință, în mod corect s-a reținut că nu s-a invocat neclaritatea titlului ca si întindere a executării, ceea ce comporta exclusiv o lămurire, ci nevalabilitatea lui.
Astfel, fata de prevederile art. 401 alin.1 lit. c din Codul de proc.civ si fata de cele reținute in situația de fapt cu privire la comunicarea actelor de procedura- somația - act începător de executare care a fost comunicată contestatorilor la data de 21.08.2013, rezultă că excepția tardivității este întemeiata.
Cu privire la solicitarea anularii acelor acte de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale incidente, instanța a reținut în mod legal că sunt aplicabile dispozițiile art. 401 alin.1 lit. a Cod pr civ de la 1865, adică obligația de a formula contestația la executare in termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștința de actul de executare contestat, respectiv a procesului verbal inițial de stabilire a cheltuielilor de executare.
Din analiza actelor de executare din dosarul executional nr. 212/2012 B. Domite C. si T. V. B., a rezultat că la data de 20.08.2012 li s-a comunicat contestatorilor atât somația imobiliara cat si procesul verbal de situație a imobilului iar in data de 11.09.2012 au fost înștiințați prima data cu privire la înființarea popririi si s-a transmis totodată acestora invitația de stabilire a prețului imobilului, la data de 16.10.2012 li s-a comunicat prima publicație de vânzare la licitație publica a imobilului, la data de 10.12.2012 li s-a comunicat o noua înștiințare cu privire la înființarea popririi.
Susține intimata că din aceste aspecte rezultă că la aceste date contestatorii au aflat despre existenta procedurilor de urmărire silita imobiliara si prin poprire, așadar aceștia aveau la dispoziție 15 zile pentru formularea contestației, termen care insa nu a fost respectat, întrucât contestația a fost formulata la data de 27.03.2013.
Mai arată intimata că în mod corect a reținut instanța de fond că si contestația cu privire la procesul verbal de cheltuieli, fata de data comunicării acestuia, respectiv 21.08.2012, termenul de 15 zile a fost depășit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin.2 C.pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, hotararea recurata, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de către C. Bank, Tribunalul constată că criticile formulate privitoare la excepția lipsei capacității procesuale de folosință sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că C. Bank-Sucursala V. este lipsită de capacitate procesuală de folosință deoarece potrivit dispozițiilor art.41 al.2 Cd.pr.civ, sucursalele nu au personalitate juridică. În condițiile în care o sucursală nu are organe proprii de conducere nu are nici personalitate juridică.
Așa fiind, Tribunalul constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond.
Cu privire la recursul declarat de C. I. C. și C. P., Tribunalul constată că neîntemeiat, instanța de fond constatând în mod corect că contestația la executare a fost formulată tardiv.
S-a reținut în mod corect că la data de 21.08.2012, contestatorilor li s-a comunicat somația și procesul verbal de situație imobiliară, iar la data de 11.09.2012 au fost înștiințați cu privire la înființarea popririi. La data de 16.10.2012 contestatorilor li s-a comunicat prima publicație de vânzare la licitație, așa încât se poate considera că cel puțin de la acest moment au luat cunoștință de de procedura de urmărire silită imobiliară, inclusiv prin poprire. De la acest moment contestatorii ar fi trebuit să formuleze contestație în termen de 15 zile. Ori, contestația a fost formulată la data de 27.03.2013.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursul formulat este neîntemeiat urmând să fie respins.
În baza art.312 al.1 Cd.pr.civ., Tribunalul va menține sent. civ. nr.2744/2013 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. I. C. și C. P. împotriva sentinței civile nr. 2744/7.08.2013 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Respinge recursul declarat de C.E.C. Bank S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 decembrie 2013.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./20.12.2013
Tehnored: R.A./20.12.2013
2 ex./20.12.2013
Judecătoria V.: judecător Z. A.I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1348/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
