Plângere contravenţională. Decizia nr. 70/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 2102/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 70/R/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul P. V. domiciliat în . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. cu sediul în V., ..1, jud.V. împotriva sentinței civile nr.2811 din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul P. V. care se legitimează cu CI. .. nr._, lipsă fiind intimatul I.P.J.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat peste termen, nemotivat, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Recurentul P. V. declară că își retrage recursul.
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2811 din 21.09.2012 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul P. V., domiciliat în ., împotriva procesului-verbal . nr._/21.03.2012 încheiat de IPJ – SPR V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 21.03.2012, petentul P. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art.100/3/b din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 21.03.2012, conducând auto_ pe . pentru pietoni din zona Farmaciei T. nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversare pe sensul său de mers, de la dreapta la stânga – filmare video cu auto_ .
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Planșele foto realizate în cauză după înregistrarea video a aparatului radar, sunt elocvente și dovedesc temeinicia actului sancționator.
Filmarea surprinde angajarea pietonilor în traversarea pe marcaj pietonal anterior momentului în care autoturismul a traversat marcajul, ca atare petentul în calitate de conducător auto avea obligația de a acorda prioritate.
Chiar dacă petentul se afla cu vehiculul pe banda 2 de mers, când pietonii s-au angajat în traversare, instanța a apreciat că petentul era obligat să acorde prioritate de trecere, în condițiile în care textul art. 100 alin. 3/b – OUG 195/2002, face trimitere la „sens de deplasare al autovehiculului”, iar prin „sens de deplasare” se înțelege direcția de deplasare, ambele benzi de circulație și nu doar banda de circulație pe care circula vehiculul.
Nu se poate reține în beneficiul petentului, eroarea de fapt (vizibilitate obturată de prezența unui vehicul parcat) –ca și cauză ce înlătură caracterul contravențional al faptei – întrucât din planșele foto (planșa 1, 2) reiese că prin poziționarea sa în trafic - paralelă cu vehiculul staționat, aceasta avea posibilitatea de a observa pietonii angajați în traversare.
Instanța a apreciat că nu a existat din partea petentului o reprezentare greșită a realității obiective, nu a existat o contradicție între realitatea obiectivă și reprezentarea subiectivă, care să îl pună pe acesta în imposibilitate de a-și da seama de caracterul ilicit al faptei comisă.
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul P. V. ,fără însă a-l motiva.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013 petentul recurent P. V. prezent în instanță, solicită ca instanța să ia act de retragerea căii de atac a recursului.
Cum la termenul din 21 ianuarie 2013 recurentul-petent a declarat că își retrage recursul, tribunalul în baza art. 246 Cod procedură civilă va lua act de retragerea recursului împotriva sentinței civile nr.2811 din 21.09.2012 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de cererea de retragere a recursului formulat de P. V. împotriva sentinței civile nr.2811 din 21.09.2012 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./28.01.2013
J..fond:G. M.
Trehdact.P.F.
F.P. 21 Ianuarie 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1218/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
