Anulare act. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 3044/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 773/A
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
JudecătorA. I. Z.
GrefierA.-R. V.
-------------
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant C. P., prin mandatar P. LILIAN în contradictoriu cu intimații C. M. și O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL V., împotriva sentinței civile nr. 3549 pronunțată la data de 04.11.2013 de Judecătoria V., având ca obiect anulare act nulitate absolută parțială act juridic și repunere în situația anterioară.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 17 septembrie 2014, când, pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 septembrie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3549 pronunțată la data de 04.11.2013 de Judecătoria, V., constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 3549 din 04.11.2013 Judecătoria V. a respins cererea formulată de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta C. M., ca fiind neîntemeiată.
A respins cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamantul C. P. a fost căsătorit cu pârâta C. M. iar prin Sentința civilă nr.3837/1 octombrie 1996, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul 1588/1996, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț (pag. 10-11 dosar).
În timpul căsătoriei, părțile au construit o casă de locuit, conform autorizației de construire depusă la pag. 13 dosar.
Imobilul casă de locuit este situat în suburbia Moara Grecilor, .. 2, V.. În anul 2002 pârâta C. M. l-a chemat în judecată pe C. P. pentru partajarea terenului dobândit în timpul căsătoriei, cauză ce a făcut obiectul dosarului 1497/2002, soluționat prin constatarea perimării.
În anul 1991 pârâta C. M. a solicitat Judecătoriei V., în cauza ce a făcut obiectul dosarului 262/1991, autorizarea funcționării societății comerciale cu răspundere limitată „D.”.
P. Sentința civilă nr. 262 din 2 octombrie 1991, Judecătoria V. a admis cererea formulată de C. M. și a autorizat funcționarea societății comerciale „D.” SRL, dispunând înregistrarea acestei societăți în registrul comerțului (pag. 16 dosar). P. sentința civilă nr. 486/19.04.2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul_, . fost radiată din registrul comerțului (pag. 143-144 dosar).
La data de 1 iulie 1998 a fost autentificat sub nr. 1542 de către BNP B. M. actul adițional la statutul . la punctul 3 prevede „majorarea capitalului social de la 100.000 ROL la_ ROL, cu_ ROL în natură reprezentând imobilul cu destinație sediu firmă situat în V., suburbia Moara Grecilor, .. 2, conform raportului de expertiză nr. 164/30.06.1009 (pag. 9 dosar).
Instanța a reținut că actul juridic prin care un bun este adus ca aport în natură la capitalul social al unei societăți este unul de dispoziție.
Raportat datei edificării imobilului construcție (anul 1990, conform autorizației de construire), acesta avea caracter de bun comun iar raportat prevederilor art. 35, alin. 2, Codul familiei, niciunul dintre soți nu putea face acte de dispoziție cu privire la imobilul construcție dacă nu avea consimțământul expres al celuilalt soț.
Mandatul tacit reciproc al soților nu există în situația actelor de dispoziție cu privire la imobile. Dispoziția din art. 35 alin. 2 din Codul familiei se justifică prin importanța actelor de dispoziție cu privire la imobile și prin efectul prejudiciabil ce-l pot produce asupra bunurilor comune.
Consimțământul expres poate fi dat personal prin prezența soțului la întocmirea actului ori prin existența unui mandat special, prin care se autorizează efectuarea actului de dispoziție de către unul dintre soți.
Din analiza înscrisurilor comunicate de BNP B. M. (pag. 165-172 dosar) nu rezultă că reclamantul C. P. a consimțit expres la întocmirea actului de dispoziție ce face obiectul prezentului litigiu.
Problema care se pune în cauză este legată de natura sancțiunii ce intervine în cazul actelor de dispoziție referitoare la bunurile imobile. Asemenea acte sunt lovite de nulitatea relativă.
Soțul al cărui consimțământ expres a lipsit la încheierea actului de dispoziție poate să confirme actul încheiat.
Reclamantul a invocat sancțiunea nulității absolute pentru lipsa consimțământului iar instanța în conformitate cu prevederile art. 22 și art. 152 Cod procedură civilă a pus în discuție caracterul relativ al nulității. Reclamantul a arătat faptul că nulitatea invocată are caracter absolut.
Dreptul instanței de a pune în discuție oportunitatea modificării unei cereri, implicând refundamentarea cererii întemeiate greșit în raport cu situația de fapt, nu este de natură să conducă la modificarea cererii decât cu concursul părții ce a formulat-o. În măsura în care reclamantul C. P. a insistat în soluționarea cererii astfel cum a fost inițial formulată, instanța nu putea considera cererea modificată întrucât aceasta ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părții în procesul civil.
În concluzie, lipsa consimțământului reclamantului la încheierea actului de dispoziție privind un bun comun nu se sancționează cu nulitatea absolută.
A mai pretins reclamantul că actul adițional 1542/1998 este lipsit de obiect și are o cauză ilicită, și că drepturile și interesele sale au fost fraudate.
A arătat pârâta că a fost înstrăinat ceea ce nu a avut și din acest motiv actul juridic este lipsit de obiect”conform art. 948, alin. 1 pct.2”. Instanța reține că art. 948, pct. 2 cod civil se referă la consimțământul valabil al părții ce se obligă.
P. obiect al actului juridic se înțelege conduita părților stabilită prin acel act juridic, respectiv acțiunilor ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau la care sunt ținute.
Cu referire doar la convenții, art. 962 Cod civil prevede că „obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una dintre părți se obligă”.
Dacă obiectul actului juridic privește un bun ori lucru (ca în speța de față) condiția obiectului care trebuie „să existe” implică cunoașterea regulei că bunul prezent în momentul încheierii actului juridic îndeplinește condiția „să existe”.
La data încheierii actului adițional imobilul construcție „exista” astfel că susținerea reclamantului cu privire la lipsa obiectului este neîntemeiată.
În ceea ce privește cauza ilicită invocată, conform prevederilor art. 968 Cod civil „cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”. Actul adițional întocmit nu a avut un scop prohibit de lege. De asemenea, din nicio probă administrată nu a rezultat că actul încheiat a fost contrar bunelor moravuri sau ordinii publice și că drepturile sau interesele reclamantului au fost fraudate.
Având în vedere considerentele expuse instanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamantul C. P., prin mandatar P. LILIAN, apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Părțile litigante din prezenta cauză au fost căsătorite în perioada 1982-1996, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț potrivit seminței civile nr. 3837 din 01.10.1996 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr. 1588/1996.
In timpul căsătoriei părțile au dobândit în comun, un imobil teren în suprafață de 800 m.p. situat în perimetrul localității V., suburbia Moara Grecilor, actual Șoseaua Națională nr.2. V., teren pe care au edificat un imobil casă de locuit în suprafață de 204.50 mp.
Tot în timpul căsătoriei părților litigante, in anul 1991 a fost înființată ., înregistrată în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul V. sub nr. J_, cu sediul în V. Șoseaua Națională nr.2. având ca unic asociat si administrator pe pârâta C. M.. În prezent, conform adresei nr. 84 din 03.01.2013 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul V., societatea ., a fost radiată din evidentele registrului la data de 06.05.2010, în conformitate cu disp. art. 237 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, astfel încât responsabilitatea pentru actele ilicite săvârșite în cursul existentei societății, aparține pârâtei C. M. în calitate de fost asociat unic si administrator al societății.
În anul 1998, după desfacerea căsătoriei părților, când a încetat astfel starea de devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, pârâta-intimată C. M., în calitate de unic asociat si administrator al . V., a decis majorarea capital social al . V. de la 100.000 lei vechi la_ lei vechi (35.210 RON), prin aducerea imobilului casă de locuit situat in suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr.2. V., proprietatea comună a panilor litigante din prezenta cauză, ca aport în natură la capitalul societății .. În acest sens, pârâta C. M. a decis să încheie un act adițional la statutul societății ., act autentificat de BNP B. M. potrivit încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998, act în care au fost stipulate modificările sus menționate, fără ca între foștii soți să existe un act juridic care să ateste lichidarea comunității de bunuri care să permită pârâtei să dispună de întregul imobil construcție casă de locuit fără acordul expres al reclamantului.
A apreciat apelantul reclamant că actul adițional la statutul societății ., act autentificat de BNP B. M. potrivit încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998, mai exact mențiunile înscrise la punctul 3 sunt lovite de nulitate absolută, dat fiind că imobilul casă de locuit - proprietatea comună a părților litigante, adus de pârâta-intimată C. M. ca aport în natură la . - este si proprietatea apelantului-reclamant, actul adițional fiind încheiat în frauda drepturilor reclamantului si cu ignoranța totală a dispozițiilor legale imperative referitoare la regimul juridic al coproprietății de bunuri.
Așa cum s-a susținut prin acțiunea introductivă si cum rezultă din probele administrate în cauză, între reclamantul C. P. si pârâta C. M. nu a fost încheiat un act juridic translativ de proprietate, prin care reclamantul să fi transmis pârâtei dreptul său de proprietate asupra imobilului casă de locuit. De asemenea, între reclamant si . nu s-a încheiat un act translativ de proprietate având ca obiect dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului casă de locuit situat în suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr.2, V., pentru ca bunul imobil în discuție să poată fi adus ca aport în societate pentru majorarea capitalului social al societății.
De asemenea, din actele dosarului rezultă fără echivoc că între părțile litigante din prezenta cauză nu s-a dispus lichidarea comunității de bunuri, neoperând un partaj de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, astfel încât pârâta nu avea posibilitatea legală să-și asume calitatea de unic proprietar al imobilului casă de locuit din Municipiul V., Șoseaua Națională, nr.2, Județul V., pentru a aduce ca aport în nume propriu acest imobil în vederea majorării capitalului social al ..
Situația de fapt sus menționată a fost dovedită fără echivoc de probatoriul administrat în primă instanță. În acest sens, din documentația care a stat la baza întocmirii actului adițional la statutul societății ., act autentificat de BNP B. M. potrivit încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998, rezultă fără nici un dubiu că nu există niciun act juridic autentic care să ateste transmiterea către pârâtă sau către ., a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobilul casă de locuit.
În mod greșit a apreciat prima instanță că în ce privește actul adițional la statutul societății . autentificat de BNP B. M. potrivit încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998 prin care s-a dispus majorarea capitalului social al . prin aportul în natură a imobilului casă de locuit situat în Municipiul V., Șoseaua Națională nr.2, Județul V., fără consimțământul reclamantului, sunt incidente dispozițiile art. 35 al. 2 Codul Familiei, în vigoare la data încheierii actului, iar sancțiunea aplicabilă este cea a nulității relative.
Astfel, având în vedere faptul ca la data încheierii actului translativ de proprietate prin care imobilul construcție situat în Municipiul V., Șoseaua națională nr.2, județul V., C. P. si C. M. nu mai aveau calitatea de soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 3837/01.10.1996, definitivă si irevocabilă, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. 2 alin. Codul Familiei referitoare la mandatul soților în cazul încheierii actelor translative de proprietate, cum în mod greșit a reținut Prima Instanță.
În cauză este vorba de un act translativ de proprietate încheiat de un coproprietar în nume propriu, fără consimțământul celuilalt coproprietar, aplicându-se în cauză regulile generale privind condițiile de validitate ale actelor juridice translative de proprietate.
Actele de dispoziție cu privire la un bun aflat în coproprietate se realizează cu consimțământul unanim al tuturor coproprietarilor. Dreptul de dispoziție al unui coproprietar se limitează doar la cota sa parte pe care o deține asupra bunului aflat în coproprietate.
Ca atare, în lipsa consimțământului expres exprimat de reclamantul C. P. cu privire la efectuarea de către pârâtă de actului de dispoziție asupra imobilului bun comun, care are ca obiect aducerea bunului imobil ca aport în societatea ., mențiunile inserate la punctul nr.3 din actul adițional la statutul societății . ce face obiectul prezentei cauze, sunt lovite de nulitate absolută, dat fiind că actele de cu privire la un bun aflat în coproprietate, se realizează cu consimțământul unanim al tuturor coproprietarilor, pârâta C. M. putând dispune doar de cota sa ideală din imobilul aflat în coproprietate cu reclamantul C. P..
Art. 948 Vechiul cod civil stipulează expres care sunt condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, la punctul 2 fiind prevăzut și consimțământul valabil al părții ce se obligă.
Or, în condițiile în care documentația care a stat la baza întocmirii actului adițional ce face obiectul acestei cauze, nu există nici un act juridic translativ de proprietate care să ateste consimțământul dat de reclamant la transmiterea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul construcție, astfel încât, a apreciat apelantul reclamant că acest act adițional este lovit de nulitate absolută parțială.
Soluția Judecătoriei este nelegală si sub aspectul aprecierii motivului de nulitate privind cauza ilicită a actului juridic translativ de proprietate dedus judecății, soluția primei Instanțe fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 966, 968 cod civil (reglementarea anterioară) coroborate cu art. 948 pct.4 cod civil.
În mod greșit apreciază Judecătoria că actul adițional autentificat de BNP B. M. potrivit încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998 a cărui nulitate absolută parțială se solicită, nu a avut o cauză ilicită, în situația în care, în raport de probele administrate, actul juridic dedus judecății a fost încheiat în dauna intereselor apelantului, cu încălcarea dreptului său de proprietate, scopul urmărit de către pârâtă-intimată prin încheierea actului adițional, atât în calitate de înstrăinător al dreptului de proprietate asupra imobilului din Municipiul V., Șoseaua Națională, nr.2. Județul V., cât si în calitate de asociat unic al dobânditorului dreptului de proprietate . si de reprezentant legal al dobânditorului, a urmărit însușirea exclusivă a locuinței edificată în timpul căsătoriei cu apelantul-reclamant si diminuarea patrimoniului acestuia.
Înstrăinarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută, potrivit cunoscutului adagiu "frauda corupe totul".
Practic, este vorba de o înstrăinare, prin act translativ de proprietate, al bunului altuia, respectiv a cotei părți din bunul imobil situat în Municipiul V., Șoseaua Națională, nr.2, Județul V. proprietatea apelantului-reclamant.
Conform practicii judiciare, sancțiunea aplicabilă în cazul înstrăinării lucrului altuia este nulitatea absolută în cazul în care există o fraudă comună din partea părților actului juridic translativ de proprietate, atât a înstrăinătorului bunului, cât si a dobânditorului bunului, iar dobânditorul bunului cunoștea, la data încheierii actului juridic translativ de proprietate, că bunul nu este proprietatea celui care înstrăinează.
In situația actului adițional autentificat de BNP B. M. prin încheierea de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998, ce are ca efect translarea proprietății asupra imobilului situat în Municipiul V., Șoseaua Națională, nr. 2, județul V. prin aport la capitalul social al ., calitatea de înstrăinător al bunului este întrunită în persoana intimatei-pârâte, C. M., iar calitatea de dobânditor ce aparține societății ., a cărui asociat unic si reprezentant legal în calitate de administrator era, la data încheierii actului, tot C. M.. P. urmare, la data încheierii actului juridic dedus judecății, ., în calitate de dobânditor al dreptului de proprietate al bunului imobil situat în Municipiul V., Șoseaua Națională, nr.2, Județul V., prin aport la capitalul social adus de asociatul unic C. M., avea cunoștință (prin reprezentant legal C. M.) că bunul imobil adus ca aport nu este proprietatea exclusivă a pârâtei-intimate C. M. si că înstrăinătorul bunului încalcă dreptul de proprietate al apelantului-reclamant.
P. urmare, în speță, dat fiind dubla calitate a pârâtei C. M. de înstrăinător al dreptului de proprietate al bunului si proprietar (asociat unic) si reprezentant legal al dobânditorului bunului ., operează prezumția absolută de complicitate la fraudă a . la încheierea actului juridic translativ de proprietate.
Faptul că încheierea actului adițional autentificat sub nr. 1542/01.07.1998 de BNP B. s-a făcut în frauda dreptului de proprietate al apelantului-reclamant de către intimata-pârâtă, cu complicitatea și pe riscul dobânditorului, este un caz tipic de nulitate absolută a actului juridic translativ de proprietate. Avându-se în vedere că asociatul aportant cunoștea faptul ca înstrăinează bunul altuia, iar societatea . prin reprezentant C. M. cunoștea că bunul aportat nu este proprietatea exclusivă a asociatului aportant, rezultă că actul juridic translativ de proprietate are o cauză ilicită și deci este nul absolut conform art.968 Cod civil.
Totodată nulitatea actului se constată și în raport de dispozițiile art.966 C. civil, întrucât înstrăinătorul, nefiind proprietarul exclusiv al bunului înstrăinat, nu poate satisface scopul avut în vedere de dobânditor, respectiv dobândirea dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului înstrăinat prin aport la capitalul social.
P. urmare, actul adițional ce face obiectul acestei cauze, are la baza o cauza ilicită, iar sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută conform art. 948 alin. 1 pct. 4 coroborat cu art. 966 și 968 cod civil (vechea reglementare în vigoare la data încheierii actului juridic a cărui nulitate se solicită, aplicabil în speță conform art. 102 din Legea 71/2011).
Sunt nelegale si greșite aprecierile Primei Instanțe cu privire la motivul de nulitatea parțială a obiectului actului adițional al statutului societății . autentificat sub nr. 1542 din 01.07.1998, Judecătoria realizând o confuzie între noțiunea de obiectul actului juridic civil si noțiunea generică de obiect - corp material, încălcând astfel dispozițiile art. 948 alin. l pct.3 Cod civil coroborat cu art. 962 Cod civil.
Astfel, conform art. 962 cod civil, obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una dintre părți se obligă.
P. urmare, noțiunea de obiectul actului juridic civil reprezintă conduita părților stabilită prin acel act, respectiv acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de care sunt ținute.
In cazul înstrăinării unui bun imobil prin aport la capitalul social, obiectul actului juridic este reprezentat de acțiunea asociatului aportant de a transmite proprietatea asupra bunului prin aport către societatea a cărui asociat este.
In situația în care asociatul aportant nu este proprietar asupra bunului/sau asupra unei părți din bunul aportat, obiectul actului juridic translativ de proprietate nu poate fi realizat total sau parțial.
P. urmare, actul adițional al statutului societății . autentificat sub nr. 1542 din 01.07.1998 este lovit de nulitate absolută parțială și ca urmare a faptului că îi lipsește parțial obiectul, dat fiind că s-a înstrăinat de către intimata-pârâtă către societatea . prin aport la capitalul social, ceea ce nu a avut, respectiv cota parte cuvenită apelantului-reclamant din bunul imobil aportat. Deoarece nimeni nu poate da mai mult decât are sau ceea ce nu are (Nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet), actul juridic a cărui nulitate se solicită este lipsit parțial de obiect, fiind în aceste condiții lovit de nulitate, conform art. 948 alin. l pct.3 cod civil coroborat cu art. 962 cod civil (vechea reglementare în vigoare la data încheierii actului adițional, aplicabil în speță conform art. 102 din Legea 71/2011).
A considerat apelantul reclamant ca fiind netemeinică si nelegală soluția Judecătoriei privind soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V..
A apreciat apelantul că intimatul-pârât O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. are calitate procesual pasivă în cauză, dat fiind că prezentul litigiu pune în discuție validitatea unui act ce a fost înregistrat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul V., respectiv actul adițional la statutul societății ., autentificat de BNP B. M. conform încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998. D. urmare, hotărârea ce se va pronunța în prezentul litigiu trebuie să fie opozabilă și acestui pârât, astfel încât prezența în cauză a R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. în calitate de pârât este necesară.
În condițiile în care, potrivit art. 7 din legea 26/1990 privind Registrul Comerțului:
Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la dala când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.
In a aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului, este justificată calitatea procesual pasivă a Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V..
Mai mult, calitatea procesual pasivă rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 25 din Legea 26/1990 care prevăd în mod expres că ,,Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul Comerțului."
Astfel, deoarece reclamantul din prezenta cauză urmărește ca hotărârea ce se va pronunța în acest dosar să fie direct opozabilă Oficiului R. Comerțului și prin hotărâre să se dispună menționarea în Registrul Comerțului a nulității parțiale a actului juridic ce face obiectul prezentului litigiu în condițiile art. 7 din Legea 26/1990, se justifică calitatea procesual pasivă a R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. în cauză, drept pentru care soluția ei de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a ORC V. este neîntemeiată.
Față de motivele mai sus menționate, a solicitat reclamantul admiterea prezentului apel, desființarea sentinței judecătoriei nr. 3549/04.11.2013, în sensul admiterii acțiunii reclamantului si pe cale de consecință, a solicitat acesta, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: constatare nulității parțiale a actul adițional la statutul societății ., autentificat de BNP B. M. conform încheierii de autentificare nr. 1542 din 01.07.1998 în ce privește mențiunile de la punctul 3 din actul adițional privind majorarea capitalului social al societății în natură a imobilului construcție din Municipiul V., suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr.2. Județul V. si repunerea părților în situația anterioară încheierii adițional autentificat sub nr. 1542/01.07.1998. în sensul reîntoarcerii bunului imobil din Municipiul V., suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională, nr. 2. Județul V. în patrimoniul reclamantului și al pârâtei cu obligarea pârâtei C. M. la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.
Intimatul pârât O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul V. a depus întâmpinare.
A considerat intimatul pârât că nu deține calitate procesuală pasivă și a invocat excepția lipsei calității procesuale în cauza de față.
O. registrului comerțului este instituția publică ce, în condițiile Legii nr. 26/1990 și potrivit Regulamentului de organizare și funcționare, are obligația de a ține registrul comerțului având drept scop principal îndeplinirea unui interes public care constă în a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial. Înregistrarea actelor și faptelor afectate de condiția de publicitate prin registrul comerțului se face în condițiile prevăzute de art.6 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 care dispune că înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
Calitatea de pârât se dobândește de ONRC și ORCT în cazuri expres stabilite de lege, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, și anume: în litigiile întemeiate pe prevederile art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în litigiile întemeiate pe dispozițiile art. 71 din Legea nr. 84/2010 și în spețele întemeiate pe dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 26/1990. De asemenea, art. 26 ind. 1 din Legea nr. 26/1990 prevede facultatea ONRC și ORCT de a interveni în anumite litigii acordând în acest sens instituției calitate procesuală pasivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr. 10 din 20.03.2006, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, prevede drept condiție a admisibilității cererii de radierea unei înmatriculări sau mențiuni în registrul comerțului formulată în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 de către o persoană fizică sau juridică ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în tot sau în parte actele care au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului.
Oficiile registrului comerțului nu au și nu pot avea interes propriu, întrucât aceste instituții au doar calitatea de organe de executare a hotărârilor judecătorești asigurând, prin înregistrările în registrul comerțului, opozabilitatea actelor și faptelor a căror înregistrare a fost dispusă prin încheierea judecătorului delegat sau printr-o hotărâre judecătorească.
P. urmare, din interpretarea coroborată cu dispozițiile legale invocate, rezultă că O. Național al R. Comerțului și/sau oficiile registrului comerțului nu au vocația de a deveni parte cu prilejul judecării unor astfel de cauze formulate de către comercianți, întrucât nu au un interes propriu în cauză, astfel încât nu pot avea calitatea de parte în astfel de cauze.
A mai solicitat intimatul pârât ca în situația în care se va admite acțiunea reclamantului să se dispună, după caz, cu privire la efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului.
Intimata pârâtă C. M. a depus întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că există pe rolul Tribunalului V. dosarul civil nr._, identic, cu același obiect, cauză și părți ca în dosarul nr._, rămas în pronunțare la data de 03.03.2014, la aceeași secție civilă. Apreciază intimata că astfel, există autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât, prin Sentința civilă nr.486/19.04.2010, . a fost radiată conform art.237 alin.(8) din Legea nr.31/1990 iar potrivit art.237 alin.(10) din aceeași lege, imobilul în discuție, fostul sediu al societății radiate din cauză, trece de drept în patrimoniul său. Și față de această hotărâre judecătorească există autoritate de lucru judecat.
În ceea ce privește situația de fapt prezentată de apelant, intimata a arătat următoarele:
1. Potrivit art.31, lit.d) Codul familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot, proiectele de investitii.
Imobilul - casa de locuit, fostul sediu al . V.- din ..2, V., este proiectul de investitie a intimatei-pârâte, fosta C. M., conform Sentinței civile nr.262 din 02 Octombrie 1991.
Intimata-pârâta, fosta C. M. si-a îndeplinit în conditiile legii, investitia constructiei sediului, prin întrebuintarea actului adminstrativ Autorizatia de constructie nr.158 din 01.10.1990, care a fost emisa pe numele C. P. si care de drept nu produce efecte juridice de drept comun, acesta nu este titlu de proprietate, ci un simplu act administrativ, care a permis legal, construirea sediului de catre ., potrivit dispozitiilor cuprinse în Sentinta civila nr.262 din 02 Octobrie 1991, pag.2, rândurile 9-12.
În acest sens Primaria V. a emis expres pentru ., dupa original un alt formular al autorizatiei de constructie, semnata dupa original, dar în culoare rosie pentru a putea face distinctia de întrebuintare pe persoana juridica, formular care a fost despus la prezenta proba în dovedire la proba în format electronic.
2. Exista autoritate de lucru judecat privind dobândirea de drept al imobilului casa de locuit, aratat si probat cu dovada autentica la Cap.I, pct.3 si 5., de mai sus si când Art. 1201 Cod civil în vigoare, reglementează aceasta instituție o prezumție legală absolută care nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă.
Față de motivele de apel invocate de apelant, intimata a arătat că:
1. ACTUL ADITIONAL cu NR.1542/01.07.1998 eliberat de catre BNP B. M., proba în dovedire, fila 168 dosar fond, nu poate fi lovit de nulitate absoluta în parte sau în întregul sau, deoarece a fost executat în deplina legalitate, fara încalcarea ordinei publice, asa dupa cum retine si instanta de fond, în Sentinta civila nr.3549/2013 din 04 Noiembrie 2013, situatie de drept în care nu mai pot fi invocate, nici nulitatea relativa si nici nulitatea absoluta în parte sau întregul sau.
Cu atât mai mult ca acest act aditional face parte din fluxul actelor comerciale ale unei societati radiate, respectv a . V. si când potrivit art.7 ali.(1) si (2) din Legea 26/1990, privind Registrul Comertului, a fost comnicata în termen de 15 zile de la data când a ramas irevocabila Sentinta civila Nr.486 din 19 Aprilie 2010.
2. Autentificarea actului aditional, cu NR.1542/01.07.1998 eliberat de catre BNP B. M., si artat la fila 168 depus chiar de Biroul Notarial Public B. M., astfel, abuziv supus judecarii, a fost rezultatul unei tranzactii de drept prevazute de Legea 31/1990, ce îndreptatea persoana juridica radiata, respectiv . sa faca sau sa nu faca ce avea nevoie cu sediul dobândit legal prin reprezentantul sau legal C. M.. În acest sens exista dovezi depuse cu probe dupa original, chiar de catre notariatul B. M., la filele 165 -172, care pentru aceasta faza de pregatire a judecatii apelului, demonstreaza ca ACTUL ADITIONAL cu NR.1542/01.07.1998 astfel eliberat este irefragrabil.
Suplimentar au mai fost depuse la prezenta probe: Documentatia cadastrala compus din urmatorele înscrisuri depuse probe: cadastru imobil_1; cadastru imobil_memoriu tehnic_2; cadastru_fisa bun imobil casa si teren_3 si BILANTUL sfârsit de an 1994 al ., de unde rezulta la rubrica „Cladiri” ca, investitia constructiei corespundea întocmai cu EXPERTIZA CONTABILA semnata de Expertul Ec.Gh.BICIUSCA si depusa la fila 172, de Notariatul B. M., abuziv reclamat, în a depune ceea ce legal a operat potrivil Legii 31/1990.
3. Urmare efectelor de radiere a . V., potrivit Sentintei civila Nr.486 din 19 Aprilie 2010, investita de catre TRIBUNALUL V. si depusa la prezenta proba în dovedire, toate actele înfiintate de catre aceasta societate prin reprezentantul sau legal, C. M., pâna la data radierii, potrivit art.25 din Legea 26/1990, de drept îsi pierd integral valoarea, în oricare demers administrativ sau juridic, deoarece conform ultimei teze din acest articol, pentru „hotarârea judecatoreasca” irevocabila din cauza „a fost dispusa menționarea în registrul comerțului.”
4. Apelantul nu are calitate de coproprietar, deoarece potrivit Legii 31/1990, acesta nu a avut calitate de asociat. Singura sa calitate a fost de consumator pretentios, beneficiind de o viata de huzur absolut pâna la începerea actiunii de divort, in februarie 1996.
5. Proprietarul exclusiv al bunului imobil casa de locuit –sediu societate – a fost ., care a construit imobilul si care si-a autentificat în deplina legalitate ACTUL ADITIONAL cu NR.1542/01.07.1998 de catre BNP B. M., înlaturând orice frauda asa dupa cum fara niciun suport legal încearca apelantul sa deturneze adevarul, în favoarea sa, în plus uzând de acte false, la fila 18 si 36, fond, fata de care exista cercetare penala dovedita de Adresa nr.2967/PM/05.08.2013, emisa de Inspectoratul Judetean de Politie V..
6. Ca efect al radierii, . și-a pierdut personalitatea juridică, încetând să mai existe. P. urmare, orice înscriere de mențiuni în fluxul societății efectuată ulterior radierii acesteia din registrul comerțului, este inadmisibilă și nu mai poate face obiectul controlului de legalitate judecătorului delegat astfel cum prevede art. 8 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
7. Operațiunile arătate de apelant în cerere sunt specifice etapei radierii societății comerciale, în conformitate cu art. 237 alin.(7) din Legea nr. 31/1990 cu modificările la zi, când trebuiau supuse spre aprobare judecătorului delegat anterior radierii societății din registrul comerțului si când nu puteau avea alta solutionare, decât cea care s-a stabilit prin art.237 alin(8) si (9) coroborat cu alin.(10) din Legea 31/1990, având în vedere că apenaltul nu are calitate de asociat si ca prin hotarârea irevocabila de radiere s-a dispus că toate bunurile societății radiate intră în posesia asociaților acesteia; apelantul nevând calitatea de cooproprietar.
8. Potrivit principiului retroactivitatii „restitutio in integrum” sunt vizate efectele nulitatii actului juridic între partile raportului juridic nascut din actul respectiv, iar nu si efectele fata de parti.
Nulitatea absoluta, acționează în baza Art.1254 Noul Cod Civil, strict numai între partile care au întocmit actul juridic, nu față și de terțele persoane.
Astfel, « actul adițional nr.1542/01.07.1998 pentru . V. » depus în dovedire dupa original la fond, chiar de Notariatul B. M., la fila 168, dovedeste ca partile actului autentic abuziv supus desfiintarii, sunt: . (disparuta) reprezentata legal de catre fostul asociat unic C. M. ; actionarul de drept cooptat, dl. Avadani I. si Notariatul M. B..
Numai în condițiile în care acest act autentic ar fi fost întocmit cu încalcarea ordinii publice putea fi lovit de nulitate relativa sau absoluta. Dar asa dupa cum este mentionat si în dispozitivul sentintei atacate cu acest apel, instanta de fond respinge orice frauda la întocmirea actului notarial, fapt pentru care instanta de apel trebuie sa mentina sentinta data la fond.
Asa dupa cum prevede legislația în vigoare, terțele persoane, C. P. si O. R. Comerțului de pe lânga Tribunalul V., care si-au înlesnit interesul prin complicitate si instigare de a se înfățișa părți la prezenta cauza, nu au calitate de parti ale actului autentic abuziv judecat, respectiv, actul adițional nr.1542/01.07.1998 pentru . V. radiata .
Terțele persoane, C. P. si O. R. Comerțului de pe lânga Tribunalul V. s-au desprins din procesul principal al dosarlui civil nr._, cu termen la 03.03.2014, aflat pe rolul aceleasi instante TRIBUNAL V., care potrivit cererii de interventie în interes propriu are acelasi obiect – anulare act; aceeasi cauza: dreptul de prorietate asupra imobilului din ..2 V. si aceleasi parti, respectiv subsemnata, fosta C. M., pe acelasi pârât. O. R. Comertului V. si pe acelasi reclmant, intervenit la termenul din 18 Martie 2013, C. P..
Acest mod defectuos de judecare face ca terțele persoane, C. P. si O. R. Comerțului de pe lânga Tribunalul sa înrâureze solutionarea cauzei procesului principal.
Mai mult, procuristul pentru « apelant C. P. », la pag.8 din cererea de apel îsi motiveaza cererea în temeiul dispozitiilor art.948, 962, 966 si 968, « vechiul cod civil » ; art.291 din Legea 31/1990 coroborat cu art.1 din codul comercial(vechea reglemntare), art. art.25 din Legea 26/1990. Or, toate aceste articole din vechiul cod civil au fost abrogate prin Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011, Monitorul Oficial 409/2011.
Abrogarea are drept obiectiv ieșirea din vigoare a actului normativ.
De asemenea, Art.1 din Codul comercial (vechea reglementare) a fost abrogat prin aceeași Lege 71/2011, iar art.291 din Legea 31/1990 si art.25 din Legea 26/1990, nu sunt aplicabile pentru persoane fizice, ci exclusiv doar pentru societățile comerciale active, aflate în circuit comercial, ci nu radiate, ca în cauza de fata, când . nu mai are capacitatea juridica din 19 Aprilie 2010, prin hotarâre irevocabila investita, asa dupa cum s-a demonstrat mai sus.
Orice înscriere de mențiuni în fluxul societății efectuată ulterior radierii acesteia din registrul comerțului, este inadmisibilă și nu mai poate face obiectul controlului de legalitate judecătorului delegat astfel cum prevede art. 8 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Concluzia: Procuristul P. Lilian, prin semnatura sa în dreptul numitului C. P., încearca sa induca în eroare instanta de apel, uzând acte normative abrogate si inadmisibile, atragând respingerea cererii de apel ca fiind ex-lege, pe deplin ilegala si absolut neîntemeiata.
Totodata procuristul împreuna cu apelantul, nu respecta principiul de drept «restitutio in integrum», care conform legilor în vigoare, nu produce efecte față de terți, angrenând instantele într-un proces fara temei legal.
Deși intimata a invocat că în momentul de față se numește Crocy M., aceasta nu a făcut dovada aferentă prin acte de stare civilă, așa cum avea obligația legaă, instanța raportându-se astfel la cele statuate în Sentința civilă nr. 3837/1 octombrie 1996 prin care, în urma pronunțării divorțului s-a încuviințat cererea intimatei de a-și păstra numele dobândit prin căsătorie, respectiv C..
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, apelantul C. P. și intimata C. M. au fost căsătoriți până în anul 1996 când, prin Sentința civilă nr.3837/1 octombrie 1996, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr.1588/1996, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț. În timpul căsătoriei, în anul 1990, părțile au construit o casă de locuit, conform autorizației de construire (fila 13 dosar fond), imobil situat în suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională, nr. 2, V..
P. Sentința civilă nr.262/02.10.1991, pronunțată în dosarul nr.263/1991, Judecătoria V. a autorizat funcționarea . la cererea asociatului unic al acesteia, respectiv intimata C. M., dispunându-se totodată înregistrarea acestei societăți în Registrul Comerțului de la O. R. Comerțului al Județului V..
La data de 1 iulie 1998 a fost autentificat sub nr. 1542 de către BNP B. M. actul adițional la statutul . la punctul 3 prevede „majorarea capitalului social de la 100.000 ROL la_ ROL, cu_ ROL în natură reprezentând imobilul cu destinație sediu firmă situat în V., suburbia Moara Grecilor, .. 2, conform raportului de expertiză nr. 164/30.06.1998” (fila 9 dosar fond). Din analiza înscrisurilor comunicate de BNP B. M. (pag. 165-172 dosar) nu rezultă că reclamantul C. P. a consimțit expres la întocmirea actului de dispoziție ce face obiectul prezentului litigiu.
În cursul anului 2002, intimata C. M. l-a chemat în judecată pe apelantul C. P., pentru partajarea unui teren dobândit în timpul căsătoriei, teren situat în suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr. 2, V., cerere care a format obiectul dosarului nr.1497/2002, față de care s-a constatat ulterior perimarea. În cadrul acestui dosar, apelantul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea și a altor bunuri dobândite de părți în timpul căsătoriei lor, printre care și imobilul-casă de locuit, prin Încheierea de admitere în principiu a cererii de partaj pronunțată la data de 25.09.2002 reținându-se că acest bun făcea parte din masa bunurilor comune. Așa cum s-a arătat anterior, în dosarul de partaj de bunuri comune s-a constatat intervenția perimării.
P. Sentința civilă nr.486/19.04.2010 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul_, . fost radiată din registrul comerțului (filele 143-144 din dosarul de fond).
La data de 07.01.2013, intimata C. M. a solicitat Tribunalului V. să constate că, în urma radierii . și a retragerii din societate a celuilalt asociat, în calitate de unică asociată, rămâne de drept beneficiarul bunurilor din patrimoniul societății, conform art.237 din Legea nr.31/1990. Cererea a fost înregistrată sub nr.de dosar_, la rândul său, apelantul învestind instanța cu o cerere de intervenție în interes propriu având ca obiect constatarea calității sale de coproprietar asupra imobilului respectiv, într-o cotă parte de ½.
La data de 24.03.2013, apelantul C. P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. M. constatarea nulității absolute parțiale a Actului adițional la Statutul ., autentificat la BNP B. M. sub nr.1542/01 iulie 1998, în ceea ce privește punctul 3 prin care s-a adus ca aport la societate imobilul construcție din mun.V., Suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr.2, cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv întoarcerea bunului imobil în proprietatea comună a părților. Cauzele de nulitate invocate au constat în lipsa totală a consimțământului său la aducerea ca aport a construcției respective la societatea intimatei, lipsa de obiect a actului adițional, motivat de faptul că intimata nu putea să dispună de ceva ce nu deținea în exclusivitate și cauza ilicită, respectiv fraudarea intereselor apelantului, intimata urmărind scoaterea bunului din patrimoniul comun.
În dosarul nr._ s-a pronunțat Sentința civilă nr.213/03.03.2014 prin care s-a admis cererea reclamantei C. M. și s-a dispus trecerea în proprietatea acesteia a bunurilor din patrimoniul ., respectiv a construcției situate în mun.V., Suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr.2, ce a făcut obiectul actului adițional nr.881/07.05.2013, autentificat la BNP B. M. din V.. De asemenea, s-a admis în parte cererea de intervenție principală a intervenientului C. P. și s-a constatat că „imobilul mai sus indicat intră și în patrimoniul acestuia”.
Împotriva acestei hotărâri, intimata a formulat recurs la Curtea de Apel Iași, recurs la judecarea căruia a renunțat, fapt constatat prin Decizia civilă nr.768/27.10.2014 a Curții de Apel Iași. În aceste condiții, Sentința civilă nr.213/03.03.2014 din dosarul nr._ a devenit irevocabilă.
În drept, Tribunalul reține pe de o parte că, dat fiind momentul edificării imobilului casă de locuit situat în suburbia Moara Grecilor, Șoseaua Națională nr. 2, V., respectiv în anul 1990, când părțile erau căsătorite, până la proba contrară, în virtutea prezumției de comunitate de bunuri instituită prin art. 30 Codul familiei (aplicabil față de data construirii imobilului), casa de locuit în discuție are natura juridică de bun comun.
De asemenea, prin cele statuate Sentința civilă nr.213/03.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V., se confirmă natura juridică de bun comun a imobilului-casă de locuit/ulterior sediu de firmă, constatându-se că „imobilul mai sus indicat intră și în patrimoniul acestuia”.
Față de existența dosarului nr._ nu se poate reține întrunirea cerinței triplei identități specifică autorității de lucru judecat, atât obiectul, cât și cauza fiind, din punct de vedere juridic, distincte fundamental. În pofida alegațiilor intimatei, obiectul cauzei este dat de pretenția concretă dedusă judecății (în dosarul_ intimata solicitând constatarea calității sale de proprietar al imobilului în baza art.237 Legea nr.31/1990, în dosarul nr._ /2014 apelantul solicitând constatarea nulității absolute parțiale a unui act juridic privind acest imobil). Cauza, respectiv scopul spre care se îndreaptă voința celui ce reclamă sau se apără, este de asemenea diferită întrucât în primul dosar menționat, intimata a urmărit să se constate aplicarea unei dispoziții legale în favoarea ei prin care să se rețină calitatea sa de proprietar asupra bunului imobil, iar în cel de-al doilea dosar, apelantul a urmărit constatarea nulității absolute parțiale a actului adițional care o legitima în acest sens. Aspectele deduse judecății în cele două dosare ar fi putut interfera numai sub aspectul puterii de lucru judecat, din punct de vedere probatoriu. Altfel spus, numai după analizarea valabilității actului adițional s-ar fi putut aprecia asupra posibilității valorificării de către intimată a dispozițiilor art.237 Legea nr.31/1990.
Pe de altă parte, la data încheierii Actului adițional la Statutul . sub nr. 1542 de către BNP B. M., respectiv 1 iulie 1998, prin care acest imobil a fost adus ca aport la societate de către intimata C. M., părțile nu mai aveau calitatea de soți, situație în care proprietatea în devălmășie asupra bunurilor comune, specifică raporturilor de căsătorie, s-a transformat în proprietate comună pe cote-părți determinabile. Criteriul după care se determină în concret cotele-părți ce revin fiecăruia dintre soți este cel al contribuției acestora la dobândirea bunurilor comune.
În atare condiții, Tribunalul reține că, dat fiind dreptul de coproprietate al părților asupra imobilului-casă de locuit în discuție, aducerea sa ca aport la o societate comercială de către unul dintre coproprietari, fără consimțământul celuilalt, face incidentă problema vânzării (înstrăinării) bunului indiviz (ipoteză asimilată vânzării bunului altuia) iar nu pe cea a vânzării bunului imobil de către unul dintre soți în timpul căsătoriei pentru a fi aplicabil art.35 alin.(2) Codul familiei.
Cu privire la soluția adoptată în cazul vânzării (înstrăinării) bunului indiviz în materialitatea sa, literatura de specialitate și practica judiciară s-au exprimat constant în sensul că: 1. pe de o parte, o asemenea înstrăinare nu poate aduce atingere dreptului celuilalt coindivizar care nu a consimțit la înstrăinare și nici nu a ratificat-o ulterior; 2. pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat, oricare dintre coindivizari poate cere ieșirea din indiviziune iar soarta actului de dispoziție prin care s-a înstrăinat bunul respectiv va depinde de rezultatul partajului: a) dacă bunul este atribuit la partaj copărtașului înstrăinător, contractul rămâne valabil și dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece împărțeala are caracter declarativ, vânzătorul (coindivizarul înstrăinător) devenind astfel proprietar exclusiv în mod retroactiv; b) dacă bunul înstrăinat cade în lotul altui copărtaș, actul de înstrăinare va fi ineficace (desființat) retroactiv pentru lipsa calității de proprietar al vânzătorului, aplicându-se regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia. În acest din urmă caz, numai cumpărătorul sau succesorii lui pot solicita anularea (nulitatea relativă) a actului de dispoziție prin care bunul indiviz a fost înstrăinat.
Astfel fiind, în cazul vânzării bunului indiviz de către unul dintre coindivizari, ceilalți coindivizari nu pot cere constatarea nulității sau anularea actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune, drepturile lor indivize urmând a fi apărate pe calea acțiunii în partaj.
În consecință, dacă un coindivizar a încheiat un act pe care nu avea dreptul să-l încheie în lipsa consimțământului celuilalt coproprietar, cum este cazul de față (aducerea ca aport a imobilului la o societate comercială fiind un act de dispoziție care reclamă respectarea principiului unanimității voinței coproprietarilor), actul nu este nul, ci numai inopozabil față de ceilalți coindivizari, putând fi retroactiv validat dacă la partaj bunul cade în lotul coindivizarului înstrăinător, în caz contrar acesta vânzând bunul altuia.
Considerentele de drept expuse anterior răspund astfel motivelor de nulitate invocate de apelantul C. P., privind lipsa consimțământului său și lipsa de obiect (de fapt a calității intimatei C. M. de proprietar exclusiv), cu mențiunea că în niciunul dintre cazuri nu intervine sancțiunea nulității actului prin care intimata a dispus de bunul imobil.
Deși analiza valabilității actului adițional se face în speță prin prisma vânzării bunului indiviz iar nu a bunului comun al soților - considerentele de drept anterior expuse răspunzând astfel și motivului de apel constând în inaplicabilitatea art.35 alin.(2) Codul familiei – soluția de fond nu are a fi modificată cu privire la cauza de nulitate privind lipsa consimțământului celuilalt coindivizar.
În ceea ce privește motivul de nulitate constând în cauza ilicită, respectiv frauda la lege, invocate de apelant, Tribunalul reține că potrivit art.968 Cod civil din 1864 (aplicabil față de data întocmirii actului adițional contestat), „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Or, așa cum s-a notat anterior, actul de înstrăinare a bunului aflat în coproprietate, încheiat doar de unul dintre coindivizari, nu este nul de plano, ci doar inopozabil celuilalt coindivizar. Astfel fiind și neexistând nicio normă legală imperativă care să interzică acest gen de înstrăinare, Tribunalul notează că nu se poate reține caracterul ilicit al cauzei actului adițional contestat.
În ceea ce privește frauda la lege, respectiv operațiunea constând în folosirea anumitor dispoziții legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încălca alte dispoziții legale imperative, Tribunalul apreciază că, în contextul în care actul astfel încheiat de un coindivizar nu poate fi opus celuilalt, nu se poate susține ipoteza eludării unor dispoziții legale, atâta vreme cât prin dispunerea de bun de către un coindivizar, acesta din urmă nu devine automat proprietar exclusiv.
Astfel fiind, soluția primei instanțe concordă cu cele reținute de Tribunal sub aspectul netemeiniciei motivelor de nulitate invocate, sens în care apelul urmează a fi respins ca nefondat, cu menținerea soluției de respingere a cererii reclamantului C. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de C. P. împotriva Sentinței civile nr.3549/04.11.2013, pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red.A.I.Z.
Th.A.R.V./ 31.10.2014
5 ex./ .>
Judecătoria V. – Judecător B. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 647/2014. Tribunalul... → |
|---|
