Fond funciar. Decizia nr. 182/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 2693/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 182/A/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de apel formulate de apelantul – reclamant I. Gh. M., domiciliat în București, ..2, ., ., în contradictoriu cu intimații – pârâți C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate V., N. M. domiciliată în Cîrjăoani, ., I. Ghe. G., domiciliat în V., .. 192, ., jud. V. și I. Ghe. I. domiciliat în București, ., .. A, . civile nr. 2479 din 29.10.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata – pârâtă N. M., personal și identificată în baza BI ., nr._, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat și motivat în termen; prezenta cerere este scutită de la plata timbrajului; prin registratura instanței, la data de 12.02.2014, intimata N. M., a depus la dosar precizări, iar la data de 19.02.2014 intimatul I. Gh. G. a depus de asemenea precizări, însoțite de un număr de 12 chitanțe privind plata creanțelor pentru bugetul local, certificat de moștenitor nr. 177/24.06.1977, titlul de proprietate nr. 1847/22.05.2003 și titlul de proprietate nr. 1846/22.05.2003; la data de 20.02.2014, intimata N. M. a înaintat la dosar un memoriu scris;
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care:
La interpelarea instanței, intimata N. M. arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat în acest dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul față de motivele de apel invocate.
Având cuvântul, intimata N. M. solicită respingerea admiterea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Arată că susținerile apelantului sunt false, întrucât nu a renunțat la moștenire, fiind îndreptățită să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că în mod corect i s-a emis titlu de proprietate.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 395 alin. 1 N.c.p.c., dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2479 din 29.10.2013 a Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă acțiunea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1846 din data de 22.05.2003, respectiv a titlului de proprietate 1847 din data de 22.05.2003 emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V. pe numele I. Gh. I., N. M., I. Gh. M., I. Gh. G. formulată de reclamantul I. Gh. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate V., N. M., I. Ghe. G. și I. Ghe. I., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea cu care este învestită, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a susținut că titlurile de proprietate nr. 1846/22.05.2003 și nr. 1847/22.05.2003 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha 9927, respectiv 11 ha 541 m.p. în baza Legii 18/1991, erau lovite de nulitate absolută parțială, întrucât titularii menționați în titlurile de proprietate, respectiv I. Gh. I. și N. M. nu erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât au renunțat la moștenirea lăsată de defunctul I. Eracle G..
Pârâții N. M. și I. I., prin certificatul de moștenitor nr. 177/1977 din data de 24.06.1977, au renunțat la succesiunea rămasă de pe urma defunctului I. Eracle G., decedat la data de 06.06.1959, însă nu s-a făcut dovada că aceștia au renunțat și la moștenirea rămasă de pe urma mamei, I. Sevastița.
A reținut instanța că prin testamentul nr. 1044 din data de 22.12.1956 emis de notariatul de Stat al orașului și Raionului Bârlad (fila 28 dosar), I. Sevastița, mama părților a lăsat, pârâților N. M. și I. I. terenuri, testamentul producând efecte la data decesului acesteia, respectiv 06.09.1957.
Instanța a reținut că în temeiul art. 13, legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului sau autorilor, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Legea nu distinge între cazurile în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se face de către un moștenitor legatar sau testamentar.
Prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietatea formulate pârâții N. M. și I. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai ambilor defuncți, respectiv I. Eracle G. și I. Sevastița.
Pe de altă parte, terenurile lăsate de I. Sevastița, prin testamentul nr. 1044 din data de 22.12.1956 emis de Notariatul de Stat al orașului și Raionului Bârlad pârâților N. M. și I. I. erau cuprinse în titlurile contestate de către reclamant, așa cum a rezultat din adresa nr. 5869/14.10.2013 (fila 132), iar pe numele acestora nu au mai fost emise și alte titluri de proprietate, împrejurări care dovedeau că terenurile cuprinse în titlurile de proprietate au aparținut soților I. Eracle G. și I. Sevastița, deși acestea figurau în registrul agricol numai pe numele lui I. Eracle G..
S-a reținut că defuncta I. Sevastița a decedat la data de 06.09.1957, înainte de a fi înscrise terenurile în registrul agricol pe anii 1959-1963 de către I. Eracle G.. Astfel, registrul agricol este un înscris autentic care face dovada până la proba contrară, întrucât acest document se face pe baza declarației pe proprie răspundere a capului gospodăriei, proba care se face cu testamentul nr. 1044 din data de 22.12.1956 emis de Notariatul de Stat al orașului și Raionului Bârlad. Instanța apreciază că prin înscrierea terenurilor în registrul agricol s-a dat eficiență testamentului, după data decesului testatoarei I. Sevastița.
Prin urmare, instanța a apreciat că pârâții N. M. și I. I. erau persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlurile de proprietate nr. 1846/22.05.2003 și nr. 1847/22.05.2003 pentru suprafața de 4 ha 9927, respectiv 11 ha 541 m.p. în baza Legii 18/1991, în calitate de moștenitori pe de urma defunctei I. Sevastița, urmând ca, titularii înscriși în titlurile de proprietate contestate să procedeze potrivit dreptului comun.
Astfel, instanța a respins acțiunea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1846 din data de 22.05.2003, respectiv a titlului de proprietate 1847 din data de 22.05.2003 emise de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor V. pe numele I. Gh. I., N. M., I. Gh. M., I. Gh. G.formulată de reclamantul I. Gh. M. în contradictoriu cu pârâții, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate V., N. M., I. Ghe. G. și I. Ghe. I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul I. Gh. M., considerând-o nelegală și netemeinică sub aspectul soluției pronunțate deoarece instanța de fond a omis să fie solicitate următoarele înscrisuri:
- certificat de rol fiscal al părinților săi;
- extras din registrul de stare civilă privind căsătoria acestora sau duplicat de pe certificatul de căsătorie;
- adeverință de la Primăria comunei I. pentru achitarea datoriilor autorilor lor și care au fost plătite de I. Gh. M. și I. Gh. G.;
- certificat de calitate de moștenitor de pe urma defunctei lor mame.
În completarea motivelor de apel se arată că instanța de fond nu a analizat faptul că pârâții nu mai erau îndreptățiți să solicite prin cereri individuale reconstituirea dreptului de proprietate de urma părților deoarece au renunțat expres la moștenirea acestora așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 177/24.06.1977, certificat înlăturat de judecător.
Susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. 6 din codul de proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată, instanța apreciază că apelul nu este întemeiat, raportat următoarelor:
Înscrisurile depuse la dosar, în special testamentul de ascendent întocmit de defuncta I. Sevastița (mama părților din prezenta cauză), la data de 22.12.1956 atestă faptul că aceasta a avut calitatea de unic proprietar a mai multor suprafețe de teren, extravilan și intravilan (vie, arabil, curți – construcții), care au fost înscrise în rolul agricol deschis pe numele soțului său, I. E. G. pentru anii 1959-1963. În total, este vorba de suprafața de 4 hectare și 117 m.p., trecută în rolul agricol al soțului.
La data de 06.06.1959, când a decedat autorul părților, acesta figura ca proprietar doar a casei de locuit cu anexe și a unei suprafețe de teren de 6 000 m.p. teren, situată în extravilanul satului Hălărești, ., compusă din: 1000 m.p. curți construcții și 5000 m.p. viță de vie, suprafață moștenită de la părinții săi și care este trecută în certificatul de moștenitor nr. 177/1977.
Documentația care a stat la baza eliberării titlurilor comune de proprietate contestate în prezenta cauză atestă faptul că niciunul dintre moștenitori nu a adus la cunoștința comisiei locale de fond funciar competente existența testamentului de ascendent și certificatul de moștenitor nr. 177/1997.
Contrar susținerilor apelantului, din perspectiva dispozițiilor legii fondului funciar (art. 13 din Legea nr. 18/1991 și art. 13 alin. 4 din H.G. nr. 890/2005), existența certificatului de moștenitor nr. 177/1977 nu conduce la nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 1846/22.05.2003 și nr. 1847/2003, pentru următoarele considerente:
Prin testamentul întocmit la data de 22.12.1956, autoarea părților și-a împărțit averea compusă din terenuri agricole (inclusiv curți construcții) între soțul său și copiii acesteia rezultați din căsătoria cu acesta.
Testamentul nu a fost revocat până la data decesului lui I. Sevastița – 06.09.1957 - astfel încât, așa cum a constatat și instanța de fond, acesta produce efecte juridice, în concret conferă calitate de moștenitor testamentar și drept de proprietate asupra terenurilor lăsate prin legat fiecărei persoane nominalizate în testament.
Pârâții – intimați nu au dreptul la moștenirea lăsată de tatăl lor și la care au renunțat în mod expres prin certificatul de moștenitor nr. 177/1997, însă această chestiune va fi avută în vedere și analizată cu ocazia sistării stării de indiviziune asupra terenurilor înscrise în cele două titluri de proprietate întrucât potrivit art. 13 alin. 4 din H.G. nr. 890/2005: „în cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun.”
În consecință, în mod corect au fost înscriși în titlurile de proprietate nr. 1846/22.05.2003 și nr. 1847/2003 atât moștenitorii legali cât și moștenitorii testamentari, nefiind incidentă în privința acestor titluri niciuna dintre cauzele de nulitate absolută enumerate de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, mai ales că prin adresa nr. 5869/14.10.2013, Primăria comunei I. confirmă faptul că terenurile lăsate de defuncta I. Sevastița prin testament se regăsesc în aceste titluri de proprietate.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 Cod proc.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de I. Gh. M. împotriva sentinței civile nr. 2479 din 29.10.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de I. Gh. N. împotriva sentinței civile nr. 2479 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.02.2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red: S.D.E./25.03.2014
8 ex./6 .
Judecătoria Bârlad: judecător B. G..
| ← Pretenţii. Decizia nr. 461/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 444/2014. Tribunalul... → |
|---|
