Plângere contravenţională. Decizia nr. 647/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 4626/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 647/A/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător I. P.
Grefier M. G. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul A. Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord - Est Iași în contradictoriu cu intimatul . împotriva sentinței civile nr. 534 din data de 24.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul civil nr._ /3013 având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde C. C. P., administrator statuar al intimatei, care se legitimează cu C.I. ., nr._, lipsește apelantul.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul . nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul legal al intimatei arată că nu a primit motivele de apel și nu cunoaște cauza.
Instanța, față de cele arătate de reprezentantul intimatei, lasă cauza la a doua strigare, în vederea studierii dosarului pentru a se putea pune concluzii.
Reluându-se cauza la a doua strigare, la apelul nominal în ședință publică s-au prezentat C. C. P., administrator statuar al intimatei, lipsește apelantul.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul . nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și în consecință menținerea sentinței dată de instanța de fond.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care ulterior deliberării a dat decizia civilă de față.
INSTANȚA
deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 534 din data de 24.02.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bârlad a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în . jud. V., J_, CUI_, în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est, cu sediul în Iași, .. 11, jud. Iași și s-a dispus
înlocuirea sancțiunii amenzii aplicată prin procesul verbal ._ nr. 295/222 din 18.09.2013 cu cea a avertismentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._, 295-22/18.09.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr.21/1992 și sancționată de art. 50 al. 1 lit. d din același act normativ constând în nerespectarea orarului de funcționare.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a menținut că „la data de 17.09.2013 cu ocazia controlului efectuat s-a constatat că operatorul economic nu respectă orarul de funcționare afișat, unitatea fiind închisă. Se încalcă art. 26 al. 2 din OG 2/1992.”
Procesul verbal nu a fost semnat de reprezentantul petentei.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, a observat că acesta este regulat întocmit.
Critica petentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, constând în aceea că la momentul încheierii procesului verbal, întrucât acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului său, trebuia semnat de cel puțin un martor, a fost înlăturată de instanța de fond ca neîntemeiată cu motivarea că din economia art. 19 din OG 2/2001 reiese că rolul semnăturii martorului este acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal.
Instanța a apreciat că sancțiunea lipsei semnăturii martorului este cea a unei nulități virtuale, nefiind expres prevăzută de lege, ca în cazul lipsei mențiunilor înscrise la art. 17 din OG 2/2001, singurele cazuri de nulitate expresă. Ca atare, fiind vorba despre o nulitate virtuală, vătămarea produsă petentei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de aceasta. Totodată este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
Instanța a apreciat că nu există vătămare. Chiar dacă procesul verbal contestat a fost întocmit la o dată ulterioară, după constatarea contravenției, la sediul agentului constatator, petentei nu i s-a produs nici o vătămare. Legea nu prevede obligativitatea agentului constatator de a întocmi procesul verbal pe loc, iar față de mențiunea înscrisă în procesul verbal potrivit căreia la fața locului nu se aflau alte persoane în afară de agenți constatatori, care să poată avea calitatea de martori, instanța a apreciat că cerințele art. 19 sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție fiind un înscris autentic întocmit de un organ al statului, rezultă că mențiunile cuprinse în acesta privind constatări persoanele ale agentului constatator (referitoare la imposibilitatea identificării unei alte persoane care să poată avea calitatea de martor întrucât la fața locului erau doar agenți constatatori) nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal. Astfel, a arătat că magazinul era închis deoarece reprezentanții săi erau în Bârlad, cu copiii la școală.
Contravenția reținută în sarcina petentei atrage aplicabilitatea art.6 CEDO în latura sa penală, constituind o acuzație în materie penală, conform criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO și anume: norma legală pretins încălcată se adresează tuturor cetățenilor, având caracter general. De asemenea, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională și suspendarea dreptului de a conduce nu are scop reperator ci de prevenire și pedepsire.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.
Conform art. 26 al. 2 din OG 21/1992, „Sunt obligatorii, afișarea, în mod vizibil, a denumirii unității, a codului unic de înregistrare la registrul comerțului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societății pentru care este autorizată să funcționeze, precum și afișarea și respectarea orarului de funcționare.”
Din fotografiile depuse la dosar de intimat, reiese că orarul de funcționare era afișat pentru intervalul 8-12, 14-20.
Deși petenta a susținut prin apărările formulate că magazinul era închis deoarece reprezentanții săi erau în mun. Bârlad cu copiii la școală, aspect confirmat cei doi martori, G. E. și B. L., instanța de fond a apreciat că acest aspect nu este de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei. Legea incriminează nerespectarea orarului de funcționare și lipsa afișării acestuia. Pe ușa magazinului trebuia să fie trecută perioada în care magazinul era închis, pentru a putea fi eventual verificate împrejurările sau pentru ca controlul să poată fi efectuat cu altă ocazie.
În consecință, prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act încheiat de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor sale nu a fost răsturnată prin probele propuse de petentă și administrate în fața instanței.
Cu toate acestea, motivele obiective care au determinat închiderea magazinului sunt de natură să influențeze sancțiunea aplicabilă. Instanța de fond a apreciat că petenta a făcut dovada faptului că reprezentanții săi se aflau în mun. Bârlad cu copiii la școală, fiind prima zi a anului școlar. Ca atare, deși cerințele legii privitoare la respectarea orarului de funcționare nu au fost respectate, se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care reflecta mai bine gradul redus de pericol social al faptei. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, prima instanța a apreciat că pericolul social al faptei comise de petentă este unul redus, sancțiunea principală a avertismentului fiind mai bine dozată, cu atât mai mult cu cât intimatul nu a făcut dovada că petenta a mai fost anterior sancționată pentru fapte de acest tip.
Împotriva . în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bârlad, a formulat în termen legal apelanta- intimată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea apelului și păstrarea în integralitatea sa a PVCC, inclusiv a sancțiunii amenzii în cuantumul stabilit.
Referitor la motivele de apel, apelata intimată a arătata că deși prin art. 7 din OG nr. 2/2001, legiuitorul a reglementat sancțiunea avertismentului, același legiuitor a prevăzut la art. 51 alin. 1 lit. d din OG nr. 21/1992, sancțiunea amenzii al cărui maxim special este 10.000 lei iar minimul special de 1.000 lei.
A mai arătat apelanta că sancțiunea a fost în mod legal aplicată, fiind stabilită la un cuantum apropiat de minimul special prevăzut de textul de lege sancționator, și față de aspectele învederate, apreciază că procesul verbal contestat este legal și temeinic în integralitatea sa.
Rolul instituției apelante este de a sprijini consumatorii si de a veghea la respectarea drepturilor acestora, astfel încât sa nu le fie prejudiciate sănătatea, viața sau interesele economice, iar dispozițiile procesului verbal contestat reprezintă îndeplinirea acestui rol în speța de față.
Apelanta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OG nr. 21/1992.
Intimat- petentă ., legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu motivele de ordine publică, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul apreciază că apelul nu este întemeiat.
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanța a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator, consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin.1 din OG nr. 2 /2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă, s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite ) .
Nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 2001, rolul semnăturii martorului fiind acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal. Chiar dacă procesul verbal contestat a fost întocmit la o dată ulterioară, după constatarea contravenției, la sediul agentului constatator, petentei nu i s-a produs nici o vătămare, aceasta având posibilitatea să conteste procesul verbal de contravenție prin plângerea formulată.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
De altfel, criticele apelantei intimate se referă la aplicarea de către instanța de fond a criteriilor de individualizare, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii de 3000 lei cu sancțiunea avertisment.
Tribunalul reține că acest motiv de apel este neîntemeiat, sancțiunea avertismentului, fiind suficientă pentru îndreptarea intimatei-petente.
Astfel, prin procesul verbal de contravenție procesul verbal . nr._, 295-22/18.09.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 al. 2 din Ordonanța Guvernului nr.21/1992 și sancționată de art. 50 al. 1 lit. d din același act normativ constând în nerespectarea orarului de funcționare.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator, la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Din declarațiile martorilor G. E. și B. L., a rezultat că magazinul era închis deoarece reprezentanții săi erau în mun. Bârlad cu copiii la școală, astfel că în mod corect a apreciat instanța de fond că deși cerințele legii privitoare la respectarea orarului de funcționare nu au fost respectate, se impune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, care reflecta mai bine gradul redus de pericol social al faptei.
Pentru aceste considerente tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est –Iași împotriva . 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est –Iași împotriva . 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2014.
Președinte, C. M. | Judecător, I. P. | |
Grefier, M. G. V. |
Red. / M.C.09.09.2014
Tehnored./M.V. 03 Septembrie 2014
4 ex. / .>
Judecătoria Bârlad – judecător fond D. C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 955/2014. Tribunalul... → |
|---|
