Fond funciar. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 7392/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 121/R/2014
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător M. C.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs privind pe recurenta - reclamantă H. A., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatele – pârâte C. L. COZMEȘTI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în com./. și C. J. V. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, recurs declarat împotriva sentinței civile nr. 3002/18-09-2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal, lipsă fiind intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; recurenta a depus la dosar, la data de 22.01.2014, motivele de recurs tehnoredactate, ce au fost comunicate părților adverse; nu s-a depus întâmpinare; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele de la dosar după care:
La interpelarea instanței, recurenta arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate.
Având cuvântul, recurenta H. A., solicită admiterea cererii de recurs în sensul de a i se recunoaște dreptul cu privire la suprafața de 1,10 hectare teren, ce este moștenire de la părinții săi.
Susține că în mod greșit instanța nu a avut în vedere faptul că există opt loturi de teren ce puteau fi atribuite celor opt moștenitori, ce au fost incluși în titlul de proprietate.
Apreciază că în mod greșit instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de reconstituire în condițiile în care nu i-a fost comunicată hotărârea comisiei județene nr. 209/2007, astfel că nu a putut să se formuleze plângere împotriva acesteia. Ulterior, s-a adresat comisiei județene cu solicitarea de a se elibera formularul, însă aceasta nu a răspuns solicitării sale, ci i s-a comunicat un alt formular.
Susține că respectivul teren este deținut de o altă persoană, fără nici un drept.
Arată că cererile sale privind reconstituirea dreptului de proprietate au fost respinse în mod nelegal de comisiile locale pe motiv că nu ar avea acte doveditoare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii de recurs.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 256 alin. 1 din vechiul cod de proc.civ., dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3002/18.09.2013 a Judecătoriei V., a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta H. A., excepție invocată din oficiu de către instanță.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta H. A., în contradictoriu cu pârâții C. L. Cozmești și C. Județeană V., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La termenul din data de 22.05.2013, interpelată de către instanța cu privire la obiectul acțiunii, reclamanta a precizat că înțelege să facă plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene V. nr.209/03.05.2007, privind suprafața de 1,10 ha teren situat în extravilan.
Față de precizările formulate oral de către reclamantă, instanța a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 04.09.2013, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării cererii. Reclamanta a solicitat respingerea excepției tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 137 C., instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut faptul că este succesoarea în drepturi a numiților Curugiu C. și M., decedați în 1981 respectiv 1985.
Deși reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, conform rolului agricol al autorilor săi, prin care se atesta dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 4, 62 ha, au fost eliberate un număr de două titluri de proprietate nr. 490 și 491/1997, doar cu privire la suprafața de 3,49 ha.
Reclamanta a învederat faptul că, în mod neîntemeiat, pârâta C. L. Cozmești a refuzat eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 1,10 ha, motivând în susținerea soluției faptul că reclamanta nu a depus acte doveditoare privind dreptul de proprietate al autorilor săi.
La termenul din data de 22.05.2013, interpelată de către instanța cu privire la obiectul acțiunii, reclamanta a precizat că, înțelege să formuleze plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene V. nr.209/03.05.2007, privind suprafața de 1,10 ha teren situat în extravilan.
Având în vedere precizările orale formulate de către reclamantă, precum și motivele învederate de către acesta în susținerea acțiunii pendinte, ce se refereau exclusiv la aspecte de fapt ce se subscriau motivelor avute în vedere de C. Județeana V. la adoptarea Hotărârii nr.209/2007, instanța a calificat juridic cererea ca fiind plângere împotriva hotărârii amintită mai sus.
Astfel, potrivit art.53 din Legea nr.18/1991, plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene se introduce în termen de 30 de zile de la data comunicării prin scrisoare recomandată.
Având în vedre exprimarea categorică a textului, singurul moment din care începea să curgă termenul de introducere a cererii este acela în care hotărârea Comisiei Județene contestată a fost comunicată cu confirmare de primire. Dacă o astfel de comunicare nu s-a realizat atunci persoana îndreptățită și nemulțumită poate formula oricând plângere fără a se putea opune excepția tardivității plângerii.
Conform art. 53 alin.2 din legea nr.18/1991, operațiunea juridică de comunicare a hotărârii Comisiei Județene V. în cauza de față s-a realizat în conformitate cu textul de lege enunțat, adresa Comisiei Locale Cozmești prin care a fost încunoștințat petentul de soluția Comisiei Județene, fiind comunicată prin scrisoare recomandată 1736 din 18.07.2007 ( f.46 din dosarul cauzei).
Termenul de 30 de zile în care trebuia introdusă plângerea avea caracterul unui termen procesual de decădere, a cărui nerespectare atrăgea pierderea dreptului de a introduce plângerea. În cazul în care partea interesată era împiedicată de împrejurări mai presus de voința sa de a introduce plângerea în cursul termenului prevăzut de lege, atunci persoana interesată putea solicitat repunerea în termen în condițiile art. 103 Cod pr. civ. Instanța a constatat că o astfel de cerere nu a fost formulată de către reclamantă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. A., invocând următoarele motive:
Susține recurenta că sentința este una nedreaptă, întrucât instanța nu a analizat argumentele sale și răspunsul dat de intimata C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Consideră că instanța nu a dat dovadă de rol activ, nu a cercetat cine deține respectivul teren. Intimatele nu s-au prezentat să –și exprime punctul de vedere și nici nu au comunicat în scris în scris instanței nici un fel de relații.
Susține că din culpa celor două comisii locale, atât recurenta cât și ceilalți frați ai săi, au fost privați de drepturile lor de moștenire, deși au făcut cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, iar ulterior în baza Legii nr. 169/2007, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005, cereri care se găsesc la dosarul cauzei. Reprezentanții comisiilor nu i –au adus la cunoștință ce înscrisuri trebuie să depună pentru a face dovada proprietății cu privire la suprafața de 1,10 hectare de teren, astfel că în mod nelegal i-au respins cererea.
Intimatele, legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că recurenta-reclamantă a formulat contestația împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.209/2007 la data de 12 nov.2012, cu mult peste termenul de 30 zile de la comunicarea hotărârii care a avut loc la data de 18.07.2007.La această dată C. locală Cozmești i-a comunicat petentei prin scrisoare recomandată Hotărârea Comisiei Județene nr.209/2007 și din acest moment începe să curgă termenul prev. de art.53 din legea 18/1991.
În acest sens sunt și dispozițiile art.27 al.8 din HG 890/2005, cu modificările ulterioare,conform cărora de la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 zile.
Instanța constată că recurenta formulează, de fapt, critici în legătura cu pretenția dedusă judecății, respectiv cu privire la netemeinicia hotărârii comisiei județene și nu în legătură cu excepția tardivității formulării plângerii invocate de către instanță.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursul formulat este tardiv,urmând să fie respins.
În baza art.312 al.1 Cod.pr.civ., Tribunalul va menține sentința civilă nr. 3002/2013 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de H. A. împotriva sentinței civile nr. 3002/2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, M. C. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red.A.A./05.03.2014
Tehn:R.A./10.03.2014
Judecătoria V.: judecător: D. E.M.
2 ex/10.03.2014.
| ← Evacuare. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 552/2014. Tribunalul... → |
|---|
