Plângere contravenţională. Decizia nr. 249/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 3165/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/A/2014
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant petent P. C., cu domiciliul în V., ., ., jud. V., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 3239/2013 pronunțata la data de 9.10.2013 de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată că lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la al doilea termen de judecată, cererea de apel este legal timbrată, dosarul este la al doilea termen de judecată, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3239/2013 pronunțata la data de 9.10.2013, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. C., menținând procesul verbal de constatare a contravenției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28.04.2013 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul P. C. a condus autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe ., în localitatea V. și, fiind testat cu aparatul alcooltest DRAGER .-0454 a rezultat un procent de 0,16mg/l alcool pur în aerul expirat, faptă prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002, petentul fiind sancționat cu o amendă contravențională în cuantum de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.
În temeiul art. 102, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat prin plângere, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Rezultă că sancțiunea nulității intervine doar în condițiile art. 175, alin. 1 din Codul de procedură civilă, respectiv doar dacă se face dovada unei vătămări.
Petentul nu a contestat că la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Chiar dacă s-ar fi procedat la recoltarea de probe biologice (la pretinsa cerere a petentului), stabilirea cu exactitate a concentrației de alcool în sânge nu ar fi fost de natură să afecteze încadrarea juridică a faptei atât timp cât legea incriminează „conducerea sub influența băuturilor alcoolice”.
Având în vedere faptul că petentul a avut posibilitatea de a aduce la cunoștința instanței toate aspectele pe care acesta apreciază că ar fi trebuit notate în procesul-verbal, precum și lipsa unei vătămări dovedite, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._ din 28.04.2013 a fost legal întocmit.
Mai mult decât atât, susținerea petentului nu este una credibilă având în vedere că la rubrica „Alte mențiuni” din cuprinsul procesului-verbal de contravenție este consemnat „nu doresc recoltarea de probe biologice”, nefiind contestată scrierea ce îi aparține în condițiile prevăzute de art. 301, alin. 1 din Codul de procedură civilă. În consecință, susținerea petentului este una neîntemeiată.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Bonul eliberat de aparatul alcooltest atestă că în data de 28.04.2013 petentul avea la ora 08:00 un procent de 0,16mg/l alcool pur în aerul expirat. Petentul nu a contestat că s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice.
În ceea ce privește declarația martorului S. C. (fila 42), acesta arată faptul că în ziua respectivă, a observat momentul în care petentul a fost oprit de mașina poliției și pus să sufle în fiola alcooltest. Acesta mai arată că agentul de poliție s-a îndreptat către petent cu fiola în mână, fără însă a o desigila în prealabil. Cu toate acestea, instanța consideră, pe de o parte, faptul că așa cum martorul a arătat împrejurarea că se afla la distanță de locul unde petentul a fost testat, ar fi putut împiedica vizibilitatea acestuia, iar pe de altă parte, simpla împrejurare că agentul de poliție s-a îndreptat direct spre petent cu aparatul alcooltest în mână, fără ca martorul să observe momentul desigilării acestuia, nu conduce în mod direct și absolut la ideea că aparatul era unul desigilat, ce nu corespunde normelor prevăzute de lege.
Față de cele reținute, instanța apreciază că s-a făcut dovada temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale petentului și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În consecință, întrucât procesul-verbal este legal și temeinic, instanța respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată, luând act că acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel petentul P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a respins plângerea contravențională formulată deoarece el nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat că testarea sa cu alcooltestul s-a efectuat fătă a fi fost pornit aparatul radar, că el nu a condus mașina în timp ce era sub influiența bauturilor alcoolice.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Cererea de apel a fost timbrată corespunzător.
Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 476 și următoarele cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că apelul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28 aprilie 2013 de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., petentul P. C. a fost sancționat contravențional pentru savârșirea contraventiei prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 28.04.2013 a condus autovehicolul cu nr. de înmatriculare_ prin V., sub influiența alcoolului, având un procent de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Sub aspectul legalitatii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit in mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002, care atrage nulitatea absolută expusă a actului.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că petentul a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională, faptă dovedită cu aparatul alcooltest Drager.
În plus, refuzul petentului de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dovedește că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Tribunalul apreciază că petentul nu a reușit să facă dovada contrarie a situației de fapt reținută în actul constatator.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3239 din 9.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. C. împotriva sentinței civile nr. 3239 din 9.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | |
Grefier, A. D. |
Red. S.E./25.03.2014
Tehnored. A.D.
4 ex./28 Martie 2014
Fond Judecătoria V. – judecător E. C.
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul VASLUI | Evacuare. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
