Întoarcere executare. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 1351/244/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/A/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelantul – debitor B. L., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. A. M., din Iași, .. 25, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimații – creditori E. HUȘILOR prin Episcopul Hușilor, cu sediul în Huși, ., nr. 1, jud. V., P. B., cu sediul în com. Fălciu, . și P. HUȘI prin protopop A. M., cu sediul în Huși, .. 1, jud. V., toți cu sediu procesual ales la C.. Av. L. B., din Iași, .. 21, .. B, ., jud. Iași, împotriva sentinței civile nr. 699 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoriei Huși, având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită și în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 04 martie 2014, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 699 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Huși a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. L., împotriva pârâților: E. Huși, prin Episcopul Hușilor, Pr. C., P. Huși, prin Protopop A. M. și P. B..
Au fost respinse excepțiile invocate, a lipsei de interes și a lipsei de obiect.
În baza art. 453 Cod pr.civilă s-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul individual de muncă din data de 10.09.2003 B. L. a fost angajat de către E. Hușilor-Protoieria Fălciu, ca preot paroh la P. B., ., începând cu data de 01.09.2003. Prin hotărârea nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial-E. Hușilor, a fost aplicată preotului B. L. pedeapsa prevăzută la art. 4 par.B, lit. d din regulamentul de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale Bisericii Ortodoxe Române și anume caterisirea. Ca urmare a Hotărârii nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial -E. Hușilor, a fost emisă decizia nr. 192/02.11.2011 a Episcopiei Hușilor, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă din oficiu a preotului B. L., din postul de preot paroh de la parohia B., începând cu data de 02.11.2011, până la pronunțarea sentinței definitive și irevocabile. Prin aceeași decizie s-a dispus ca preotul B. L. să nu se prezinte la locul de muncă și să nu beneficieze de salariu pe durata suspendării și ca, începând cu data de 02.11.2011, preotul P. I., paroh al Parohiei Rânzești, să suplinească postul de preot la P. B..
E. Huși, P. Huși și P. B. au solicitat pe calea ordonanței președințiale, evacuarea numitului B. L. din casa parohială și din biserica Parohiei B., ., cererea formulată în cadrul dosarului nr._, pe rolul Judecătoriei Bârlad. Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 830 pron. la data de 21.03.2013, a admis în parte acțiunea formulată și a dispus evacuarea preotului B. L. din biserica Parohiei B.. Instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 Cod de procedură civilă.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 03.04.2013 de către Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, instanța a admis cererea formulată de pârâte și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 830 pron. la data de 21.03.2013 de Judecătoria Bârlad.
B. L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 830 pron. la data de 21.03.2013 de Judecătoria Bârlad, iar Tribunalul V., prin decizia civilă nr. 595/R/2013, a admis în parte recursul și, analizând fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de pârâte, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art 581 Cod de procedură civilă, respectiv nu este îndeplinită cerința urgenței.
Reclamantul a introdus prezenta cerere de întoarcere a executării silite, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 722 NCPC, deoarece prin decizia Tribunalului V. a fost desființat titlul executoriu în baza căruia a fost încuviințată executarea silită în dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad,.
Față de cererea de întoarcere a executării silite, pârâtele au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului și a lipsei de obiect.
Analizând excepțiile invocate, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate, astfel că le-a respins. Reclamantul era interesat să obțină repunerea în situația anterioară pronunțării sentinței civile nr. 830 din data de 21.03.2013, prin care Judecătoria Bârlad a dispus evacuarea preotului B. L. din biserica Parohiei B..
Potrivit dispozițiilor art. 722 NCPC „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia."
Condițiile necesare întoarcerii executării silite sunt:
1. desființarea titlului executoriu sau a executării silite;
2. cererea celui interesat;
3. executarea parțială sau totală a titlului executoriu.
Pentru a opera întoarcerea executării silite era obligatorie îndeplinirea cumulativă a unor condiții. Prima dintre aceste condiții privea desființarea titlului executoriu in temeiul căruia s-a efectuat executarea silită sau doar desființarea executării silite. Repunerea părților în situația anterioară este lipsită de sens în cazul în care nu a fost executat titlul executoriu. Prin urmare, aceasta condiție apărea ca obligatorie pentru ca cererea de întoarcere a executării să nu fie golita de conținut.
Asupra speței de față, instanța a constatat că preotul B. L. a fost caterisit, în consecință, s-a dispus suspendarea contractului individual de munca, până la pronunțarea sentinței definitive și irevocabile. Prin aceeași decizie s-a dispus ca preotul B. L. să nu se prezinte la locul de muncă și să nu beneficieze de salariu pe durata suspendării și ca, începând cu data de 02.11.2011, preotul P. I., paroh al Parohiei Rânzești, să suplinească postul de preot la P. B.. Ca urmare, dl. B. L. a predat cheile lăcașului de cult către Consiliul Parohial și nu și-a mai putut exercita funcția de preot în P. B..
Conformându-se hotărârii date de Consistoriului Eparhial, sentința civilă nr. 830/2013 nu a mai fost necesar să fie pusă efectiv în executare, deoarece B. L. nu s-a mai prezentat la P. B., el predând cheile lăcașului de cult către Consiliul Parohial. Ca atare, era practic imposibilă repunerea părților în situația anterioară, pentru că dl B. L. a fost caterisit și este suspendat din funcția de preot paroh ca urmare a hotărârii Consistoriului Eparhial.
O repunere a părților în situația anterioară, în sensul înțeles de reclamant, de a fi renumit preot la parohia B. nu putea avea loc, reclamantul era încă sub efectul hotărârilor Consistoriului Eparhial, acestea rămân valabile, nefiind anulate sau înlăturate prin căile legale de atac.
La data pronunțării sentinței civile nr. 830/2013, reclamantul B. L. eliberase demult P. B., el predând cheile lăcașului de cult către Consiliul Parohial în anul 2011, așa cum a rezultat din conținutul sentinței Judecătoriei Bârlad și din decizia instanței de control judiciar. Prima instanță a reținut că, din procesul - verbal nr.1090/23.11. 2011, întocmit de inspectorul Eparhial și de preoții însoțitori, a rezultat că, la data de 25.11.2011, preotul inspector eparhial B. G. s-a deplasat la P. B. unde a constatat că acolo erau adunate în jurul bisericii vreo 30 de persoane au protestat împotriva deciziei de caterisire a preotului paroh B. L., că preotul B. L. a refuzat să primească decizia de suspendare. Din corespondența depusă la dosar a rezultat că, prin adresele din 21.11.2011 și de 12.03.2012, E. Hușilor a solicitat pârâtului B. L. urmare a caterisirii acestuia, să efectueze predarea-primirea gestiunii și inventarului la zi, incluzând actele de proprietate ale Parohiei, ștampila și codul fiscal, la sediul bisericii parohiale B., fie la Protopopiatului Huși.
De asemenea, Tribunalul V., prin decizia nr. 595/R/24.04.2013 a admis în parte recursul și, analizând fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de pârâte, având ca obiect evacuarea reclamantului din P. B., motivat de faptul că nu erau îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art. 581 Cod de procedură civilă, respectiv nu era îndeplinită cerința urgenței. Tribunalul a constatat că situația de fapt așa cum a fost redata de părți și reținută de instanța de fond, datează de un an, perioadă în care E. Huși, P. Huși și P. B. reclamantele nu au reclamant nici o pagubă sau urgență, astfel că, nu se putea reține că subit, situația a devenit presantă și nu putea aștepta soluția ce urma a se pronunța în acțiunea introdusă pe calea dreptului comun. S-a reținut de instanța de control că suspendarea contractului individual de muncă al recurentului pârât, aplicarea pedepsei acestuia precum și numirea suplinitorului postului de preot al Parohiei B. au intervenit la 2 noiembrie 2011, deci cu mai mult de un an și jumătate în urmă. Or, reclamantele nu au arătat și care ar fi elementele care să justifice o asemenea măsură în procedura specială a ordonanței președințiale după o perioadă considerabilă în care au suportat situația fapt, fără să reclame vreo urgență sau vreo pagubă ce nu ar putea fi reparată.
În aceste condiții, deoarece nu s-a justificat și nu s-a dovedit urgența cererii, ea a fost respinsă.
În concluzie, în prezenta cerere de repunere în situația anterioară, instanța a reținut că B. L. a eliberat P. B. la 2.11.2011, la data pronunțării sentinței civile nr. 830/2013 de către Judecătoria Bârlad, el nu mai oficia servicii religioase în locașul bisericii, deci o întoarcere a executării nu ar duce decât la aceeași situație de fapt, respectiv la imposibilitatea de a oficia în parohia respectivă. O repunere a părților în situația anterioară, în sensul înțeles de reclamant, de a fi renumit preot la parohia B. nu putea avea loc, reclamantul era încă sub efectul hotărârilor Consistoriului Eparhial, acestea rămân valabile, nefiind anulate sau înlăturate prin căile legale de atac.
Pentru motivele expuse, cererea a fost respinsă, ca nefondată.
În baza art. 453 Cod pr. civilă instanța a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. L., criticân-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
În fapt, învederează că prin acțiunea introductivă a solicitat instanței de judecată să dispună întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 214/2013 al B. G. A..
Prin sentința civilă nr. 830/2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, instanța de judecată a admis în parte acțiunea formulată, pe calea ordonanței președințiale, de E. Huși, P. Huși și P. B. și a dispus evacuarea sa din biserica Parohiei B., situată în ., jud. V., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ .
Prin încheierea din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ , instanța de judecată a admis cererea formulată de intimate, prin B. G. A., și a încuviințat executarea silită a Sentinței civile nr. 830/2013.
Ulterior, la data de 24.04.2013, Tribunalul V., a admis recursul formulat de
el împotriva titlului executoriu, a modificat Sentința nr. 830/2013 și a respins acțiunea reclamantelor.
Instanța de fond a reținut, prin raportare la dispozițiile art. 722 NCPC a reținut că pentru a se dispune întoarcerea executării silite este necesar a fi întrunite în mod cumulativ mai multe condiții, printre care, cea mai importantă este desființarea titlului executoriu. Cu toate acestea, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că ulterior sentinței de caterisire, ar fi predat de bună voie cheile bisericii și nu a mai putut exercita funcția de preot.
Susține că în această situație, intimatele nu mai erau nevoite să promoveze o acțiune prin care să solicite evacuarea apelantului, în condițiile în care oricum acesta nu se folosea de lăcașul de cult.
Instanța de fond a extins cercetarea judecătorească și asupra hotărârii de caterisire și a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._, reanalizând situația de fapt care a stat la baza pronunțării acestor sentințe.
De asemenea, se mai reține și faptul că la datele de 21.11.2011 și 12.03.2012 E. Hușilor a solicitat reclamantului B. L. să efectueze predarea-primirea bunurilor de inventar și a gestiunii. Or, dacă biserica nu ar fi fost ocupată și ar fi eliberat acest imobil, aceste solicitări ar fi fost lipsite de sens.
În mod greșit, instanța de fond a reanalizat decizia civilă nr. 595/R/2013 prin care a fost anulată sentința civilă nr. 830/2013 și a reținut că recursul a fost admis doar pentru că instanța de recurs a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 531 C., aspect ce nu prezintă relevanță în prezenta cauză, având în vedere faptul că a fost desfiintat titlul executoriu.
Susține că din probatoriul administrat nu rezultă faptul că apelantul ar fi eliberat biserica încă din data de 2.11.2011, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond și astfel sentința nr. 830/2013 nu ar fi fost pusă în executare.
Împrejurarea că acest titlu executoriu a fost pus efectiv în executare rezultă atât din poziția exprimată de intimate prin plângerea penală depusă la dosarul cauzei, cât și din analiza dosarului de executare nr. 214/2013.
Consideră că instanța a ignorat aceste înscrisuri, deși, așa cum rezultă din procesul-verbal din data de 19.04.2013 întocmit de B. G. A., s-a procedat la punerea în posesie a reprezentanților intimatelor cu privire la bunul imobil-biserică și la predarea obiectelor de inventar.
Apreciază că se impune a fi admis apelul și a se dispune întoarcerea executării pentru a fi preluate, prin proces-verbal, obiectele de inventar existente în gestiune, obiecte care, în lipsa unei hotărâri judecătorești nu pot fi inventariate.
Mai arată că reaua credință a intimatelor și faptul că această hotărâre a fost pusă efectiv în executare, rezultă și din împrejurarea că ulterior desființării titlului executoriu, B. G. A. a continuat să întocmească acte de executare pentru recuperarea cheltuielilor de executare întocmind Somația nr. 214/07.05.2013 și încheierea nr. 214/07.05.2013.
Învederează că întoarcerea executării silite nu echivalează cu repunere în funcția de preot, prin cererea introductivă nesolicitându-se acest lucru, ci doar restabilirea situației anterioare efectuării executării silite.
Mai mult, dacă situația reținută prin hotărârea de fond s-ar menține,acest lucru ar conduce la lipsirea de efecte juridice a unei alte hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv Decizia civilă nr. 595/R/2013 a Tribunalului V..
În drept, s-au invocat disp. art. 650 alin. 3 Cod proc.civ.
Intimatul P. Huși a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și a actelor dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat.
Contrar susținerilor apelantului, în speța de față, desființarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 830/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în cadrul procedurii ordonanței președințiale, nu conduce la întoarcerea executării silite în sensul dorit de acesta, întoarcere care la acest moment este imposibilă întrucât nu mai are obiect.
Este adevărat că prin ordonanța președințială dată de Judecătoria Bârlad s-a dispus evacuarea apelantului din lăcașul de cult – biserica Parohiei B. – fără somație și fără trecerea unui termen până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr._ al Judecătoriei Bârlad, soluție reformată în calea de atac a recursului la data de 24.04.2013, dată însă la care apelantul nu mai era în posesia cheilor lăcașului de cult și a inventarului acestuia, întrucât la data de 19.04.2014 creditorul executase ordonanța.
Prin sentința civilă nr. 1247 din 21.05.2013 pronunțată în cadrul dosarului civil nr._, Judecătoria Bârlad a respins cererea formulată de reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. privind evacuarea pârâtului B. L., ca prematur introdusă.
În considerentele acestei sentințe, s-a reținut în esență că în contextul în care Hotărârea de caterisire nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial – E. Hușilor a încetării contractului individual de muncă încheiat între reclamanți pe de o parte, și pârâtul B. L., pe de altă parte, nu este definitivă, măsurile solicitate de reclamanți sunt premature.
Verificările efectuate în sistemul Ecris al Tribunalului V. au relevat aspectul că Decizia nr. 192/02.11.2011 emisă de E. Hușilor, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al apelantului și care a fost emisă în baza Hotărârii de caterisire nr. 6/02.11.2011, a rămas definitivă prin respingerea de către instanța de judecată a contestației pe care B. L. a formulat-o împotriva acesteia și care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului V., soluția fiind definitivă.
În consecință, cum în prezent apelantul nu are dreptul de a profesa ca preot întrucât sancțiunea caterisirii nu i-a fost ridicată, acesta nu justifică un interes legitim și actual în a solicita întoarcerea executării silite ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. 214/2013 al B.E.J. G. A..
Întoarcerea executării silite presupune restabilirea situației anterioare acestei executări silite, iar în speța de față, raportat la obiectul executării silite, această repunere nu poate fi disociată de scopul sau finalitatea ei, așa cum în mod legal a concluzionat prima instanță. Dreptul de a deține cheile lăcașului de cult, cu tot inventarul acestuia, decurge din calitatea de preot, calitate pe care reclamantul în prezent nu o mai deține.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 cod proc.civ., va respinge apelul declarat de apelantul B. L. împotriva sentinței civile nr. 699 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care va o păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de B. L. împotriva sentinței civile nr. 699 din 21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 martie 2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red: S.D.E./04.04.2014
Tehnored: R.A.-07.04.2014
10 ex./8 . Huși: judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 685/2014. Tribunalul... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
