Plângere contravenţională. Decizia nr. 685/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 685/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 4552/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 685/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe apelant I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în B., .. 17, jud. B. în contradictoriu cu intimata .. SRL, cu sediul în V., .. 2, . 19, județul V., cu sediul ales la Cabinet Avocat I. Mancaș I., în V., ., ., împotriva sentinței civile nr. 224 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Mancaș I. cu împuternicire avocațială la dosar pentru intimat petent - ..SRL, lipsă fiind apelantul INTIMAT - I. T. DE MUNCĂ B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, apelul a fost declarat și motivat în termen, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța constată scutit apelul de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat I. Mancaș I., arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat în cauză.
Tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Avocat I. Mancaș I., având cuvântul solicită respingerea apelului formulat de către ITM B.. Critica adusă sentinței Judecătoriei V. se referă la modificarea sancțiunii cu amendă în cuantum de 2000 lei, cu avertisment.
Consideră că prima instanță nu a avut doar suportul înscrisurilor pe care petenta le-a depus la dosar, ci și dovada faptului că această societate a fost sancționată pentru o abatere care nici măcar nu îi aparținea ca și modalitate de constatare a acestei contravenții, întrucât a făcut dovada acestui aspect, societatea cu punct de lucru în B. a externalizat serviciul de sănătate și protecție a muncii, fiind încheiat în acest sens contractul de prestări servicii cu societatea autorizată în acest sens, ..
Având în vedere că doar acesta este motivul pentru care a ITM B. a formulat apel, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Judecătoriei V., ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, când
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 224 din 29.01.2014, Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ B..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată petentei cu avertismentul.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.06.2013.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.06.2013, un agent din cadrul Inspectoratului T. de Muncă B. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că, în urma controlului efectuat în data de 06.06.2013, societatea petentă . SRL nu a acordat reprezentantului lucrătorilor cu răspunderi în domeniul sănătății și securității în muncă, timpul adecvat și nu i s-au pus la dispoziție mijloacele necesare pentru exercitarea drepturilor și atribuțiilor ce decurg din această calitate, faptă prevăzută de art. 18, alin. 6 din Legea 319/2006, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 2000 lei.
Potrivit art. 18, alin. 6 din Legea 319/2006 angajatorul trebuie să acorde reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, și să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-și putea exercita drepturile și atribuțiile care decurg din prezenta lege.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 18.06.2013 fiind legal întocmit.
Cu privire la susținerile petentei, conform cărora, procesul-verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că nu s-a realizat o descriere adecvată a faptei contravenționale, așa cum prevede art. 17 din OG 2/2001, agentul constatator limitându-se să reia dispozițiile legale, se arată următoarele.
Deși este adevărat faptul că în cadrul procesului-verbal analizat, la descrierea faptei agentul constatator a reluat textul dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 18, alin. 6 din Legea 319/2006, în cadrul anexei de constatare, ce face parte integrantă din procesul-verbal contestat, s-a realizat o descriere amănunțită a celor constatate în urma controlului. Astfel, la punctul 7, agentul constatator a menționat faptul că este desemnat reprezentantul salariaților care reprezintă interesele lucrătorilor pe probleme de sănătate și securitate în muncă, dar care nu a fost instruit și nu a urmat un curs de pregătire în domeniu. În aceste condiții, constată instanța că s-a realizat o descriere amănunțită și completă a situației de fapt.
Mai mult de atât, chiar în situația în care această descriere nu ar fi fost una amănunțită, motivul de nulitate invocat se întemeiază pe dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, aflându-ne în prezența unei nulități relative, ce își produce efectele doar în condițiile dovedirii unei vătămări, vătămare ce nu a fost probată de petentă în cauza de față.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
În concret, instanța constată faptul că petenta nu a contestat temeinicia situației de fapt, invocând însă în apărarea sa aspecte ce țin de individualizarea sancțiunii aplicate.
Astfel, împrejurarea că începând cu data de 01.08.2012, societatea petentă a externalizat serviciul de sănătate și protecție a muncii, fiind încheiat în acest sens un contract de prestări servicii cu o societate autorizată (filele 13-17), nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei, în condițiile în care conform art. 6 din Legea 319/2006 angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă; dar în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constatată că față de gradul de pericol social redus al faptei săvârșite, ținând cont și de împrejurarea că în urma aceluiași control s-a concluzionat că petenta și-a îndeplinit toate celelalte obligații legale, dar și de împrejurarea că prin încheierea contractului de prestări servicii cu o societate specializată în domeniul sănătății și securității în muncă s-a făcut dovada depunerii unor diligențe în vederea respectării normelor legale referitoare la acest domeniu, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este aptă să satisfacă scopul avut în vedere de lege la sancționarea acestei contravenții.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel I.T.M. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se dispună modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției și respingere a plângerii contravenționale așa cum a fost întocmit inițial, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a admis plângerea formulată de intimata-petentă împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2013, considerând că sancțiunea amenzii aplicată pentru fapta comisă este excesivă în raport de gravitatea și consecințele faptei comise.
În ce privește transformarea amenzii în avertisment, consideră că o astfel de soluție este netemeinică, deoarece, contrar opiniei primei instanțe, fapta săvârșită prezintă un pericol social major, care încalcă ordinea de drept și aduce prejudicii atât intereselor statului cât și intereselor indivizilor care nu pot beneficia de protecția legii și de garanția respectării drepturilor conferite prin acte juridice interne și internaționale, transformarea amenzii în avertisment nefiind o soluție.
Agentul constatator a procedat temeinic și legal, dând dovadă de clemență prin aplicarea minimului amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, drept pentru care vă rugăm să admiteți apelul și să mențineți procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În drept, invocăm prevederile art. 466-482 NCpc.
În probațiune, înscrisurile de la dosar.
A solicitat soluționarea cauzei în condițiile art. 223 (3) din NCpc.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001, și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 lei cu avertismentul, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut că, nu au fost identificată, cu ocazia controlului, încălcarea unor alte obligații legale, iar, ulterior, prin încheierea contractului de prestări servicii cu o societate specializată în domeniul sănătății și securității în muncă intimata și-a conformat conduita în vederea respectării normelor legale referitoare la acest domeniu.
În acest sens, este de subliniat că toate aceste aspecte demonstrează buna credință a intimatei și înțelegerea valorii normelor legale.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției nu este unul ridicat. Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefondat, apelul declarat de I.T.M. B. împotriva sentinței civile nr. 224 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de I.T.M. B. împotriva sentinței civile nr. 224 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. A.C.
Tehnored. C.A.
4 ex./19 Septembrie 2014
Jud. fond C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 190/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
