Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 2035/244/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 840/A/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant I. T. DE MUNCĂ V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V., in contradictoriu cu intimat .., cu sediul social în mun. Huși, ., ., ., impotriva sentintei civile nr. 86 pronuntata de Judecatoria Huși la data de 28.01.2014, având ca obiect plângere contraventionala . nr._ (nr. ITM 1272)/14.10.2013.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 6.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 86/2014 pronunțata de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 86/2014 Judecătoria Huși a respins excepția de nulitate absolută a procesului –verbal de constatare și sancționare a contravenției.
A respins excepția lipsei calității de contravenient invocată de petentă.
A admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. „C.” S.R.L. Huși, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 14.10.2013 întocmit de agentul constatator I. T. de Muncă V., si în consecință:
A anulat procesul verbal mai sus arătat și a exonerat petenta de plata amenzii în sumă de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 14.10.2013, încheiat de agentul constatator I. T. de Muncă V., s-a dispus sancționarea petentei cu o amendă în sumă de 10.000 lei, reținându-se în fapt că în urma controlului efectuat la data de 08.10.2013, s-a constatat că petenta avea la punctul de lucru o persoană care desfășura diferite activități, însă persoana respectivă nu avea formele legale întocmite pentru a desfășura această activitate, încălcând astfel, disp. art. 260 alin.1, lit. „e” din Codul Muncii, în sensul că nu a fost încheiat contract individual de muncă pentru acea persoană.
În conformitate cu dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii plătite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Petenta a invocat în motivarea plângerii faptul că reprezentanții agentului constatator s-au deplasat la un alt punct de lucru, fiind conduși de reprezentanții Ocolului Silvic Huși, acel punct de lucru aparținând altei persoane juridice, invocând excepția lipsei calității de contravenient.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, cu privire la excepția lipsei calității de contravenient și excepția nulității absolute a procesului –verbal de contravenție, instanța le consideră neîntemeiate pentru următoarele:
Persoana identificată la acel punct de lucru are calitatea de angajat al petentei așa cum rezultă din situația angajatorului cu operațiunile efectuate în registrul general de evidență a salariaților, existând raporturi juridice de muncă, neavând relevanță că acea persoană a fost găsită la un alt punct de lucru, respectiv în P. de exploatare al S.C. „Ervac” S.R.L.
Relativ la excepția nulității absolute a procesului – verbal de constatare, instanța constată că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât lipsa mențiunii numelui reprezentanților Ocolului Silvic Huși, nu este sancționată cu nulitatea absolută a procesului–verbal, care să atragă anularea actului sancționator contestat.
Prin urmare, în soluționarea plângerii contravenționale, instanța trebuie să procedeze la verificarea respectării cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute art. 17 din O.G. nr. 2/2001, precum și a celor sancționate cu nulitatea relativă prevăzute de art. 16 și aret. 19 din același act normativ, iar apoi să verifice temeinicia procesului – verbal atacat, petentul având posibilitatea să propună probe în apărarea sa.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că plângerea intentată este întemeiată pentru următoarele considerente:
Controlul tematic a fost efectuat în prezența reprezentanților Ocolului Silvic, în data de 08.10.2013, când au fost verificate persoanele găsite la Punctul de lucru din loc. Bumbăta, ., punct de lucru ce aparține S.C. „Ervac” S.R.L., când a fost identificată acea persoană D. M., care a declarat că a început activitatea de la data de 03.10.2013, însă nu știe să fi semnat vreun contract.
Examinând înscrisurile prezentate chiar de agentul constatator care au fost atașate întâmpinării, instanța constată că acea persoană identificată D. M. avea contract individual de muncă încheiat și semnat fiind înregistrat cu nr. 25 din 30.09.2013, deci anterior datei de începere a activității, data începerii activității fiind 01.oct.2013, care este și data emiterii autorizației de exploatare de către Ocolul Silvic Huși, atașată la fila nr. 12.
Relativ la susținerea formulată de agentul constatator prin întâmpinare privitor la faptul că aceste înscrisuri respectiv, acel contract înregistrat la nr. 25 din 30.09.2013 și apoi operat în REVISAL este o probă „pro causa”, instanța urmează să o înlăture, întrucât datele sunt generate chiar de baza de date deținută de agentul constatator, așa cum rezultă din situația angajatorului cu operațiunile efectuate în aplicația utilizatorului REVISAL, iar celălalt înscris respectiv acea autorizație de exploatare emisă la data de 01.10.2013, este un înscris oficial întrucât emană de la o entitate juridică, care are calitatea de reprezentant al Direcției Silvice V. în teritoriu, fiind emis de Ocolului Silvic Huși și nu de către petentă pentru a-și dovedi nevinovăția, agentul constatator fiind în eroare cu privire la acest aspect, cât și cu privire la faptele reținute în sarcina petentei, solicitându-se prin întâmpinare respingerea plângerii formulate de petenta Î.I. „R. F. V.”, care nu are calitatea de petentă în această cauză (fila nr. 18 din dosar).
Deși, controlul tematic a fost efectuat în data de 08.10.2013, agentul constatator a întocmit actul sancționator în data de 14.10.2013, fiind reținute trei fapte contravenționale, respectiv fapta prev. de art. art. 260 alin.1, lit. „e” din Codul Muncii, fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. „a” din H.G. nr. 500/2011, în sensul că nu a operat în REVISAL contractul de muncă încheiat și fapta prev. de art. 23 alin. 1, lit. „c” din Legea nr. 108/1999, în sensul că nu a pus la dispoziție inspectorilor de muncă documentele solicitate, pentru aceste două fapte fiind aplicată sancțiunea „avertismentului”.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că petenta a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând că era în legalitate cu privire la acea persoană D. M., atașând în acest sens contractul individual de muncă, care se regăsește înscris chiar în fișa cu situația angajatorului cu operațiunile efectuate în aplicația utilizatorului REVISAL prezentată de agentul constatator (fila nr. 29).
În raport de jurisprudența CEDO, contravențiile intră în sfera acuzațiilor în materie penală, astfel că petentei îi sunt recunoscute și garanțiile prev. la art. 6 din Convenție, care fac parte din dreptul intern și au prioritate, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Așa fiind, în prezenta cauză, instanța reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului –verbal de constatare și sancționare a contravenției, din probele prezentate rezultând cu prisosință că era încheiat contract individual de muncă înregistrat sub nr. 25 din 30.09.2013, cu dată de începere a activității 01.oct.2013 – poziția 5 din fișa cu situația angajatorului cu operațiunile efectuate.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul–verbal de contravenție se bucura de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție ce are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.
Este adevărat ca în jurisprudența CEDO (spre exemplu cauza Ozturk contra Germaniei), normele ce sancționează contravenții au o natura penala, astfel ca judecarea unor astfel de cauze trebuie sa asigure respectarea garanțiilor prevăzute de art. 6 (în materie penala), din Convenție.
În același sens s-a pronunțat si Curtea Constituționala, statuând că, legislația contravențională din România intră sub incidenta art. 6 (în materie penala) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (Deciziile 183/2003, 197/2003, 259/2003).
Examinând lucrările dosarului de față, instanța reține că petenta a făcut dovada susținerilor sale din expunerea motivelor, privitor la faptul că această persoană avea contract individual de muncă încheiat anterior datei de începere a activității, respectiv din data de 30.09.2013, aceste înscrisuri fiind prezentate chiar de reprezentanții agentului constatator care la momentul efectuării controlului – 08.10.2013, cu atât mai mult la momentul întocmirii procesului – verbal de contravenție – 14.10.2013 aveau posibilitatea să acceseze baza de date proprie și să constate dacă petenta este în legalitate cu privire la legislația muncii.
Chiar dacă înregistrarea în programul REVISAL a apărut ulterior, la o oră mai târzie după procesarea datelor, respectiv la data de 08.10.2013, petenta era în legalitate atât la momentul controlului, cât și la momentul întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, având încheiat contractul individual de muncă pentru acea persoană, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii.
Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
Astfel, în temeiul jurisprudenței CEDO, sarcina probei, în procedura contravențională, revine agentului constatator, această procedură fiind asimilată procedurii penale, iar în cauză a fost răsturnată prezumția de temeinice a procesului verbal prin probele produse chiar și de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I.T.M. V., pentru următoarele motive:
In fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de petenta .. formulata împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/14.10.2013 incheiat de I. T. de munca V..
Instanța de fond dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 14.10.2013, motivând ca petenta nu se face vinovata de contravenția reținuta in sarcina sa.
Solicită ca instanța să coroboreze toate înscrisurile depuse ca dovada la dosarul cauzei si să observe ca in fisa de identificare a numitului D. M. completata personal de acesta in data de 08.10.2013 orele 13,00 menționează ca lucrează ca fasonator începând cu data de 03.10.2013 si „nu am semnat contract de munca", nu am primit echipament de protecție, nu am fost instruit, nu am făcut protecția muncii, nu am semnat fisa SSM".
De asemenea, solicită ca instanța sa observe ca transmiterea contractului individual de munca a fost făcut in data de 08.10.2013 orele 17:51:24, deci după controlul efectuat de inspectorii de munca.
Un alt aspect este acela al faptului ca, contractul are data de începere a activității 01.10.2013, data pe care salariatul nu a menționat-o si nu face vorbire despre ea. Atâta timp cat contractul de munca nu fusese semnat de salariat, acesta, in cunoștința de cauza a scris ca nu a semnat contract, deci rezulta ca contravenienta a întocmit contractul pro causa si l-a si transmis in REVISAL după controlul inspectorilor de munca.
Instanța de fond, in mod greșit, a soluționat plângerea contravenționala făcând motivări ca acel salariat s-ar fi aflat la un punct de lucru al altui angajator, atâta timp cat contravenienta nu a prezentat nici contract de prestări servicii si nici alte dovezi in susținerea plângerii.
Mai mult decât atat, insasi instanța de fond are o atitudine partinica neluând in considerare prevederile art. 16 alin. 2 din L. 53/2003 in sensul ca „ anterior începerii activității, contractul individual de munca se înregistrează in registrul general de evidenta al salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de munca".
Instanța critica proba prin care I.T.M. V. dovedește ca acel contract este pro causa, fiind incheiat si transmis dupa controlul inspectorilor. Asa cum a precizat legiutorul angajatorul era obligat sa transmită contractul in REVISAL anterior inceperii activității, lucru ce nu s-a intamplat in cazul .., fapt ce dovedea ca nu folosește „munca la negru".
Atâta timp cat salariatul in cauza declara pe proprie răspundere ca nu a semnat contract de munca, in REVISAL contractul salariatului nu apare - este clar ca este munca la negru.
Un alt aspect deosebit de grav este acela al faptului ca dupa inchiderea dezbaterilor, dupa ce instanța de judecata a rămas in pronunțare in data de 28.01.2014, admite ca proba in data de 29.01.2014 contractul individual de munca inregistrat sub nr._-40-1-_-_ depus de contravenient.
De asemeni instanța de judecata face precizarea asupra faptului ca D. M. ar fi declarat ca „nu stie sa fi semnat vreun contract" lucru total incorect - salariatul in cauza a declarat clar si concis ca „nu am semnat contract de munca".
Instanța de fond putea in baza prevederilor legale sa solicite probe suplimentare pentru lămurirea, convingerea intima si pentru aflarea adevărului. In condițiile in care insasi instanța de judecata nu considera relevante consemnările salariatului făcute in fisa de identificare, consemnări efectuate la data si in timpul controlului, relatând situația de fapt si de drept de la acel moment atunci este foarte greu de dovedit munca la negru iar munca organului constatator este in zadar.
Sunt surprinși de motivația instanței de fond având in vedere criticile aduse organului constatator in defavoarea unui oarecare contraventient.
In condițiile in care reprezentanții legali ai . ar fi fost in legalitate, puteau sa se prezinte fara nici o reținere cu documentele solicitate pentru finalizarea actului de control, ori, aceștia au ignorat acea instiintare si nu s-au prezentat in data de 10.10.2013 la ora 9,00 la sediul ITM V..
Totodată, prin procesul verbal de contravenție, .. a fost sancționată cu avertisment pentru incalcarea H.G. nr. 500/2011, deoarece nu a respectat termenul de transmitere a elementelor contractului individual de munca, așa cum prevede art. 4 alin. l lit. a din H.G. nr. 500/2011, iar instanța putea foarte ușor sa constatate ca aceasta contravenție reiese din inscrisurile depuse.
Cu avertisment, a fost sancționat si pentru incalcarea prev. art. 23 din L. nr. 108/1999, ori instanța de judecata anulează in totalitate procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, fara a motiva si a preciza care au fost considerentele ce au dus la anularea in totalitate a procesului verbal de contravenției inclusiv pentru cele doua sancțiuni cu avertisment.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 34/2010 privind Codul de procedura civila solicita rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale preavazute in art.16 coroborat cu prev.art.260 alin.l lit.e din L.53/2003 rep., art.4 alin.l lit.a din HG.rOO/2011 si a prev.art.23 din 1.108/1999, iar ca instanța de prim control judiciar soloixită anularea in tot a sentinței civile nr.86/2014 pronunțata de Judecătoria H. in dosarul civil nr._ in sensul admiterii apelului formulat, a menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerea plângerii contravenționale ca fiind nefondata si netemeinica.
F. de aceste considerente de ordin legal, solicită admiterea apelului formulat, menținerea procesului verbal de contravenție in integralitatea sa si respingerea plângerii contravenționale.
In drept, invocă L.53/2003, L. 134/2010, OG nr.2/2001.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, Tribunalul retine următoarele:
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, probele administrate dovedesc indubitabil că, la momentul controlului – 08.10.2013, nu era încheiat contract individual de muncă în privința numitului D. M..
În fisa de identificare a numitului D. M. completata personal de acesta in data de 08.10.2013 orele 13,00 menționează ca lucrează ca fasonator începând cu data de 03.10.2013 si „nu are semnat contract de munca.
De asemenea, transmiterea contractului individual de munca a fost făcut in data de 08.10.2013 orele 17:51:24, deci după controlul efectuat de inspectorii de munca.
Un alt aspect este acela al faptului ca, contractul are data de începere a activității 01.10.2013, data pe care salariatul nu a menționat-o si nu face vorbire despre ea. Atâta timp cat contractul de munca nu fusese semnat de salariat, acesta, in cunoștința de cauza a scris ca nu a semnat contract individual de muncă.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut și că a fost încheiat ulterior contract individual de muncă în privința numitului D. M..
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totuși, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va admite apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 86, pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Huși, pe care o va desființa în parte, în sensul că:
Va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de .. Huși împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.10.2013 de I.T.M. V., pe care îl va modifica în parte.
Va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr.53/2003 cu sancțiunea avertismentului.
Va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de I.T.M. V. la data de 14.10.2013.
Va înlătura dispozițiile contrare din sentința civilă nr. 86 pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Huși și va menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 86 pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Huși, pe care o desființează în parte, în sensul că:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de . Huși împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.10.2013 de I.T.M. V., pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr.53/2003 cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de I.T.M. V. la data de 14.10.2013.
Înlătură dispozițiile contrare din sentința civilă nr. 86 pronunțată la data de 28.01.2014 de Judecătoria Huși și menține dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. D. |
Red. A.C.
Tehnored. A.D.
4 EX./26 Octombrie 2014
Fond Judecătoria Huși – judecător I. B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 74/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 685/2014. Tribunalul... → |
|---|
