Plângere contravenţională. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1233/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 378/189/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1233/A/2014
Ședința publică de la 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel declarată de apelanta - petentă E. A., cu domiciliul în Iași, .. 132, jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., împotriva sentinței civile nr. 1594/16-06-2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - plângere contravențională PV . NR._ / 23.01.2014.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 când, prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie s-a constatat lipsa părților în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei, la termenul din data de astăzi, 15 decembrie 2014.
La termenul de pronunțare din data de 15 decembrie 2014, conform prevederilor art. 395 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1594 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad a fost ca respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta E. A., cu domiciliul în Iași, Șoseaua Bîrnova nr. 132, jud. Iași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, .. 43, jud. Iași, cab. Av. P. I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V. și pe cale de consecință a fost menținut procesul verbal atacat . nr._/23.01.2014.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 23.01.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petenta, la data de 23.01.2014 pe DE 581 km 80+850 m cu limitare la 70 km/ a condus autoturismul Mercedes cu nr._ cu viteza de 125 km/h, stabilită cu aparatul autovision de pe auto MAI_.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „nu sunt obiecțiuni”, petenta semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, a observat că acesta este regulat întocmit.
Deși petenta a invocat ca motiv de nelegalitate lipsa mențiunii în procesul verbal a faptului că pe sectorul respectiv de drum există o limitare de viteză, instanța, analizând procesul verbal, a reținut că această critică este neîntemeiată. La rubrica „locul” se menționează De 581 km 80+850m limitare 70 km/h. De asemenea, cf. celor menționate la rubrica „a săvârșit următoarele”, fapta reținută în sarcina petentei este descrisă corespunzător, în concret, raportat la natura contravenției.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, a rezultat că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Din planșele foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 30-31) a reieșit că petenta a circulat pe DE 581 km. 80+850, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 125 km/h. Cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea este omologat (f. 32) și verificat metrologic.
Planșele foto îndeplinesc condițiile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/23.11.2005 putând fi folosite ca dovezi pentru susținerea celor reținute în cuprinsul procesului verbal. Înregistrările efectuate cuprind: data, respectiv 23.01.2014, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 15,09, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului.
Petenta a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, admițând că ea a fost cea care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul verbal. La rubrica alte mențiuni, prin consemnarea faptului că „nu sunt obiecțiuni”, petenta recunoaște implicit comiterea faptei.
Limitarea vitezei la 70 km/h pe un drum european reiese din răspunsul înaintat și atașat la dosarul cauzei de către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, conform căruia pe sectorul respectiv de drum viteza este într-adevăr limitată prin indicatoare vizibile, pe ambele sensuri de mers (f. 44).
În concluzie, instanța a reținut că prezumție relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța a apreciat că atât amenda cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce sunt aplicate în mod corect, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că procesul verbal . nr._/23.01.2014 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a respins plângerea petentei și a menținut procesul verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Arată că în ceea ce privește motivul de nulitate invocat, apreciază că, în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta nu este întemeiat, întrucât prin mențiunea făcută cu privire la viteza cu care se circula, reprezintă o suficientă descriere a faptei.
Din cuprinsul procesului – verbal contestat rezultă că sancțiunea s-ar fi aplicat pe motiv că autoturismul a fost condus cu o vitează de 125 km/h, însă se deduce din sancțiunea aplicată faptul că s-a depășit viteza legală cu peste 50 km/ h pentru ca această pretinsă contravenție să se încadreze în cea prevăzută de art. 102 alin. 3 lit, „e” din OUG nr. 195/2002.
Instanța de fond a reținut că limitarea de viteză pe sectorul de drum pe care se circula este de 70 km/h, or prin raportare la sancțiunea aplicată instanța nu poate extinde descrierea faptei pe care agentul ar fi constatat-o la momentul săvârșirii.
Pentru aplicarea unei sancțiuni pentru săvârșirea unei pretinse contravenții este necesar ca fapta să fie descrisă cu exactitate, în vederea individualizării acesteia.
Se apreciază că instanța de fond a respins în mod greșit excepția nulității procesului – verbal contestat, date fiind dispozițiile imperative ale art. 17 din OG nr. 2/2001 și mențiunile înscrise de agentul constatator în procesul - verbal contestat.
Pe fondul cauzei, apreciază că în mod greșit instanța a respins plângerea întrucât intimatul nu a dovedit vinovăția pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și admiterea plângerii formulate.
În apel nu au fost depuse înscrisuri noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 34 din OG nr.2/2001 C., instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind atât legală, dar și temeinică pentru considerentele de mai jos:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimată la data de 23.01.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 al. 3 lit. e din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petenta, la data de 23.01.2014 pe DE 581 km 80+850 m cu limitare la 70 km/ a condus autoturismul Mercedes cu nr._ cu viteza de 125 km/h, stabilită cu aparatul autovision de pe auto MAI_.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat „nu sunt obiecțiuni”, petenta semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Încadrarea juridica a faptei este făcută corect, iar situatia de fapt descrisă în actul sanctionator a fost percepută direct de agentul constatator care a fost de față în momentul în care petenta a savârsit fapta.
De altfel, petenta nu a facut dovada unei alte situatii de fapt. De asemenea, instanta retine ca petenta a recunoscut, prin semnarea procesului-verbal, cele reținute de lucrătorul de poliție .
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (, reiese în mod clar viteza de 125 km/h, care semnifică viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant.
Instanța arată și că sancțiunea contravențională aplicate în prezenta cauză a fost corect individualizată, având în vedere numărul contravențiilor de acest gen, care la noi în țară este în creștere.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În mod corect a reținut instanța de fond că din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 30-32, dosar de fond) se poate stabili cu certitudine că petenta a circulat pe DE 581 – km 80+850 cu o viteză de 125 km/h.
Pe sectorul respectiv de drum, viteza maximă admisă era de 70 km/h.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de E. A. împotriva sentinței civile nr. 1594 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de E. A. împotriva sentinței civile nr. 1594 din 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. A.E.G./07-01-2015
4 ex./ .-01-2015
Judecător fond: C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 356/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul... → |
|---|
