Plângere contravenţională. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 5689/333/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 267/A/2014

Ședința publică de la 24 Martie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător R.-N. O.

Grefier A. D.

Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant G. V. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în V., la cabinet avocat I. Mancaș-I., .. 82, ., jud. V., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 3823 din 27.11.2013 pronunțata de Judecătoria Valsui, având ca obiect plângere contravenționala.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petentul lipsă, av. Mancaș I. cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului - Pârât - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, IPJ V. a solicitat, prin cererea depusă la dosar, judecata în lipsă, apelantul nu a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

În temeiul art. 131 Noul cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, raportat la art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002 constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.

Reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială, precum și chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru in cuantum de 20 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe cererea de apel.

Av. Mancaș I. pentru apelant, expune pe scurt motivele de apel: în cuprinsul probatoriului administrat nu rezultă nici un indiciu că aceasta contravenție s-a produs in localitate, nu a fost arătat nici un indicator. Solicită admiterea cererii de apel așa cum a fost formulată.

Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 3823 din 27.XI.2013 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamant G. V. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.VIII.2013 întocmit de IPJ V., și în consecință, s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.

A reținut instanța de fond, pentru a hotărî astfel, că la data de 10.08.2013, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că petentul G. V. M. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 248, în localitatea Rebricea, cu viteza de 104 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 720 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.

Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 10.08.2013 fiind legal întocmit.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat constând în faptul că nu au fost indicate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, întemeiat pe art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiat. Agentul constatator a făcut o descriere suficientă pentru a se putea stabili locul unde a fost săvârșită contravenția. Totodată, lipsa tuturor elementelor anterior arătate este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, ce își produce efectele doar în cazul existenței unei vătămări, aspect ce nu a fost probat de petent în prezenta cauză.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.

Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.

Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).

În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.

De altfel, orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că convenția nu se opune în principiu acestui fapt, dar că aceasta obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, articolul 6 par. 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.

Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.

În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.

Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Conform art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanța constată că sunt întrunite aceste condiții.

Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus, în localitate, cu viteza de 104 km/h sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto MAI_, admisă în urma verificării metrologice nr._ din data de 21.08.2012. Totodată, potrivit înscrisului depus la dosarul cauzei, agentul constatator deținea la momentul constatării contravenției un atestat operator PHYTON II, nr. 1 din data de 01.06.2011.

În aceste condiții, instanța constată neîntemeiate susținerile petentului conform cărora înregistrarea video nu respectă dispozițiile legale, astfel că nu poate constitui mijloc de probă.

De asemenea, această situație de fapt este confirmată și de înregistrarea video, pe care se poate observa la ora 18:40:52, autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 104 km/h. Deși pe înregistrare se poate observa și un alt autovehicul, aflat în fața autoturismului petentului, viteza surprinsă de aparatul radar nu poate fi atribuit acestuia, întrucât staționa pe partea dreaptă a carosabilului.

Cele susținute de petent prin plângerea contravențională, respectiv faptul că și alte autoturisme au fost oprite odată cu el, astfel că nu se poate determina căruia aparținea viteza de 104 km/h sunt infirmate de probele arătate mai sus, căci, așa cum s-a precizat deja, singurul autoturism ce exista în fața petentului la acel moment, staționa pe partea dreaptă a drumului.

Faptul că petentul se afla în localitate rezultă din prezumția de temeinicie de care se bucură aspectele reținute în mod direct de către agentul constatator coroborată cu celelalte indicii care rezultă din planșele foto și înregistrarea video, respectiv stâlpi de electricitate, garduri, case construite, poduri și oameni pe stradă.

Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (în timpul zilei), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, respectiv viteza deosebit de mare de deplasare, în interiorul localității, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este legal și temeinic și a respins plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri na declarat apel G. V. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține apelantul că nu a depășit limita maximă de viteză în localitate, valoarea vitezei este greșit stabilită de IPJ V..

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar si din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 Noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca nefundat.

În mod corect, instanța de fond a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit și că nu sunt cauze de nulitate a acestuia, prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.

Astfel, din probele administrate, a rezultat, în mod clar, faptul că apelantul circula cu autoturismul marca Peugeot, in localitatea Rebricea, jud. V.. Din planșele foto rezultă, fără dubiu, că acest apelant circula în această localitate, și nu in afara ei, fiind de notorietate publică, peisajul rural, înregistrat de aparatul cinemometru din autospeciala IPJ V..

Apelantul nu a făcut dovada faptului că la data de 10.VIII.2013, ora 18,41 era in altă parte decât în localitatea Rebricea, sau că înregistrarea nu s-a făcut în localitate, ci în afara acesteia, fiind vizionat, în ședință publică și CD-ul depus ca probă de IPJ V., în cauză, care atestă acest aspect.

Referitor la viteza de deplasare a autoturismului marca Peugeot, inițial, apelantul în procesul verbal de contravenție a fost de acord cu aceasta, depășire a vitezei, cât și a faptului că se găsea într-o localitate și nu în afara acesteia, întrucât la rubrica din procesul verbal „alte mențiuni” acesta arată că: „nu sunt”. Ulterior acesta a negat cele înscrise in procesul verbal contestat.

Stabilirea vitezei de deplasare s-a făcut în mod corect și legal, iar la stabilirea acestui cuantum al vitezei nu este corectă aplicarea marjei de eroare, a cinemometrului întrucât această eroare este o eroare care se folosește doar la calibrarea și verificarea metrologică a acestor aparate și nu cu alte ocazii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Noul cod de procedură civilă, se va dispune respingerea, ca nefundat, a apelului formulat de petentul G. V. M., împotriva sentinței civile nr. 3823/27.XI.2013 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de G. V. M. împotriva sentinței civile nr. 3823 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014.

Președinte,

E. S.

Judecător,

R.-N. O.

Grefier,

A. D.

Red. ORN/26.03.2014

Tehnored. A.D.

4 ex./08 Aprilie 2014

Fond Judecătoria V. - E. C.

.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 267/2014. Tribunalul VASLUI