Plângere contravenţională. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 2980/189/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 390/A

Ședința publică de la 05 Mai 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L.-M. B.

Judecător A. C.

Grefier L.-C. L.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelantul – intimat I. T. de Muncă V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V. în contradictoriu cu intimata – petentă . SRL, cu sediul în ., având ca obiect plângere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic A. G. pentru apelant,cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă, apel declarat în termen, motivat, s-a formulat întâmpinare și s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;

Instanța înmânează reprezentantului apelantului un exemplar de pe întâmpinare.

Consilier juridic A. G. arată că a luat la cunoștință de conținutul acestei întâmpinări motiv pentru care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii acesteia.

De asemenea precizează că nu are de administrat probe noi în cauză și nu are de formulat alte cereri prealabile, motiv pentru care instanța constată cauza în stare de judecată, după care dă cuvântul acesteia în susținerea apelului formulat.

Consilier juridic A. G., având cuvântul cu privire la apelul formulat, solicită admiterea acestuia.

Menționează că intimata – petentă a recunoscut săvârșirea contravențiilor, menționând în procesul verbal de control faptul că recunoaște cele menționate în adresa de constatare și nu are obiecțiuni de formulat. De altfel și instanța de fond a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenție, fiind convinsă că cele reținute sunt reale.

În ceea ce privește reducerea cuantumului amenzii contravenționale stabilite de la 7000 lei la 3500 lei apreciază că nu este de acord cu aceasta întrucât consideră că intimata a beneficiat de suficientă clemență, având în vedere faptul că aceasta a mai fost sancționată anterior cu 4 avertismente scrise, cu toate că acele contravenții erau prevăzute cu amenda.

Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului așa cum a fost el formulat, casarea sentinței civile nr. 2369/2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad și rejudecând instanța de control judiciar să dispună menținerea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/21.05.2013 încheiat de ITM V. ca fiind temeinic și legal.

S-au declarat dezbaterile închise, conform art. 394 C., după care s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat decizia civilă de față;

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – intimat I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2369 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 22.10.2013, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2369/2013 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . SRL împotriva procesului verbal . nr._ din data de 21.05.2013 întocmit de I. T. de Muncă, a redus cuantumul amenzii contravenționale de 7.000 lei - aplicată prin acest proces verbal de contravenție de la suma de 7.000 lei la suma de 3.500 lei și a menținut celelalte dispoziții ale acestuia.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.05.2013 s-a reținut că, în urma controlului efectuat la puctul organizat de . SRL, respectiv ,,Partida 482 Corodești Secundare Rarituri, UP4Micești, UA 32 de petentă și a documentelor prezentate de reprezentantul firmei, s-a constat că:

1. angajatorul nu a luat în considerare capacitățile lucrătorilor în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, la încredințarea sarcinilor, în sensul că fasonatorul mecanic nu are atestată pregătirea profesională și nu este instruit temeinic din punct de vedere al securității muncii în ceea ce privește disciplina la locul de muncă.

2. angajatorul nu a asigurat condițiile pentru ca lucrătorii să primească o instruire în domeniul securității și sănătății în muncă,

3. Angajatorul nu a asigurat pentru lucrătorii prezenți la lucru echipamentul individual de protecție. Pentru această contravenție s-a aplicat sancțiunea avertisment.

4. angajatorul nu a asigurat corespunzător examenul medical la angajare, de exemplu Z. C. care a lucrat în perioada 04.04._13 nu a asigurat examenul medical.

5. angajatorul nu a asigurat la locul de muncă ca tractorul să îndeplinească condițiile tehnice, deoarece geamul din spate lipsește instalația de semnalizare nu este în stare corespunzătoare, in inventarul tractorului nu se găsește trusa medicală de prim ajutor și stingătorul.

Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 7 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 7.000 lei, în temeiul art. 39 alin. 5 din Legea 319/2006.

Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 20 alin. 1 din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

Cea de-a treia faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. r din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

A patra faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. J din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

A cincea faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. q din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

La rubrica alte mențiuni, s-a consemnat sub semnătura petentei că ,,nu are obiecțiuni de nici un fel".

În drept, potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

I. Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.

În speță, nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrare de probe.

Susținerea petentei că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului nu se reține.

Prin urmare instanța a confirmat legalitate procesului verbal contestat.

II. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Așadar, întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.

Potrivit art. 7 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006, angajatorul are obligația să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini., nerespectarea cestei obligații constituie contravențiepotrivit art. 39 alin. 5 din același act normative.

Potrivit art. 20 alin. 1 din legea 319/2006, angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său: a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale.

A.. 2 al aceluiași articol stabilește că instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie: a) adaptată evoluției riscurilor sau apariției unor noi riscuri; b) periodică și ori de câte ori este necesar.

Nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, potrivit art. 39 alin. 4 din același act normativ.

În conformitatea cu art. 13 lit. r din din Legea 319/2006 angajatorul are obligația să asigure echipamente individuale de protecție, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, potrivit art. 39 alin. 2.

Potrivit art. 13 lit. j din același act normativ angajatorul are obligația să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării. să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, potrivit art. 39 alin. 4.

Conform art. 13 lit. q angajatorul are obligația să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar nerespectarea acestei obligații constituie contravenție, potrivit art.39 alin. 5.

Prin plângerea contravențională, petenta nu contestă decât prima faptă, referitoare la neluarea în considerare a capacităților lucrătorilor în ceea ce privește securitate și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 7 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006. A susținut că fasonatorul mecanic era atestat pentru profesia pe care o exercita în carul petentei. Această împrejurare este confirmată de martorul audiat în cauză - Margașu G. C.. De asemenea, martorul a arătat că a fost instruit cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, în sensul că i s-a adus la cunoștință că are obligația de a purta casca, vesta, bocanci, mănuși. A susținut că a primit echipament la angajare. În fiecare lună este instruit de patron cu privire la securitatea în muncă. A efectuat examenul medical la data angajării.

Instanța nu a reținut declarația martorului, întrucât contravine declarațiilor date de reprezentatul legal al petentei la momentul întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției.

S-a apreciat că reprezentatul legal al petentei a recunoscut implicit situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenții, și astfel a angajat răspunderea contravențională a petentei. Declarația consemnată reprezintă o mărturisire spontană efectuată, din punct de vedere temporal, cel mai aproape de săvârșirea faptei, ceea ce conduce la concluzia sincerității acesteia.

Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din împrejurarea că, este nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârșirea unei fapte, suportând astfel, sancțiunea contravențională.

Pe de altă parte, procesul verbal are la bază înscrisurile depuse la dosar de către intimată din care rezultă fără nici un dubiu săvârșire faptelor de către petentă.

Prin urmare instanța a confirmat temeinicia procesului verbal.

III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Petenta nu a contestat sancțiunile avertisment aplicate prin procesul verbal, ci sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 7.000 lei, aplicată pentru fapta privind neluarea în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini.

Prin procesul-verbal, agentul constatator a aplicat amenda contravențională în cuantum de 7.000 lei, în temeiul art. 39 alin. 5 din legea 319/2006. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, la limita maximă prevăzută de lege (3.500 lei la 7.000 lei).

Instanța a apreciat că nu se relevă nici un motiv de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, având în vedere gravitatea concretă a faptei, folosirea unei persoane la muncă fără a avea atestată pregătirea profesională și fără să fie instruit temeinic poate determina accidente grave de muncă, cu efect asupra drepturilor angajatului. De asemenea, instanța a mai avut în vedere și numărul destul de mare al neregulilor constatate la punctul organizat de petentă.

Pe de altă parte, având în vedere că intimatul nu a dovedit că petenta a mai fost sancționată contravențional, instanța a apreciat că se impune ca amenda aplicată pentru săvârșirea contravenției să fie redusă la minimul special prevăzut de lege, apreciind că această sancțiune este de natură să realizeze scopul preventiv și sancționator la sancțiunii contravenționale.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel intimatul I. T. de Muncă V., criticând-o pentru netemeincie.

Astfel, în esență, s-a arătat că sentința apelată este neîntemeiată deoarece,, sancțiunea contravențională aplicată de către instanța de fond,respectiv cea a amenzii în cuantum de 3500 lei este prea blândă raportat la gradul de pericol social al faptei, care constă în aceea că societatea intimată nu a luat în considerare capacitățile lucrătorilor în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, la încredințarea sarcinilor, în sensul că fasonatorul mecanic nu are atestată pregătirea profesională și nu este instruit temeinic din punct de vedere al securității muncii în ceea ce privește disciplina la locul de muncă, cu atât mai mult cu cât prin același proces verbal intimata a mai fost sancționată cu avertismentul pentru săvârșirea altor fapte contravenționale.

Apelantul a invocat, în drept, prevederile Legii nr. 319/2006, hg nr. 1425/2006, Legii nr. 134/2010 și OG nr.2/2001.

În apel, nu s-au administrat probe noi.

Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelantul I. T. de Muncă V., respectiv cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale aplicată de către instanța de fond, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana apelantei care a mai fost sancționată contravențional,, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 C., instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința apelată fiind întemeiată, sancțiunea amenzii în cuantum de 3.500 lei fiind corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise de către petentă, dar și la persoana acesteia.

Prin procesul-verbal . nr._ din data de 21.05.2013 s-a reținut că, în urma controlului efectuat la puctul organizat de . SRL, respectiv ,,Partida 482 Corodești Secundare Rarituri, UP4Micești, UA 32, și a documentelor prezentate de reprezentantul firmei, s-a constat că:

1. angajatorul nu a luat în considerare capacitățile lucrătorilor în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, la încredințarea sarcinilor, în sensul că fasonatorul mecanic nu are atestată pregătirea profesională și nu este instruit temeinic din punct de vedere al securității muncii în ceea ce privește disciplina la locul de muncă.

2. angajatorul nu a asigurat condițiile pentru ca lucrătorii să primească o instruire în domeniul securității și sănătății în muncă,

3. Angajatorul nu a asigurat pentru lucrătorii prezenți la lucru echipamentul individual de protecție. Pentru această contravenție s-a aplicat sancțiunea avertisment.

4. angajatorul nu a asigurat corespunzător examenul medical la angajare, de exemplu Z. C. care a lucrat în perioada 04.04._13 nu a asigurat examenul medical.

5. angajatorul nu a asigurat la locul de muncă ca tractorul să îndeplinească condițiile tehnice, deoarece geamul din spate lipsește instalația de semnalizare nu este în stare corespunzătoare, in inventarul tractorului nu se găsește trusa medicală de prim ajutor și stingătorul.

Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 7 alin. 4 lit. c din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 7.000 lei, în temeiul art. 39 alin. 5 din Legea 319/2006, sancțiune care a fost redusă de către instanța de fond la cuantumul de 3.5000 lei.

Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 20 alin. 1 din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

Cea de-a treia faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. r din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

A patra faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. J din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

A cincea faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 13 lit. q din Legea 319/2006 și s-a aplicat sancțiunea avertismentului, în temeiul art. 7 alin. 2 din OG 2/2001.

Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că societatea intimată, ca și angajator, a fost sancționată contravențional cu amenda, pentru faptul că nu a luat în considerare capacitățile lucrătorilor în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, la încredințarea sarcinilor, în sensul că fasonatorul mecanic nu avea atestată pregătirea profesională și nu este instruit temeinic din punct de vedere al securității muncii în ceea ce privește disciplina la locul de muncă.

Totodată, apelantul ITM V. nu a făcut dovada că societatea intimată a mai fost sancționată contravențional prin alte procese verbale pentru săvârșirea unor fapte de aceiași natură.

Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelantă pentru care a fost sancționată cu amenda în cuantum de 7.000 lei are un grad de pericol relativ scăzut, sancțiunea amenzii în acest cuantum fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a amenzii în cuantum de 3.5000 lei, aplicată de către instanța de fond.

În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința apelată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate, care este suficientă pentru îndreptarea societății petente.

Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de rapel constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2369 din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2369 din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.

Președinte,

L.-M. B.

Judecător,

A. C.

Grefier,

L.-C. L.

Red. /Tehnored. B.L.B/

Ex. 4/.>

Judecător fond – B. G., Judecătoria Bârlad

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 390/2014. Tribunalul VASLUI