Plângere contravenţională. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 4697/333/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 161/A/2014

Ședința publică de la 24 Februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE R.-N. O.

Judecător E. S.

Grefier A. D.

Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant T. C., cu domiciliul în mun. Bârlad, .. 90, ., ., în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2999 pronunțată la data de 18 septembrie 2013 de Judecătoria V., având ca obiect

plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ EMIS DE Politia Rutieră Negrești la data de 28.06.2013.

La apelul nominal făcut în ședința publică raspunde apelant Petent - T. C., lipsă fiind intimat Pârât - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instantei că dosarul este la al-II-lea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a depus întâmpinare, s-au verificat actele și lucrarile dosarului, după care;

Instanța procedeaza la identificarea apelantului-petent care se numește T. C., cu carte de identitate . nr._ .

Apelantul petent nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Instanța acordă apelantului petent cuvântul pe cererea de apel.

Apelantul-petent T. C. solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2000/2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o consideră nelegală și netemeinică. Învederează faptul că Instanța de fond a analizat alte planșe foto și că el nu circula cu viteza de 106 km/h, ceea ce greșit s-a reținut in procesul verbal de contravenție.

Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 2999 pronunțată la data de 18 septembrie 2013, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contraventională formulata de petentul T. C., impotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.06.2013. Instanta a dispus menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/28.06.2013 și respingerea cererii intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată catre stat.

Pentru a hotărî astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele:

La data de 28.06.2013, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul T. C. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 248, în localitatea Rebricea, cu viteza de 106 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 675 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile.

Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.

În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._/28.06.2013 fiind legal întocmit.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, constând în aceea că numele agentului constatator a fost menționat în procesul-verbal ca fiind M. G. și nu M. G., instanța îl consideră neîntemeiat, nefiind de natură a induce în eroare. În condițiile în care numele agentului constatator este menționat în mod corect, existând o evidentă corelare cu atestatul operator PHYTON II (fila 13), prescurtarea prenumelui nu face imposibilă identificarea acestuia, neexistând riscul unei confuzii. Mai mult de atât, instanța consideră că pentru a opera acest motiv ca și cauză de nulitate a procesului-verbal, este necesar ca petentul să facă dovada unei vătămări, în condițiile art. 175, alin. 1 Cod Procedură Civilă, vătămare ce nu a fost dovedită.

Cu privire la faptul că mențiunea ASP nu arată calitatea agentului constatator, precum și faptul că la rubrica înștiințare de plată nu a fost trecut CNP-ul petentului, instanța face aceleași precizări cu privire la necesitatea dovedirii unei vătămări. Ori în cauză nu a fost făcută proba unei astfel de vătămări, așa încât procesul-verbal este legal întocmit.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului de a răsturna această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.

Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.

Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).

În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.

În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.

Petentul nu a propus probe prin care să demonstreze cele susținute, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură civilă.

Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Conform art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanța constată că sunt întrunite aceste condiții.

Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus, în localitate, cu viteza de 1243 km/h sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto MAI_, admisă în urma verificării metrologice din data de 21.08.2012.

Faptul că petentul se afla în localitate rezultă din prezumția de temeinicie de care se bucură aspectele reținute în mod direct de către agentul constatator coroborată cu celelalte indicii care rezultă din planșele foto (stâlpi de electricitate, garduri, case, poduri, mai multe persoane care merg pe stradă).

Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (în timpul zilei), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, respectiv viteza de deplasare deosebit de mare, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții a declarat apel petentul T. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că în conținutul procesului verbal de contravenție prenumele agentului constatator este greșit, ceea ce atrage nulitatea absolută a actului.

De asemenea, critică aspectul că intimatul nu a făcut dovada că agentul constatator este una și aceeași persoană cu operatorul radar, că locul și împrejurările unde se pretinde că ar fi comis fapta nu sunt suficient evidențiate in procesul verbal, că nu cuprinde data și locul unde a fost încheiat acest act.

Susține apelantul că a suferit o vătămare a intereselor sale întrucât a achitat amenda deși procesul verbal de contravenție este nul.

N. faptul că ar fi circulat cu 107 Km/h prin localitate.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. nu a depus întâmpinare la dosar. In apel nu s-au adus probe noi.

Apelantul a timbrat corespunzător cererea de apel cu suma de 20 lei.

Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 476 și urm. Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de Politia Rutieră Negrești la data de 28.06.2013 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 28.06.2013 a fost depistat in trafic, cu autoturismul_ respectiv prin localitatea Rebricea, conducând cu viteza de 106 km/h.

Sub aspectul legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit in mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art. 17 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrage nulitatea absolută expresă a actului.

Situația în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 și care se iau în considerare și din oficiu.

În celelalte cazuri respectiv a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de contravenție să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Dec. NR. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că petentul a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat, aspecte dovedite de către intimat cu planșe foto.

Petentul nu a făcut dovada contrarie situației de fapt reținută în procesul verbal, astfel că, constatarea agentului constatator să aibă forță probantă.

Față de aceste considerente, in temeiul art. 480 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul T. C. împotriva sentinței civile nr. 2999/2013 pronunțată la data de 18.09.2013 de Judecătoria V. în dosarul civil nr._, pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul T. C. împotriva sentinței civile nr. 2999 din 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2014.

Președinte,

R.-N. O.

Judecător,

E. S.

Grefier,

A. D.

Red.S.E./3.03.2014

Tehnored. A.D. 04 Martie 2014

4 ex.

Judecătoria V. – judecător C. E.

..2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul VASLUI