Plângere contravenţională. Decizia nr. 479/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 4032/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 479/A/2014
Ședința publică de la 26 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant P. C., cu domiciliul în .. V., in contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 55/2014 pronuntata de Judecatoria V., având ca obiect plângere contraventionala.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 55/2014 pronunțata de Judecătoria V., constată următoarele:
Prtin sentinta civilă nr. 55/2014, Judecătoria V. a respins plângerea contraventională formulată de petentul P. C., in contradictoriu cu intimatul IPJ V., impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ din 10.06.2012.
Pentru a hotărâ astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.06.2012 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina petentului că la data de 10.06.2012 conducând auto înmatriculat cu nr._ și efectuând manevra de depășire a auto înmatriculat cu nr._ a încălcat marcajul longitudinal continuu.
În drept, potrivit art. 100 alin. 3 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) lit. e) nerespectarea regulilor privind depășirea.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că petentul a săvârșit contravenția descrisă în procesul verbal. Deși săvârșirea contravenției nu a fost înregistrată pe un mijloc tehnic video petentul nu a administrat nici o probă care să contrazică cele consemnate în procesul verbal de contravenție.
Or, așa cum practica judiciară s-a pronunțat în repetate rânduri, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținută prin procesul verbal, până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I – a. „Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”
Mai mult, petentul însuși a recunoscut în plângerea sa că a efectuat o depășire a autoturismului Renault încălcând marcajul longitudinal întrucât acesta fie staționa fie se deplasa cu viteză redusă.
De asemenea, petentul nici nu a făcut dovada faptului că marcajul longitudinal continuu era deteriorat. Chiar dacă acest marcaj avea o vechime de doi ani nu se poate presupune în mod automat că pe porțiunea de drum unde a fost efectuată depășirea marcajul nu se distingea în așa fel încât să se poată pretinde în mod rezonabil că acesta ori nu există ori că este discontinuu. Mai mult, marcajul continuu este aplicat pe porțiunile de drum în care există o stare de pericol ce poate periclita siguranța celorlalți participanți la trafic. Or, aceste zone periculoase pot fi și trebuie să fie recunoscute de către conducătorii de autovehicule.
Impotriva sentintei civile nr. 55/2014 pronuntata de Judecatoria V. a declarat apel petentul P. C., pentru urmatoarele motive: marcajul longitudinal continuu pe respectivul sector de drum nu se cunoștea fiind imposibil de distins din mers, sectorul de drum nu era semnalizat nici cu indicatorul „depasirea interzisă”. C. că a făcut dovada faptului că marcajul longitudinal nu se cunoștea și că nu revine conducătorului auto sarcina de a aprecia și a recunoaste zonele periculoase.
Consideră că sanctiunea aplicata este netemeinică și nelegală.
Intimatul nu a formulat întâmpinare. A solicitat judecata in lipsă si respingerea apelului și mentinerea sentintei instantei de fond ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozitiile legale aplicabile, sentința primei instanțe, tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 10.06.2012 încheiat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției pedepsită prin art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Totodată s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere. S-a reținut în sarcina petentului că la data de 10.06.2012 conducând auto înmatriculat cu nr._ și efectuând manevra de depășire a auto înmatriculat cu nr._ a încălcat marcajul longitudinal continuu.
Instanța de fond a reținut corect, sub aspectul legalității, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Sub aspectul temeiniciei, însă, Tribunalul reține faptul că procesul verbal de contravenție întocmit de către organul constatator nu este susținut de alte probe care să dovedească în mod cert, faptul că petentul a efectuat o depășire a marcajului longitudinal continuu.
Astfel, așa cum rezultă din adresa de la fila nr. 12 dosar de fond, pe DN 24, în zona satului Satu Nou, ., jud. V., nu există indicatoare rutiere cu semnificația depășire interzisă, iar marcajul rutier a fost efectuat în anul 2010.
Deși instanța de fond a solicitat pârâtului IPJ V. să depună documentația aferentă procesului verbal întocmit, acesta nu a depus nici un act în susținerea procesului verbal.
Mai mult decât atât, se observă din procesul-verbal, faptul că la rubrica alte mențiuni, contravenientul a solicitat să se consemneze că nu se cunoștea linia continuă.
Singura susținere a pârâtului, că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținută prin procesul verbal, până la proba contrară, nu este suficientă în situația dată, atâta timp cât din adresa emisă de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, reiese că nu există indicatoare rutiere cu semnificația depășire interzisă, iar marcajul rutier a fost efectuat în anul 2010.
Prin simpla întocmire a procesului-verbal, nu se poate considera că s-a comis o faptă contravențională exact așa cum este ea reținută în actul sancționator, pentru că astfel, dreptul de a sesiza ulterior o instanță de judecată pe calea plângerii contravenționale pentru a stabili nevinovăția/eventuala vinovăție ar fi atins în substanța sa.
Cele descrise de către agentul constatator printr-un act administrativ cu caracter individual, nu echivalează cu o hotărâre judecătorească pronunțată în baza unui probatoriu administrat în cadrul procedurii judiciare.
O astfel de interpretare ar înfrânge prezumția de nevinovăție și ar intra în totală contradicție cu jurisprudența CEDO care a statuat că prezumția de nevinovăție este încălcată și atunci când, fără stabilirea legală în prealabil a vinovăției unei persoane și, în special, fără ca aceasta să fi avut ocazia să exercite drepturile apărării, o hotărâre judecătorească dată în privința sa reflectă sentimentul că ea este vinovată de fapta de care este acuzată.
Astfel, având în vedere că organul constator nu a însoțit procesul verbal de alte documente care să îl susțină, în situația dată, când contravenientul a depus la dosar o probă în dovedirea celor susținute de el, Tribunalul reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică.
Nici în apel, intimatul nu a venit cu nici o dovadă care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul.
Față de cele expuse mai sus, Tribunalul va admite apelul declarat P. C. împotriva sentinței civile nr. 55 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va modifica, în sensul că va admite plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.06.2012 de IPJ V., pe care îl anulează. Va fi exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat P. C. împotriva sentinței civile nr. 55 din 14.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică, în sensul că:
Admite plângerea formulată de petentul P. C. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 10.06.2012 de IPJ V., pe care îl anulează.
Exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. D. |
Red. A.E.G./1.07/l2014.
Tehnord. A.D1.07 2014/4 ex.
Fond Judecatoria V.- O. C.
..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 802/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
