Partaj judiciar. Decizia nr. 517/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 517/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 517/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 517/A
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă C. G. A. în contradictoriu cu intimații pârâți C. E. O., C. I. și C. L., împotriva sentinței civile nr. 2479 pronunțată la data de 20.10.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 22 aprilie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2479 pronunțată la data de 20.10.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2479 din 20.10.2014 Judecătoria Bârlad a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei C. G. A. împotriva pârâților C. E. O., C. I. și C. L..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 980 Cod proc. civilă reclamantul este obligat să arate în cerere, pe lângă mențiunile prevăzute de art. 194, titlul pe baza căruia este cerut partajul.
Rezultă deci că reclamanta trebuie să prezinte un titlu de proprietate în care să figureze el și pârâții.
Cum reclamanta în cauza de față nu a prezentat un astfel de titlu, respectiv certificatul de moștenitor și nici nu are un capăt de cerere prin care să solicite dezbaterea succesiunii defunctului C. V., acțiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta C. G. A., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
In fapt, prin cererea de chemare in judecata am solicitat instanței: sa dispună partajarea si ieșirea din indiviziune pentru bunurile ce au aparținut defunctului C. V., decedat la data de 23.03.2014, invocând ca si temei legal in susținerea cererii de chemare in judecata, dispozițiile art. 953 si urm., 100 si urm. și art. 979 si următoarele C.pr.civ.
Deși paraților li s-a comunicat in mod procedural cererea de chemare in judecata, aceștia au înțeles sa nu formuleze întâmpinare la cererea de chemare in judecata in termenul prevăzut de codul de procedura civila.
Având in vedere acest aspect, a solicitat instanței ca in bază art. 208 al. 2 din NCPC sa se constate ca parații nu au depus întâmpinare la prezenta cerere de chemare in judecata in termenul prevăzut de lege si sa se dispună decăderea acestora din dreptul de a mai propune probe si a formula excepții. Art. 208 al. 2 NCPC "nedepunerea întâmpinării in termenul prevăzut de lege atrage decăderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca excepții, in afara celor de ordine publica, daca legea nu prevede altfel"
Deși instanța de fond a fost investita si i s-a solicitat sa dispună decăderea paraților din dreptul de a mai formula întâmpinare, a propune probe si a invoca excepții, fără a face vorbire in nici un fel de cele invocate si fără a se pronunța asupra acestei solicitări, a dispus respingerea cererii de judecata ca inadmisibila.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pe care instanța a înțeles sa o admită, consideră ca in mod greșit a fost admisa aceasta excepție, întrucât acțiunea este una admisibila, iar parații au calitate procesuala pasiva, si aceasta calitate este data de prevederile art. 976 C.civ.. in cauza de fata, având in vedere ca defunctul nu a avut descendenți, cei care îl pot moșteni sunt ascendenții privilegiați alături de colateralii privilegiați, in speța parații din prezenta cauza.
Ținând cont de acest aspect, raportat la faptul ca defunctul C. V. a decedat la data de 23.03.2014, rezulta ca acțiunea promovata este admisibila si rezulta in mod evident ca parații au calitate procesuala pasiva, inclusiv mama defunctului, fata de care a solicitat instanței doar sa constate ca aceasta a renunțat la moștenirea fiului sau, motiv pentru care consideră ca instanța de fond in mod greșit a admis aceasta excepție.
Deși prin întâmpinarea depusa la dosar de către parați in mod tardiv, s-a insistat asupra faptului ca reclamanta recurenta nu a indicat in mod-expres ca prezenta cerere de chemare in judecata este un partaj succesoral urmând a solicita o constatare a masei ramase de pe urma defunctului (aspect reținut si de către instanța de fond), în cauza de față se poate vorbi de o eroare materială cu privire la acest aspect. In cererea de chemare in judecată se arata in mod clar persoana decedata, bunul dobândit de către acesta in timpul vieții, se motivează in fapt cu privire la aceasta situație, ba mai mult, motivarea in drept este una in mod expres indicata ca fiind aceea a partajului succesoral.
Un alt aspect pentru care excepția invocata nu putea fi admisa este si faptul, ca inclusiv taxa de timbru, stabilita de către instanța de judecata prin adresa emisa in data de 07 mai 2014 a fost calculata in baza temeiurilor legale indicate, fiind calculata taxa judiciara pentru constatare masa succesorala si ieșire din indiviziune.
In aceste condiții, excepția inadmisibilității acțiunii nu putea fi admisa de către instanța de fond raportat la situația creata in cauza de fata. Singura situație in care excepția inadmisibilității unei cereri de partaj succesoral ar putea fi admisa, este aceea când instanța este investita cu o astfel de cerere anterior decesului unei persoane. Susținerile paraților si însușite de către instanța de fond referitoare la faptul ca nu s-a constatat calitatea lor de moștenitor si drept urmare raportat la aceasta situație nu pot avea calitate de moștenitor asupra bunurilor defunctului, este una lipsita de temei. Potrivit reglementarilor legale foste si actuale, "in dreptul roman atât în cazul moștenirilor legale, cat si in cazul moștenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral sau a bunurilor determinate din patrimoniu, operează de drept din momentul deschiderii moștenirii (art. 644, 688; "696, 899, al.1 VCPC, art. 953 și urm. NCPC, fără vreo manifestare de voința din partea succesibilului si chiar fără știrea lui. Rezulta ca in dreptul nostru, patrimoniul succesoral nu rămâne nici un moment fără titular" (F. D., Tratat de drept Succesoral, fila 379).
Și in reglementarea actuala este prevăzut acest aspect, respectiv-faptul ca "moștenirea se transmite in puterea legii sau a testamentului, in clipa in care defunctul încetează din viata nefiind nevoie pentru ca aceasta transmitere sa aibă loc de nicio manifestare de voința din partea succesibilului", stabilind totodată legiuitorul ca "cel chemat la moștenire in temeiul - legii sau al voinței defunctului, poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea" art. 1100 Nciv (D. C F. - D. succesoral 2011, fila 165).
În aceste condiții, rezulta in mod clar ca succesibil este persoana care îndeplinește condițiile pentru a putea moșteni dar care nu si-a manifestat încă dreptul de opțiune succesorala, având dreptul de a alege intre a accepta moștenirea sau a renunța la ea.
Chiar daca nu se ține cont de eroarea strecurata, de temeiurile legale invocate in mod clar si de faptul ca s-a făcut o motivare evidenta si in fapt, raportat la aceste aspecte arătate, rezulta ca excepția inadmisibilității nu putea fi admisă iar parații au calitate de succesibili, urmând ca in cadrul acestui dosar sa-si manifeste voința sau nu de a accepta moștenirea (atât activul cat si pasivul), moștenire rămasa de pe urma autorului acestora.
Potrivit doctrinei de specialitate, "partajul este operațiunea juridica prin care se pune capăt stării de indiviziune prin împărțirea in natura a bunurilor aflate in indiviziune care sunt trecute astfel in proprietatea exclusiva a coindivizarilor".
Daca se are in vedere temeiul legal invocat prin cererea de chemare in judecata art. 1100 si urm NCC, respectiv Titlul IV din NCC "Transmisiunea si partajul moștenirii", se constată ca legiuitorul a cuprins in acest titlu în art. 1143 "Starea de indiviziune - Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar si atunci când exista convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.
Raportat la aceste prevederi legale, rezulta in mod clar că solicitarea reclamantei in fata instanței de fond nu este una nelegala si cu atât mai puțin prezenta cerere de chemare in judecata nu poate fi considerata de către instanța de fond ca inadmisibila, întrucât însăși legiuitorul a înțeles ca in cadrul capitolului rezervat transmisiunii moștenirii, sa stabilească in mod expres prin art. 1143 ca moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune fără a mai fi nevoie de alte constatări solicitate in mod expres așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
S-a mai arătat de către instanța de fond in mod indirect ca reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra cotei de ½ din imobil, iar in ceea ce privește bunurile aparținând defunctul C. V. nu s-a făcut dovada existentei unui titlu de proprietate pentru bunurile ce i-au aparținut, dar acest lucru rezulta in mod clar din contractul de vânzare cumpărare imobil depus la dosar.
Motivarea instanței privitoare la faptul ca nu a prezentat un titlu de proprietate in care sa figureze parații alături de reclamantă, respectiv un certificat de moștenitor și că nu a solicitat constatarea calității de moștenitor, nu putea duce la admiterea acestei excepții, întrucât motivarea in fapt si in drept a fost una corecta indicându-se in mod clar si constatarea calității de moștenitor, care de altfel se si subînțelegea din modalitatea in care a fost investita instanța de judecată.
În ceea ce privește titlul pe baza căruia a solicitat partajul, acesta a fost indicat si atașat la dosar, fiind vorba de contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul in care defunctul figura ca si cumpărător si certificatul de deces din care rezulta ca acesta a decedat si drept urmare instanța de judecata putea fi investită cu prezentul partaj succesoral.
In drept art. 456 si urm., art. 483 si urm. N.c.civ.
Intimații C. E. O., C. I. și C. L. au solicitat ca instanța de judecata sa verifice respectarea termenului prevăzut de Codul de procedura civila pentru a exercita aceasta cale de atac respectiv îndeplinirea obligației constând in taxa judiciara de timbru.
Prin forma si conținutul său cererea de chemare in judecata are ca obiect "ieșire din indiviziune" in condițiile in care reclamanta, C. G. A. in cursul activității de judecata nu a făcut dovada existentei unui titlu de proprietate comun temei pentru care instanța de judecata a respins acțiunea civila înregistrata in dosarul nr._ prin raportare la dispozițiile prevăzute de art. 247 Cod procedura civila.
Cererea de chemare in judecata având ca obiect" "ieșire din indiviziune" nu a fost modificata in condițiile art. 204 Cod procedura civila.
Prin cererea de apel reclamanta arata faptul că acțiunea civila înregistrata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._ are ca obiect "partaj judiciar succesoral" fără ca reclamanta C. G. A. sa dovedească faptul ca procedura obligatorie intitulata "dezbatere succesorala" constând in stabilire calitate de moștenitor, identificare masa succesorala si stabilire cote a fost îndeplinita aceasta.
Pentru acest motive au solicitat respingerea ei ca inadmisibila.
Având in vedere faptul ca intimații nu sunt in coindiviziune si nu au calitatea de coproprietar asupra bunului imobil pentru care reclamanta, C. G. A. a solicitat ieșire din indiviziune considera ca Sentința civila nr.2479/20.10.2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul nr._ este temeinica si legala.
Din probatoriu administrat la instanța de fond se poate constata:
- reclamanta nu face dovada proprietății in cota de 1/2 asupra imobilului pentru care solicita ieșirea din indiviziune;
- probatoriul administrat de C. G. A. nu dovedește "câtimea" activului / pasivului succesoral (art.983 Cod procedura civila);
- cheltuielile ocazionate de procesiunea de înmormântare a defunctului, C. V. au fost suportate din contribuția voluntara a Inspectoratului pentru Situații de Urgenta a Județului V. "Podul înalt" "Detașamentul de pompieri V. si nu au fost suportate/efectuate de către reclamanta, C. G. A.;
- alte aspecte de natura a soluționa cererea de recurs/apel formulata C. G. A. urmează sa fie precizate si dezvoltate de noi, C. E. O., C. L. si C. I. in aceasta faza procesuala.
În cauză, nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în jduecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții, ieșirea din indiviziune asupra bunurilor care au aparținut defunctului C. V..
În considerentele cererii de chemare în judecată reclamanta arată că a decedat soțul său, C. V., la data de 23.03.2014, rămânând moștenire ½ din imobilul casa și teren situate în ., jud. V.. Mai arată reclamanta că a fost singura care s-a ocupat de înmormântare, iar mama defunctului a renunțat expres la moștenirea fiului său.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 953 și următoarele, art. 1100 și următoarele C. civ. și art. 979 și următoarele C. proc. Civ. Practic, reclamata a invocat în drept toate dispozițiile legale din Codul civil care reglemetează moștenirea și liberalitățile din Cartea a IV-a din Codul civil.
Pentru efectuare unui partaj succesoral sau ieșirea din indiviziune, care sunt noțiuni sinonime, era necesar ca reclamanta să solicite instanței în prealabil dezbaterea succesorală, respectiv stabilirea calității de moștenitor, a cotelor succesorale și a masei succesorale. Aceste aspecte nu se pot stabili decât prin efectuarea dezbaterii succesorale, capăt de cerere pe care reclamanta nu l-a formulat în mod expres, deși cererea de chemare în judecată este ambiguu formulată în acest sens, solicitând doar să se constate că mama defunctului este străină de moștenire prin renunțare și a indicat în drept toate dispozițiile legale ce reglementează moștenirea.
În mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a solicitat inițial dezbaterea succesorală înainte de a solicita ieșirea din indiviziune, însă având în vedere modalitatea ambiguă în care a fost formulată cererea de chemare în judecată avea obligația de a stabili exact obiectul cererii de chemare în judecată, prin solicitarea de precizări în acest sens.
Faptul că nu a solicitat inițial dezbatrea succesorală nu constituie un motiv de a respinge ca inadmisibilă acțiunea, ci eventual doar la ca prematură.
În mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta trebuia să prezinte un certificat de moștenitor sau un titlu de proprietate în care să figureze reclamanta și pârâții. Dreptul de proprietate comună a părților asupra bunurilor indicate în cererea de chemare în judecată se analizează în cadrul acțiunii de dezbatere succesorală.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, impunându-se trimiterea cauzei la rejudecare pentru ca instanța să stabilească în funcție de ceea ce solicită reclamanta, de motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, de precizările pe care urmează a le face reclamanta care este obiectul cauzei și în funcție de aceste elemente să pronunțe o hotărâre.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 3 C. proc. Civ., instanța va admite apelul, va anula hotărârea instanței de fond, urmând a trimite cauza spre rejudecare așa cum a solicitat apelanta prin cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de C. G. A. împotriva sentinței civile nr. 2479/20.10.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o anulează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Aprilie 2015.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 27 Aprilie 2015
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./A.V.
2 ex./28.04.2015
Comunicat 4 ex./28.04.2015
Judecătoria Bârlad – judecător M. R.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
