Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 971/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 971/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 971/A/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de B. H. A. JANE cu domiciliul procesual ales la sediul SCPA PLESCA & ASOCIAȚII din București. ., ., cam. 6-6 sector 3, împotriva sentinței civile nr. 81/C din 02 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect- cerere valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat reprezentantul intimatei pârâte U. A. Teritorială a municipiului V. - consilier juridic P. I. care depune delegația de reprezentare la dosar, lipsă fiind reclamanta apelantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de apel a fost formulată și motivată în termen ;
- cererea de apel a fost timbrată corespunzător prin achitarea de către apelantă a taxei judiciare de timbru in valoare de 100 lei cu chitanța nr._/11.05.2015 emisă de CEC Bank.
S-au citit și verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Instanța pune în discuție probele solicitate de către apelantă prin cererea de apel: înscrisuri și proba cu efectuarea unei expertize contabile.
Consilier juridic P. I. având cuvântul se opune administrării probei cu efectuarea unei expertize contabile, nefiind utilă soluționării cauzei.
In calitate de intimat nu are probe de administrat in apel. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța respinge cererea apelantei de efectuarea unei expertize contabile, aceasta nefiind utilă soluționării cauzei iar cheltuielile necesare administrării unei astfel de probe fiind disproporționate față de valoarea cererii formulate de apelanta reclamantă.
Față de dispozițiile art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, văzând că părțile sunt legal citate, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și rezonabil, estimează durata cercetării procesului la 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul față cererea de apel formulată.
Consilier juridic P. I. având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria V. pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 81/C/ din 02.02.2015 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată cererea de valoare redusă formulată de B. H. A. Jane formulată în contradictoriu cu U. A. Teritorială a Municipiului V..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
În fapt, prin sentința_ din 06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în cadrul dosarului nr._/301/2013, instanța a luat act de acordul de mediere încheiat între reclamanta B. H. A. JANE și pârâta U. A. Teritorială A Municipiului V., privind folosința imobilului din V., . nr. 60, pentru perioada 09.05._13. Astfel, pârâta s-a obligat să plătească contravaloarea folosinței acestui imobil în sumă de_ lei, până la data de 22.12.2013 ( fila 18 dosar).
La fila 47 dosar, se află, copie a ordinului de plată nr. 6033 din 16.12.2013, în cuantum de 79.187 lei, care face dovada achitării de către pârâtă a debitului la care s-a obligat.
În drept, potrivit art. 1270 C.civ. „contractul valabil încheiat are putere între părțile contractante”.
În speță, acordul de mediere din data de 17.10.2013 întrunește caracteristicile unui contract, fiind convenția părților cu privire la stingerea unei situații litigioase.
Pentru a determina dacă cererea reclamantei este întemeiată, instanța a analizat cu prioritate ce anume au tranzacționat părțile prin acordul de mediere, aflat în copie la fila 48 dosar, părțile s-au exprimat în sensul că au convenit cu privire la „soluționarea prin mediere a situației create de stabilirea valorii folosinței și plata acestei contravalori de folosință referitoare la imobilul din V., . nr. 60 pentru perioada 09.05._13.”
A rezultat din exprimarea anterioară că părțile au urmărit stingerea în totalitate a chestiunii legate de folosința imobilului din V., . nr. 60 pentru perioada 09.05._13.
De altfel, dobânda legală, nu ar fi putut fi solicitată înainte de recunoașterea dreptului principal, fapt care s-a petrecut odată cu consfințirea acordului de mediere.
Mai mult, articolul 3 al acordului de mediere prevede că „ în cazul neachitării sumei la termenul convenit, debitorul Municipiul V. urmează să plătească dobânda penalizatoare legală”
Cum pârâta a achitat, potrivit celor arătate mai sus, suma datorată cu titlul de folosință a imobilului, înainte de termenul convenit pentru plată, rezultă că aceasta nu mai poate fi obligat la plata de dobânzi penalizatoare, nici pentru perioada ulterioară încheierii acordului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a formulat apel reclamanta B. H. A. JANE criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond a respins acțiunea făcând o analiza superficială a susținerilor si probelor administrate.
Instanța de fond a apreciat că prin acordul de mediere prin care s-a stabilit plata sumei reprezentând contravaloarea folosinței imobilului (debit principal) părțile s-au înțeles sa stingă inclusiv dreptul accesoriu debitului principal ce avea ca obiect dobânda legala penalizatoare datorata de la momentul scadentei fiecărei chirii componente a debitului principal si pana la plata efectiva a acestuia așa cum a fost ea stabilita prin acordul de mediere.
Susținerea este falsa si reprezintă o adăugare la înțelegerea părților care au tranzacționat doar asupra debitului principal.
Mai susține instanța de fond ca dobânda legala nu ar fi putut sa fie solicitata înainte de recunoașterea debitului principal.
Susținerea este nefondata si neîntemeiata in drept: dobânda legala penalizatoare poate fi solicitata separat de debitul principal daca se face dovada ca acesta este datorat si daca se face dovada trecerii timpului.
Cele doua susțineri ale instanței sunt contradictorii.
Mai arata instanța ca in acord se specifica faptul ca in cazul neachitării la termenul convenit debitorul urmează sa plătească dobânda penalizatoare legala insa debitorul a achitat înainte de termen deci nu poate fi obligat la plata dobânzii penalizatoare legale.
Susținerea instanței de fond face dovada unei greșite aprecieri a situației de fapt si drept: prin acțiunea principala s-a solicitat obligarea paratei la plata dobânzii penalizatoare legale datorata pentru fiecare chirie lunara datorata de la scadenta fiecăreia dintre acestea si pana la momentul plații in timp ce partite au convenit ca neplata sumei chiriilor la termenul convenit sa conducă la plata dobânzii penalizatoare pentru aceasta suma de la scadenta convenita pana la plata.
In concluzie:prin acțiunea principala a solicitat plata dobânzii penalizatoare datorata pentru fiecare chirie plătită cu întârziere de la scadenta pana la momentul plații ceea ce diferă de dobânda penalizatoare legala ce urma sa fie plătită in cazul neachitării sumei datorate cu titlu de chirii la termenul convenit, astfel ca părțile nu s-au înțeles asupra acestui aspect așa cum susține instanța de fond.
In drept, reclamanta apelantă și-a întemeiat cererea pe disp. art. 466 si urm. C. .
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Legal citată, intimata nu a depus întimpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că prin acordul de mediere încheiat de părți și consfințit prin sentința civilă nr._/06.12.2013 părțile au înțeles să stingă în întregul său situația litigioasă creată de neachitarea chiriei datorate de intimata UAT V. în baza unei hotărâri judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 1267 Cod civil, clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului.
Aplicând interpretarea sistematică instanța de fond a ajuns la concluzia că părțile s-au înțeles să stingă litigiul atât în ceea ce privește debitul principal cât și dobânda legală penalizatoare, clauza cuprinsă la art. 3 din contractul de mediere întărind concluzia instanței de fond.
Dacă părțile ar fi înțeles să tranzacționeze doar cu privire la debitul principal iar nu și la accesoriile acestuia, care la momentul respectiv ar fi putut fi cuantificate, nu ar mai fi convenit la art. 3 ca în situația neachitării debitului în cuantum de_ lei până la data de 22.12.2013, debitorul UAT V. să plătească dobânda penalizatoare legală, la acest debit iar nu de la scadența fiecărei chirii în parte astfel cum solicită apelanta.
În interpretarea apelantei, această clauza s-ar aplica pentru suma de_ lei, suplimentar putând fi solicitată dobândă penalizatoare și pentru fiecare chirie datorată lunar, ceea ce ar conduce la o dublă sancțiune de aceeași natură aplicată debitorului UAT V., or dobânda penalizatoare legală nu poate fi aplicată decât o singură dată pentru același debit.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1268, alin. 4 oricât de generali ar fi termenii întrebuințați de părți, obiectul contractului se reduce numai la lucrurile la care se pare că părțile și-au propus a tranzacționa.
Or, în cauză intenția comună a fost aceea de a stinge debitul din sarcina intimatului, în integralitatea sa, singura sancțiune pecuniară ce ar mai fi putut rezulta fiind cea determinată de neplata la termenul convenit prin acordul de mediere.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 1267, art. 1268 cod civil și ale art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta B. H. A. JANE împotriva sentinței civile 81/C/ 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică ,azi, 09 septembrie 2015.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 11 .09 2015
red. .A.C./28.09.2015
EX.4;
.>
JUD.FOND: C. O.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1194/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1191/2015. Tribunalul... → |
|---|
