Plângere contravenţională. Decizia nr. 859/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 859/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 859/A
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de apelantul petent intimat O. I. în contradictoriu cu intimatul apelant intimat I. V., împotriva sentinței civile nr.175/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 175/2015 pronunțată la data de 19.01.2015, Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de către apelantul petent O. I., cu domiciliul în .. V., în contradictoriu cu intimatul apelant Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., prin reprezentant legal.
A înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 25 000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._/18.06.2014 cu sancțiunea avertisment.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 18.06.2014, apelantul petent O. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru contravenția prev. de art. 7 și8 și sancționată de art. 55 pct. 5 lit. a din Legea nr. 265/2007.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că apelantul petent în mod permanent desfășoară activități de transport marfă cu autoutilitara marca D. 1304 cu nr._ pentru care eliberează facturi fiscale însă fără a deține autorizație de transport eliberată de autoritatea competentă Primăria Bârlad.
Apelantul petent a refuzat semnarea procesului verbal, împrejurare confirmată prin semnătura martorului asistent G. G. D..
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
Critica apelantului petent referitoare la „martorul fals” din procesul verbal este neîntemeiată.
Din economia art. 19 din OG 2/2001 reiese că rolul semnăturii martorului este acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal. Din procesul verbal reiese că petentul a refuzat semnarea procesului verbal. Ca atare, această împrejurare (a refuzului semnării procesului verbal) a fost confirmată prin semnătura martorului asistent G. G. D.. Acest martor asistent nu trebuie să fie martor ocular (deși legea nu exclude această posibilitate).
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că intimatul petent a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator. El a susținut că nu avea nevoie de o autorizație de la Primărie deoarece a fost autorizat de Registrul Comerțului.
Raportat la mijloacele de probă administrate, plângerea contravențională este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cf. art. 7 din Legea nr. 38/2003 (modif. prin Legea nr. 265/2007) „Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați.” Cf. art. 8 din același act normativ, „autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată și este valabilă cu condiția vizării acesteia la fiecare 5 ani de către aceasta, odată cu verificarea îndeplinirii condițiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizații.”
În cauza de față, apelantul petent a fost sancționat pentru faptul că nu deține o astfel de autorizație. Deși acesta a invocat faptul că nu are nevoie de o asemenea autorizație întrucât a fost deja autorizat de Registrul Comerțului, instanța a apreciat că apărarea sa este neîntemeiată. Faptul că deține un certificat de înregistrare în care este înscris un cod CAEN nu însemnă că automat se exclud orice alte autorizări necesare pentru desfășurarea activității. După cum apelantul petent a recunoscut prin plângere, acesta staționa cu autoturismul său cu care desfășoară activități de transport mărfuri pe raza loc. Bârlad.
Potrivit dispozițiilor art. 1 indice 1 din Legea nr. 38/2003, transportatorul este definit ca fiind - persoană fizică, asociație familială sau persoană juridică înregistrate la registrul comerțului pentru a desfășura activități de transport cu vehicule rutiere. Transportatorul autorizat este acel transportator care deține autorizație de transport privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, eliberată de autoritatea de autorizare, în condițiile prezentei legi.
Din aceste dispoziții legale a reieșit că apelantul petent este un transportator care, într-adevăr, îndeplinește cerința de a fi înregistrat la Registrul Comerțului pentru activitatea de transport pe care o desfășoară. Cu toate acestea, fiind vorba despre un autovehicul cu masa sub 3.5 tone care execută transport de mărfuri, trebuie să îndeplinească și cerințele referitoare la autorizarea de către autoritatea competentă, în speță Primăria mun. Bârlad, în conformitate cu prevederile legii mai sus citate. Această obligație este una distinctă de cea privitoare la înregistrarea în Registrul Comerțului, cu un alt temei legal și evident, cu alte sancțiuni în caz de neîndeplinire. În consecință, instanța a reținut că în sarcina apelantului petent s-a reținut în mod just comiterea contravenției prev. de art. 55 pct. 5 lit. a din Legea nr. 38/2003 modif.
Privitor la sancțiunea aplicată, apelantul petent a fost amendat cu suma de_ lei. Instanța a apreciat că raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapta, sancțiunea aplicată este excesivă. Din modul în care s-a derulat fapta imputată apelantului petent, instanța a apreciat că apelantul petent a ințeles greșit dispozițiile legale. Deși necunoașterea legii nu este un motiv care poate exonera o persoană de la răspunderea contravențională, poate constitui un argument care, în contextul concret al cauzei deduse judecății permite efectuarea de aprecieri asupra bunei sau relei credințe a petentului. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție.
Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, instanța a apreciat că pericolul social al faptei comise de apelantul petent este unul redus, sancțiunea principală a avertismentului fiind mai bine dozată. Deși contravenția este una de pericol și nu de rezultat, aprecierea gradului de pericol social se face și în privința acestui tip de contravenții. Apelantul petent nu este o societate comercială ci funcționează sub forma unei Persoane Fizice Autorizate, pentru care sancțiunea de_ lei amendă apare ca fiind extrem de mare. Faptul că acesta a mai fost anteriori sancționat nu constituie un motiv pentru inaplicabilitatea avertismentului, atât timp cât alte criterii de individualizare cântăresc mai greu prin raportare la toate împrejurările cauzei. Instanța a apreciat că în cauză avertismentul poate atinge scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale petentului, fiind suficient atât pentru realizarea dezideratului preventiv, cât și al celui punitiv.
În consecință, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
Împotriva sentinței civile nr. 175 pronunțată la data de 19.01.2015 de către Judecătoria Bârlad au formulat apel apelantul petent O. I. și apelantul intimat I. V..
Apelantul petent O. I. prin cererea de apel a solicitat admiterea apelului și anularea sentinței civile apelate, pe care o consideră netemeinică și nedreaptă.
În motivarea cererii de apel se învederează că în fapt desi a depus actele la dosarul cauzei in care arăta ca domeniul său de activitate este de transport marfa nu de taxi si sunt reglementate de legi diferite, a fost sancționat la legea NR.265/2007 care reglementează activitatea de taxi. Transport marfa nu este același cu transport taxi. Sunt doua activități separate, au reguli separate, cu reglementari separate care sunt înregistrate separat in Registrul Comerțului ca activități separate si fiecare activitate are un cod CAEN respectiv:
-Transport rutier de mărfuri cod CAEN -4941
-Transport taxi cod CAEN-4932
Toate firmele si persoanele fizice autorizate au un cod CAEN care definește domeniul de activitate . Acest cod CAEN este un simbol numeric specific unei activități economice .
Mai mult in hotărâre spune ca procesul verbal a fost încheiat in prezenta sa si ca a refuzat sa semneze procesul verbal fapt confirmat de martorul asistent G. G. D., nefiind adevărat. Procesul verbal nu a fost încheiat in fata sa si nici acel martor asistent nu a fost, acel martor fiind un martor fals . De aceea consideră apelantul petent ca acel martor trebuie audiat pentru a se afla adevărul.
Acel martor fals a fost in tara in timpul procesului de prima instanța doar nu s-a vrut sa fie audiat pentru ca nu a fost si nu stie nimic despre cele consemnate in procesul verbal . Tot procesul verbal este o făcătura a agentului de politie, fiind amenințat de mai multe ori ( spunându-i ca îl va face si că îi va baga si un om la înaintare, acela fiind acel martor fals din procesul verbal ), de altfel are mai multe plângeri la comandantul politiei Mun. Bârlad in care a sesizat ca este amenințat .
Solicită apelantul intimat judecarea cauzei pe probele administrate in prima instanță pe care solicită a fi readministrate și să fie audiat acel martor fals care este trecut in procesul verbal.
In drept își întemeiază apelul pe dispozițiile art.466 alin. 1 Cod de procedura penala.
Apelantul intimat I. V. a formulat cerere de apel solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile apelate.
În motivarea cererii de apel arată că prima instanța a dispus in mod neîntemeiat inlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului pentru contravenția prevăzuta de art. 55 pct.5 lit. a din Lg 38/2003 considerând ca petentul nu poate fi sancționat cu amenda stabilita pentru respectiva abatere întrucât aplicarea acesteia se justifica doar in cazul societăților comerciale raportat la cuantumul mare stabilit de lege.
Astfel, prima instanța a constatat ca potrivit dispozițiilor legale cat si probelor administrate « (...) In consecința, instanța retine ca in sarcina petentului s-a reținut in mod just comiterea contravenției prev. de art. 55 pct 5 lit. a din Legea 38/2003 modif. (...) Petentul nu este o societate comerciala ci funcționează sub forma unei persoane fizice autorizate, pentru care sancțiunea de_ lei amenda apare ca fiind extrem de! mare (...) ».
Deși prin adresa nr._ din 06.05.2014 Primăria municipiului Bârlad a comunicat Biroului Rutier din cadrul Politiei mun. Bârlad faptul ca petentul a fost atenționat cu privire la obligația, sa de a solicita autorizație de transport in vederea efectuării activităților de transport public local de mărfuri in regim de taxi sau in regim de închiriere cu autoutilitara marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe raza municipiului Bârlad, in condițiile Legii nr. 38/2003, prima instanța nu a luat in considerare aceasta proba,ba mai mult a apreciat ca petentul a înțeles greșit dispozițiile legale iar necunoașterea legii poate constitui un argument care, permite efectuarea de aprecieri asupra bunei sau relei credințe a petentului.
Mai mult, s-a arătat si faptul ca petentul a mai fost sancționat anterior întrucât acesta obișnuiește sa încalce regulile specifice transportului de obiecte, el fiind sancționat anterior prin procesul-verbal . nr._/13.05.2014 si . nr._ pentru faptul ea a transportat obiecte cu o latime mai mare decât cea a caroseriei. De asemenea, prin procesul-verbal . nr._ din 09.01.2013 petentul a fost sancționat pentru faptul ca a transportat mai multe persoane decaț numărul de locuri al vehiculului.
Prin urmare, in mod nefondat a apreciat prima instanța ca sancțiunea avertismentului este suficienta pentru realizarea dezideratului preventiv cat si al celui punitiv, desi s-a demonstrat in fata primei instante ca petentul nu isi respecta obligațiile cu rea credința, perseverând in incălcarea legii după ce a fost atenționat de Primăria mun. Bârlad cu privire la consecințele nerespectării acesteia, si chiar sancționat contravențional de polițiști pentru unele abateri in legătură cu transportul obiectelor, fiindu-i aplicat sancțiuni mai blânde.
Pe cale de consecința solicită apelantul intimat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii pronunțate de prima instanța de judecata, rejudecarea cauzei si respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata.
Apelantul petent a formulat întâmpinare arătând că în fapt in urma amenințărilor aduse de agentul de politie am fost sancționat printr-o lege ( Legea 265/2007) care reglementează un alt domeniu de activitate decât activitatea pe care o desfășoară acesta: domeniul meu de activitate este de transport rutier de mărfuri, iar eu am fost sancționat la activitatea de transport taxi.
Sunt două activități separate, cu reguli separate, cu reglementari separate si care sunt inregistrate separat la Registrul Comerțului ca activități separate si fiecare -activitate are un cod CAEN in registrul comerțului respectiv:
Transport rutier de mărfuri, cod CAEN-4941. Transport taxi, cod CAEN- 4932.
Toate firmele si persoanele fizice autorizate au un cod CAEN, care definește domeniul de activitate. Acest cod CAEN este un simbol specific unei anumite activități economice.
Consideră că acel proces verbal este o făcătură in urma amenințărilor care i-au fost adresate.
De altfel, are doua plângeri la comandantul politiei Municipiului Bârlad respectiv nr._ din 14.10.2008 și nr._ din 5.08.2011.
Solicită a fi audiat martorul de la rubrica martor asistent pentru a se afla adevărul. Acel martor este un martor fals.
Cele menționate in apel de către I.P.J V. ca a mai fost sancționat anterior prin procesul verbal, CP. Nr_ din 12.11.2013, I.P.J V. are cunoștință de faptul că a fost sancționat pe nedrept si ca acel proces verbal a fost anulat prin Hotărârea civila Nr.2095/2014 din data de 22.09.2014, de Judecătoria Bârlad, respectiv Hotărârea Nr.224/2015 din data de 23.02.2015 dată de Tribunalul V.
Pe cale de consecința având cele menționate mai sus si cele din dosar solicită apelantul petent respingerea apelului declarat de I. V. ca inadmisibil si nefundat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele expuse în cele două apeluri formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Tribunalul constată că ambele apeluri sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul apreciază că se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei, astfel cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Se consideră și de către Tribunal, că instanța a apreciat corect faptul că, raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapta, sancțiunea aplicată este excesivă.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Tribunalul reține că aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul va respinge, ca nefondate, apelul declarat de apelantul petent O. I. și apelul declarat de apelant intimat I. V. împotriva sentinței civile nr. 175 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul petent O. I. și de apelantul intimat I. V. împotriva sentinței civile nr. 175 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./26.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Bârlad- judecător C. D.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1191/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul... → |
|---|
