Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1556/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1556/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1556/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1556/A
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât P. G. în contradictoriu cu intimata-reclamantă . ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 397 pronunțată la data de 20.05.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.11.2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 397 din 20.05.2015 Judecătoria V. a admis cererea de valoare redusă, formulată de creditoarea . ROMÂNIA SRL, cu sediul în Iași, ..42, .. Iași în contradictoriu cu pârâtul P. G., cu domiciliul în ..
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 749,64 lei reprezentând contravaloarea debitului principal restant aferent perioadei 31.08.2013 – 07.03.2014, la plata sumei de 359,31 lei, cu titlu penalități de întârziere aferente debitului principal restant.
A obligat debitorul să plătească, creditoarei, cheltuieli de judecată în sumă de 298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 50 lei cu titlu de taxa de timbru și 248 lei cu titlu de onorariu avocat D. B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, la data de 24.03.2013, intre părți a fost perfectat contractul de închiriere dispozitiv medical nr. 797, în temeiul căruia, reclamanta si-a onorat obligațiile asumate prin contract.
Contractul a fost însușit prin semnătură de către părți, dovedind intenția de a se obliga din punct de vedere juridic.
Potrivit dispozițiilor art. 2.1 din cuprinsul contractului, reclamanta si-a asumat obligația de a închiria dispozitivul medical indicat în cuprinsul actului juridic iar pârâtul s-a obligat să onoreze plata facturilor pentru serviciile prestate în termen de 10 zile de la data scadenței sub sancțiunea plății penalității de întârziere.
Întrucât debitorul nu a înțeles să-și execute de bună voie, la termenele scadente, obligațiile asumate prin contract acumulând un debit în cuantum total de 749,64 lei, debit la care creditoarea a calculat majorări de întârziere în conformitate cu art. 4.8 din contract.
Cât privește obligarea debitorilor la plata penalităților de întârziere, instanța a găsit acest capăt de cerere întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța a constatat că potrivit art. 4.7 și 4.8 din contract, părțile au convenit în mod valabil instituirea clauzei penale conform căreia, neachitarea facturii în termen atrage penalități de întârziere egale cu 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Coroborând atitudinea procesuală pasivă a pârâtului, care nu a depus formularul de răspuns și nici dovezi pentru a combate susținerile reclamantei, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, deși a beneficiat de serviciile furnizate de către creditoare
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, instanța a apreciat că pretențiile formulate de către reclamantă sunt întemeiate reclamanta dovedind existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În consecință, având în vedere faptul că obligația de plată a unei sume de bani este o obligație de a da, susceptibilă de executare în natură, instanța a obligat debitorul să plătească creditoarei suma de 749,64 lei reprezentând contravaloarea debitului principal restant aferent perioadei 31.08.2013 – 07.03.2014, la plata sumei de 359,31 lei, cu titlu penalități de întârziere aferente debitului principal restant datorate pentru neexecutarea în termen a obligației principale menționate.
Cât privește cererea formulată de creditoare având ca obiect obligarea debitorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, instanța a apreciat întemeiată cererea, admițând-o și obligând pârâta la plata sumei de 298 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 50 lei cu titlu de taxa de timbru și 248 lei cu titlu de onorariu avocat D. B..
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel P. G., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Prin apelul promovat, a arătat pârâtul că în fapt, la data de 24.03.2013 a încheiat un contract de închiriere dispozitiv medical nr. 797, în temeiul căruia a fost obligat sa onoreze plata facturilor pentru serviciile prestate în termen de 10 zile de la data scadentei sub sancțiunea plații de întârzierii.
La data când trebuia sa achite plata facturilor in schimbul închirierii aparatelor medicale nu avea banii necesari, dar aceste plații le-a făcut la data de 1 aprilie 2015 achitând sumele solicitate de către reclamanta la Banca R. de Dezvoltare așa cum reiese din chitanța nr._ efectuând plata sumei de 749,64 lei si chitanța cu numărul_ achitând suma de 359, 31 lei.
Așa cum apare in chitanțele mai sus enunțate apare alt nume care a efectuat aceste plați, dar la acea data se afla in străinătate si astfel a apelat la altcineva sa-i plătească datoriile cu banii trimiși.
Din păcate, a crezut ca făcând aceste plați nu mai e nevoie sa depună la dosarul cauzei copii ale chitanțelor cu sumele plătite.
Apoi, a mai primit o cerere de chemare in judecata prin care ii punea în vedere sa achite sumele respective si de abia atunci a depus copii ale chitanțelor. Reclamanta si-a retras noua cerere dar prin prima cerere a fost admisa si a fost obligat sa achite toate sumele solicitate de reclamanta.
In drept, art. 466-482 NCPC.
Intimata . ROMÂNIA S.R.L. a formulat întâmpinare.
A considerat intimata că motivul renunțării a fost acela ca, din eroare, a fost introdusa din nou o cerere de chemare in judecata împotriva aceleași părți, având același obiect si aceeași cauza.
Referitor la cele doua plați făcute in numele debitorului P. G. a făcut intimata precizarea ca acestea au stins chiria restanta si penalitățile de întârziere, nu si cheltuielile de judecata.
Astfel, data înregistrării cererii de chemare in judecata este 17.03.2015, iar plata a fost făcuta in data de 01.04.2015 astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. Cum pârâtul a achitat debitul restant si penalitățile de întârziere ulterior introducerii cererii de chemare in judecata, devin aplicabile dispozițiile art. 454 C.pr.civ.
Așadar, referitor la plata cheltuielilor de judecata a solicitat intimata a fi avute în vedere dispozițiile art. 454 C.pr.civ.: "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere" coroborat cu art. 4.8 din contractul de închiriere: „Pacientul este de drept in întârziere cu privire la obligația de plata la expirarea termenului de plata" de unde se poate trage concluzia ca paratul nu poate fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecata, fiind de drept in întârziere, anterior introducerii cererii de chemare in judecata.
In condițiile in care paratul va înțelege sa achite si cheltuieli de judecata (taxa de timbru si onorariu de avocat), cererea de chemare in judecata, deși admisa, nu își va produce efectele.
Mai mult decât atât, a fost o neglijenta din partea debitorului când, deși a făcut plata, nu a depus la dosar înscrisurile doveditoare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor egale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este întemeiat în parte pentru următoarele considerente:
La data de 17.03.2015, reclamanta A. LIQUIDE VITALAIRE ROMÂNIA SRL a promovat pe rolul Judecătoriei V. o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului P. G. la plata sumei de 749,64 lei, reprezentând debit restant, 359,31 lei penalități de întârziere și 298 lei, cheltuieli de judecată.
La data de 1.04.2015, apelantul pârâtul plătește de bună voie debitul restant și penalitățile de întârziere, dovada plății fiind făcută cu înscrisuri în fața instanței de apel.
Astfel, în ceea de privește debitul principal și penalitățile de întârziere, apelul formulat de apelant este întemeiat în condițiile în care acesta și+a achitat de bună voie datoria restantă, chiar dacă la scurt timp după promovarea acțiunii de către reclamanta pârâtă, acțiunea în ceea ce privește aceste două capete de cerere rămânând fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă la fond, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 454 C. proc. Civ. care prevede că „pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”.
În cauză, pârâtul s-a aflat de drept în întârziere așa cum este prevăzut în contractul de închiriere dispozitiv medical nr. 297/24.03.2013, contract semnat de ambele părți. Clauza punerii de drept în întârziere a apelantului este prevăzută la pct. 4.8 din contract unde se prevede că: „pacientul este de drept în întârziere cu privire la obligația de plată la expirarea termenului de plată”.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 2 C. proc. Civ., instanța va admite apelul și va schimba hotărârea instanței de fond conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art. 451 C. prc. Civ., instanța va obliga intimata la plata către apelant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în apel, constând în taxă de timbru și onorariu de avocat, procedând și la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți la instanța de fond și în apel, obligând apelantul pârât la plata către intimatul reclamant a sumei de 173 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de P. G. împotriva Sentinței civile nr.397/20.05.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de creditoarea . ROMÂNIA SRL, cu sediul în Iași, ..42, .. Iași în contradictoriu cu pârâtul P. G., cu domiciliul în ., jud. V., cu privire la suma de 749,64 lei reprezentând contravaloarea debitului principal restant aferent perioadei 31.08.2013 – 07.03.2014 și la suma de 359,31 lei, penalități de întârziere aferente debitului principal restant.
Păstrează dispozițiile privind obligația pârâtului de a achita reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 298 lei.
Obligă intimatul să achite apelantului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează cheltuielile de judecată acordate și obligă apelantul-pârât să achite intimatului-reclamant suma de 173 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 23 Noiembrie 2015
Red./tehnored. D.M.M.
2 ex./02.12.2015
Comunicat 2 ex./02.12.2015
Judecătoria V. – judecător E. M. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1540/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
