Contestaţie la executare. Decizia nr. 1545/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1545/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1545/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1545/A/2015
Ședința publică de la 18 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
--------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă U.A.T.-M. V. prin S. FINANȚELOR PUBLICE AL MUNICIPIULUI V. în contradictoriu cu intimata - reclamantă ., împotriva sentinței civile nr. 1352/05.06.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - contestație la executare, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 11.11.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1352/05.06.2015 pronunțată de Judecătoria V. a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „M.” S.A., în contradictoriu cu U.A.T. municipiul V. - S. Finanțe Publice Locale V., a fost anulată somația nr. 480/28.07.2014 (înregistrată la S.C. M. S.A. sub nr. 156/31.07.2014) și titlu executoriu nr. 480/28.07.2014.
S-a respins contestația la executare formulată împotriva deciziei de impunere nr. 2819/19 iunie 2014 - impozit clădiri.
A fost obligată intimata U.A.T. V. - S. Finanțe Publice Locale V. la plata sumei de 1000 lei către contestatoarea S.C. „M.” S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că prin titlul de creanță, constând în decizia de impunere nr. 2819/18.06.2014 primită de contestatoarea M. S.A., la data de 01.07.2014, s-a stabilit impozitul pe clădiri, datorat de S.C. „M.” S.A. la cuantumul de 56.956 lei, iar prin cererea înregistrată sub nr. 139/7.07.2014 la S.C. „M.” S.A. (fără data de înregistrare însă la organul fiscal structura specializată competentă în a soluționa contestația împotriva titlului de creanță și cu respectarea procedurii instituită de prevederile art. 205 – 210 - O.G. 92/2003) s-a contestat decizia de impunere nr. 2819/18.06.2014.
Prin titlul executoriu nr. 480/28.07.2014 emis de municipiul V. - S. Finanțe Publice Locale V. au fost stabilite în sarcina contestatoarei M. S.A., - obligații fiscale - în sumă de 49.173 lei cu titlu de impozit clădiri și cheltuieli de executare. A fost comunicată somația nr. 480/28.07.2014 pentru suma de 49.173 lei.
Potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază își are domiciliul fiscal debitorul. Alineatul 1 indice 1 al aceluiași articol prevede că, titlul executoriu trebuie să cuprindă toate creanțele fiscale neachitate la scadență, stabilite în condițiile legii. În afara situațiilor în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță, în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțele fiscale principale sau accesorii.
Din aceste dispoziții legale a reieșit că titlul de creanță și titlul executoriu sunt două acte distincte, primul este de natură administrativ-fiscală, iar cel de-al doilea este un act de executare emis cu privire la executarea actului administrativ fiscal.
Contestația, ca și cale de atac specifică procedurii de executare silită, poate fi făcută și împotriva unui titlu executoriu în cazul în care aceasta nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de alt organ cu activitate jurisdicțională și dacă pentru contestarea sa nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Subiectul procesual activ al contestației are posibilitatea să se bucure astfel de o procedură contradictorie, de care nu ar fi putut beneficia anterior pentru că actul fiscal ce este titlu executoriu nu are caracter jurisdicțional. Posibilitatea contestării însă a titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare există numai în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Dacă în procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuțiilor, a accesoriilor acestora este reglementată calea administrativ-jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrativ-fiscale, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale este reglementată ca și cale judiciară de atac, contestația la executarea propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Din prevederile art. 141/2 Cod procedură fiscală a reieșit că titlul executoriu este un titlu de creanță a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlul de creanță este, la rândul său, un act administrativ-fiscal.
Astfel, a rezultat că un act administrativ-fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns scadență, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ-fiscal.
Deci, actul administrativ-fiscal, titlul de creanță fiscală și titlul executoriu fiscal sunt acte distincte și cu regimuri juridice diferite (actul administrativ-fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41); titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor ce rezultă din raporturi de drept material fiscal iar titlul executoriu fiscal este un titlu de creanță ajuns la scadență).
Raportat cauzei, instanța a reținut că titlul executoriu nr. 480/28.07.2014 și somația nr. 480/28.07.2014 (înregistrate la societatea-contestatoare M. S.A., sub nr. 156/31.07.2014) au fost emise cu încălcarea prevederilor legale întrucât titlul executoriu nu face trimitere la un titlu de creanță în baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată, fiind specificată doar mențiunea generică de „impozit clădiri”.
În titlul executoriu nu se face trimitere la un titlu de creanță (precum decizia de impunere prev. de art. 107 pct. 107.1 - Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală aprobată prin H.G. 1050/2004), nu s-a făcut dovada că acest titlu de creanță pentru suma arătată în titlul executoriu (49.173 lei), a fost comunicat contestatoarei titlu ce prin expirarea termenului de plată a devenit titlu executoriu, în contextul în care modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată și se comunică debitorului întrucât acesta are posibilitatea legală de a-l contesta conform procedurii administrativ-fiscale. În cazul contestatoarei titlul de creanță (decizia de impunere nu este menționată în titlul executoriu, ca atare se prezumă că nu există din moment ce intimata nu le-a depus la dosar.
În atare situație, instanța a reținut că titlul executoriu s-a emis nelegal fără a avea la bază titlul de creanță și totodată, s-a încălcat dreptul contestatoarei de a contesta actul fiscal care-i stabilește obligația de plată, prin necomunicarea acestuia (ce astfel nu produce efecte) potrivit art. 44/1 – O.G. 92/2003 prin demararea directă a executării silite, știut fiind că obligațiile fiscale stabilite prin actele administrativ-fiscale nu pot fi contestate în cadrul contestației la executare ci, doar pe cale administrativ-fiscală.
În ceea ce privește decizia de impunere nr. 2819/18.06.2014 pentru suma de 59.956 lei (contestată de către reclamanta-contestatoare), analizând contestația prin prisma motivelor învederate în sensul că obligațiile fiscale nu sunt opozabile contestatoarei, în contextul în care a dobândit imobilul în anul 2014, instanța a constatat față de argumentele date, că nu poate proceda la o analiză a situației (dacă reclamanta-contestatoare datorează sau nu taxele, impozitele inserate în Decizia de impunere datată 18.06.2014), întrucât în contestația la executare, cale de atac specifică procedurii execuționale și la care contestatoarea a apelat, menționând în mod expres obiectul acțiunii, voința sa de a judeca pe această cale, analiza instanței poartă exclusiv asupra legalității actelor de executare silită.
Prin contestația la executare se urmărește verificarea regularității actelor de urmărire silită, nicidecum legalitatea și temeinicia titlului de creanță.
Astfel, conform art. 172 din O.G. nr. 92/2003 - codul de procedură fiscală, contestația la executare în materie fiscală poate avea ca obiect și titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, însă numai în situația în care titlul atacat nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea acestuia nu există o altă procedură prevăzută de lege (în acest sens este și Decizia în interesul Legii 14/2007).
Or, potrivit dispozițiilor art. 205, art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, contestatoarea avea la dispoziție calea contestației la organul fiscal emitent - și chiar în ipoteza în care contestația anexată la dosarul cauzei apare ca o contestație la titlul de creanță nu există date care să ateste că aceasta a și urmat procedura prevăzută de art. 205 -210 - O.G. 92/2003.
Dispoziții similare se regăsesc chiar și în art. 712 Cod procedură civilă conform căruia în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac (or în cauză există procedura reglementată de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală).
Rațiunea pentru care legiuitorul a condiționat posibilitatea contestării titlului executoriu de inexistența unei alte proceduri de contestare constă în aceea că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite, neputându-se examina împrejurări care vizează fondul cauzei.
Astfel că, în condițiile art. 172 din Codul de procedură fiscală prima instanță a considerat că nu poate proceda la analizarea legalității titlului de creanță în cadrul contestației la executare, întrucât o astfel de analiză excede procedurii de executare silită în materie fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. V. - S. Finanțelor Publice Locale, care a fost recalificat apel, prin care a arătat că sentința a fost pronunțată prin interpretarea în mod eronat a prevederilor legale aplicabile.
În motivarea apelului s-a arătat că la data de 02.06.2014, S.C. M. S.A. a depus declarația de impunere nr._ prin care aduce la cunoștința organului fiscal faptul că, a dobândit în proprietate un imobil clădire, situată în V., .. Conform prevederilor art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire. Obligațiile fiscale aferente imobilului deținut în proprietate au fost stabilite conform deciziei de impunere nr. 2819/18.06.2014, comunicată contestatoarei prin adresa nr._/26.06.2014 și înregistrată de aceasta la data de 01.07.2014 sub nr. 131.
In conformitate cu prevederile art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată.” Întrucât, termenul de plată stabilit de către organul competent, menționat în cuprinsul titlului de creanță este de 20 a lunii următoare, când data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, iar acesta nu a fost respectat de către S.C. M. S.A., titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 2819/18.06.2014 a devenit titlu executoriu conform prevederilor legale.
Prin urmare, în vederea recuperării obligațiilor fiscale restante către bugetul local, organul de executare a procedat la demararea procedurii de executare silită prin emiterea somației și a titlului executoriu nr. 480/28.07.2014, conform dispozițiilor art. 145 din OG nr. 92/2003. Astfel, formele de executare emise împotriva contestatoarei au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
A mai arătat apelantul că prevederile art. 141 alin. 11 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală stabilesc faptul că în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. 1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Astfel, din textul de lege precizat nu rezidă obligația de a fi menționat titlul de creanță în cuprinsul tirului executoriu și nici faptul că lipsa acestuia ar constitui un motiv de nulitate.
Or, întrucât tocmai acesta este argumentul principal în considerentul căruia instanța de fond a apreciat că formele de executare au fost emise nelegal, a arătat faptul că această hotărâre este luată cu interpretarea eronată a prevederilor legale menționate.
În drept, apelantul a invocat prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, ale OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, art. 466 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că apelul este nefondat, întrucât decizia de impunere nr. 2819/18 iunie 2014 nu reprezintă titlu de creanță, iar împotriva acestei decizii societatea intimată a formulat contestație, iar ca urmare a contestației, apelanta a modificat valoarea creanței de la 59.956 lei la 49.173 lei. Pentru această din urma creanța, municipiul V. nu a emis o nouă decizie de impunere – care putea fi atacată – ci a început imediat executarea silită, în baza somației nr. 480 și a titlului executoriu cu același număr titluri ce se refera la o alta sumă.
Așadar, apreciază că executarea silită este nelegală, deoarece lipsește titlul de creanță, adică decizia de impunere pentru suma de 49.173 lei. Decizia de impunere nr. 2819/2014 a fost revocată implicit prin admiterea contestației noastre și reducerea valorii creanței, condiții în care nu mai produce efecte juridice și nu poate ține loc de titlu de creanță pentru apelantă.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și față de prevederile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, apelanta a emis la data de 18.06.2014 decizia de impunere nr. 2819 privind stabilirea impozitului pe clădiri datorat de intimata S.C. „M.” S.A., prin care au fost calculate obligații fiscale suplimentare pentru perioada 31.03.2009 - 2014, atât principale, cât și accesorii, în valoare de 56.956 lei.
Decizia de impunere nr. 2819/18.06.2014 a fost comunicată intimatei la data de 01.07.2014 și a fost contestată de aceasta pe cale administrativă la data de 07.07.2014, contestația fiind înregistrată la instituția apelantă sub nr. 138/07.07.2014.
La data de 28.07.2014 instituția apelantă a emis titlul executoriu nr. 480/28.07.2014 cu privire la o creanță în valoare de 49.173 lei, reprezentând impozit clădiri și cheltuieli de executare, precum și o somația nr. 480/28.07.2014 cu privire la acest titlu executoriu și pentru aceeași sumă de 49.173 lei, actele de executare fiind comunicare intimatei la data de 31.07.2014.
Așa cum a reținut în mod corect și prima instanță, trebuie făcută distincția între titlul de creanță, ce reprezintă un act administrativ-fiscal, și titlul executoriu fiscal, care reprezintă un act fiscal de executare silită.
Astfel, titlul de creanță este actul administrativ-fiscal emis în aplicarea legislației fiscale, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturile și obligațiile fiscale, conform definiției din art. 41 C.proc.fisc.
Pe de altă parte, titlul executoriu fiscal este emis în condițiile art. 141 C.proc.fisc., și se referă la o creanță fiscală stabilită printr-un titlu de creanță ajuns la scadență. În niciun caz organul fiscal nu are dreptul de a stabili creanța fiscală direct prin titlul executoriu.
Este adevărat că potrivit art. 141 alin 11 și alin. 4 C.proc.fisc. nu se prevede obligativitatea indicării formale a titlului de creanță în cuprinsul actului reprezentând titlu executoriu, însă trebuie precizate în mod expres toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Or, pentru a îndeplini cerința ca aceste creanțe fiscale trecute în titlu executoriu să fie stabilite în condițiile legii, instanța de apel consideră că este obligatoriu a fi menționat în actul inițial de executare titlul de creanță în baza căruia a fost începută executarea silită.
În lipsa acestei mențiuni în cuprinsul titlului executoriu și având în vedere neconcordanțele între valoarea creanței fiscale indicată în titlul de creanță și cea indicată în actele de executare, nu se poate verifica dacă creanța a fost stabilită în condițiile legii, respectiv dacă există un titlu de creanță corespunzător valorii creanței urmărite silit.
Față de aceste considerente, se constată că singura critică de netemeinicie formulată de apelantă cu privire la sentința Judecătoriei V. este nefondată, astfel încât apelul urmează a fi respins, cu consecința păstrării sentinței.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimată în apel, Tribunalul constată că față de prevederile art. 452 C.proc.civ. aceasta nu a făcut dovada până la data închiderii dezbaterilor a cheltuielilor efectuate în această fază procesuală astfel încât cererea sa va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul M. V. – S. Finanțelor Publice Locale împotriva sentinței civile nr. 1352/05.06.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/18.12.2015
4 ex./.>
Judecătoria V.: Jud. M. G.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 901/2015. Tribunalul... → |
|---|
