Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 896/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 896/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 896/A/2015
Ședința publică de la 30 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta . cu sediul pentru comunicare la sucursala Iași în contradictoriu cu intimata Z. A. împotriva sentinței civile nr. 572 din data de 03.10.2014 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect - cerere de valoare redusă, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 573/03.10.2014 a Judecătoriei V. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta .” SA în contradictoriu cu pârâta Z. A.. A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2909 lei - cu titlu de daune delictuale și dobânda legală calculată la debit de la data introducerii cererii de chemare în judecată – 25.10.2013 – și până la plata debitului. A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru. A obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu de avocat și a respins cererea privind obligarea reclamantei la plata către pârâtă a onorariului de expert.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut ca aplicabile în cauză prevederile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod și implicit a prevederilor art. 998 – 999 cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală, întrucât actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite, sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Pe temeiul art. 103 din Legea 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite.
Ca situație de fapt, instanța a reținut:
Prin nota de avizare înregistrată la asigurătorul Alliantz-Ț. Asigurări SA sub nr. 173/28.04.2011, asiguratul C. R. a înștiințat asigurătorul despre producerea unei inundații în imobilul – apartament situat în V., . 305, scara C, . prin scurgerea apei din imobilul aflat la etajul trei, .> Motivat de despăgubirile suferite, având ca și cauză inundația determinată de omisiuni de reparare, s-au instrumentat, în baza poliței de asigurare nr._/15.04.2011, cu valabilitate 16.04.2011 - 15.04.2012, dosarele de daună PA –_ (degradări imobil) și PA_ (bunuri mobile asigurate și deteriorate – dulap), s-a procedat la constatarea și la evaluarea pagubelor și la achitarea daunei totale conform extraselor de cont: nr. 100/31.05.2011 (909 lei) și nr. 103/3.06.2011 (4885,51 lei).
Răspunderea civilă delictuală, invocată ca fundament al promovării cererii de chemare în judecată reglementată de art. 998-999 Cod civil (texte aplicabile la data faptei ilicite) ce stipulează că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu doar de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din lectura textelor a reieșit că răspunderea delictuală ia naștere în momentul în care cu intenție, din neglijență sau din imprudență s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală se cer îndeplinite următoarele condiții: - fapta să aibă caracter ilicit; să existe un prejudiciu; să existe o vinovăție a autorului și o legătură de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu.
Probatoriul testimonial a atestat faptul că în imobilul proprietatea pârâtei Z. A., s-a produs o inundație cauzată de o defecțiune la robinetul cu flotor din echiparea vasului WC din încăperea cu destinația de baie. Cert este că în depozițiile lor martorii au subliniat, urmare a percepției directe, că scurgerile de apă în baia pârâtei nu au fost mari, dimpotrivă, 1-2 cm, apa nu băltea, iar pe hol era absorbită de un covoraș.
Expertiza tehnică a luat însă în calcul întreaga documentație, componentă a dosarului de daună deschis pentru imobilul asigurat (categoriile de lucrări afectate de eveniment, cantitățile cuprinse în antemăsurătoarea efectuată și semnată de proprietarul păgubit și reprezentantul asigurătorului, devizul de lucrări întocmit de firma de construcții), raport ce nu poate fi înlăturat – așa cum invocă reclamanta – întrucât partea tehnică lămurește împrejurările de fapt ale speței, și nu cele de drept, prezintă garanții de exactitate și de utilizare a datelor științifice.
Nu se poate face abstracție de raportul de expertiză, ce se coroborează cu depozițiile de martori, și înscrisurile anexate, întrucât este o probă propusă și încuviințată raportat art. 255 Cod procedură civilă, art. 258 Cod procedură civilă și art. 1029/9 Cod procedură civilă, ce poate să ducă la rândul său la dezlegarea pricinii.
Instanța nu s-a putut abate de la cerința de a admite ca dovadă nu doar actele prezentate de reclamantă, ci a fost datoare să încuviințeze administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult cu cât pârâta a contestat întinderea pagubei. A nu admite luarea în considerare a tuturor dovezilor, ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului și să se pronunțe o soluție prin încălcarea dreptului la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraf 1 din CEDO.
Ca atare, raportat cauzei instanța a reținut (văzând și concluziile raportului de expertiză) că inundația produsă a avut ca și cauză defectarea robinetului flotor de la vasul WC din baia pârâtei, dar și nerespectarea de către proprietarul păgubit a prevederilor Legii 50/1991 privind autorizarea efectuării lucrărilor de modificare a instalațiilor, (instalații sanitare și de canalizare ce sunt comune pentru toți locatarii de pe un tronson de . aprecia că există o durată de viață limitată a instalațiilor sanitare aferente unui condominiu. D. o faptă ilicită – cea care se încalcă normele dreptului obiectiv cu consecința prejudicierii dreptului subiectiv – poate să aducă după sine răspunderea civilă delictuală, fapta ilicită fiind însă și omisiunea îndeplinirii unor obligații cu consecința producerii de pagube în dauna unei alte persoane.
Instanța a apreciat, pornind chiar de la datele oferite de dosarul de daună, de depozițiile de martori dar și de partea tehnică a cauzei, dată de raportul de expertiză, că pârâta nu și-a îndeplinit obligații de natură locativă.
Neglijența în utilizarea instalațiilor sanitare este de natură a atrage răspunderea civilă delictuală în situația cauzării unui prejudiciu și acest aspect denotă o nerespectarea a obligațiilor pe care orice proprietar de imobil le are, într-un condominiu, întrucât prin faptele săvârșite nu se poate încălca sau prejudicia un alt drept de proprietate individuală (art. 14 – legea 230/2007).
Același act normativ stipulează că orice proprietar de imobil ce provoacă daune unui alt imobil este obligat să suporte cheltuielile pentru lucrările de reparații (art. 17 – legea 230/2007).
Cea de-a două condiție a răspunderii civile delictuale – existența prejudiciului – apare ca îndeplinită, prejudiciul suferit de reclamantă prin plata efectuată este cert, și este exprimat în bani. Esențial este că pârâta nu a contestat că atitudinea sa a determinat incidența răspunderii civile delictuale, ci a reclamat întinderea pagubei provocată, aspect pentru care s-a încuviințat și administrat proba tehnică – raportul de expertiză.
S-a apreciat în raportul tehnic în construcții - faptul că scurgerile de apă din imobilul pârâtei nu puteau provoca pagubele menționate în devizele de reparații (ce cuprind articole ce se repetă), cantitățile de lucrări sunt mari în comparație cu realitatea, infiltrațiile au existat dar nu în condiții care să determine pagube indicate în devizul – ofertă de reparații, cu certitudine lucrările cuprinse în devize sunt prea mari față de cele necesare acoperirii daunelor provocate, iar suma de maxim 2000 lei (contravaloare lucrări realizate în regie) este suficientă pentru îndepărtarea efectului infiltrațiilor de apă, sumă pe care și instanța a apreciat-o ca reală, pentru aducerea la starea normală și funcțională a imobilului păgubitului.
Totodată, a apărut ca existent și elementul subiectiv principal al responsabilității pârâtei și anume vinovăția, aceasta din neglijență nu a prevăzut rezultatul faptei, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Instanța a apreciat că vinovăția pârâtei are caracter negativ constând tocmai în omisiunea de a lua măsuri de înlocuire, de reparare a părților de instalații, de asigurare a funcționării normale a acestora. S-a probat, totodată, că prejudiciul cauzat s-a datorat faptei pârâtei, omisiunii acesteia de a-și îndeplini obligațiile locative. În temeiul art. 22 din Legea 136/1995 modificată (lege aplicabilă raportat datei săvârșirii faptei ilicite), asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei în limitele indemnizației plătite. În cauză, subrogația legală produsă în temeiul textului arătat, conferă legitimare procesuală activă reclamantei. Prin urmare, reclamanta devine titularul acțiunii pe care ar fi fost îndreptățită să o exercite persoana asigurată – C. R..
Plătind contravaloarea reparațiilor, reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite, fiind îndreptățită să pretindă daune, dar în cuantumul real și necesar pentru a îndepărta efectul inundației la care se adaugă dauna dată de deteriorarea dulapului cu uși culisante – daună necontestată.
Raportat tuturor considerentelor arătate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, în ceea ce privește primul capăt de cerere și a admis-o în parte, obligând pârâta la plata sumei arătată în dispozitivul hotărârii (2000 + 909, lei). S-a reținut că și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată este întemeiat. Astfel, unul dintre principiile care guvernează materia acordării despăgubirilor în cadrul răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului. În aplicarea acestui principiu, victima poate solicita obligarea autorului faptei ilicite nu numai la plata echivalentului pagubei, ci și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume până la momentul achitării ei complete. În cauză, pârâta a fost obligată la plata dobânzii legale, așa cum este aceasta reglementată prin art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 modificată prin Legea 356/2002, și OG 13/2011, dobândă ce s-a acordat de la data introducerii cererii 25.10.2013 și până la achitarea debitului. Văzând dispozițiile art. 1031 Cod procedură civilă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, și în baza acelorași prevederi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a onorariului de avocat (chitanță nr. 287/2014) nu și a onorariului de expert (1150 lei) ce în ipoteza art. 1031 alin.- 2/teza 2 și în cumul cu onorariul de avocat are o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.
Împotriva sentinței civile nr. 573/03.10.2014 a Judecătoriei V. a declarat apel asigurătorul Alliantz-Ț. Asigurări SA, pentru următoarele motive:
Aprecierea probelor este o operațiune pe care o face instanța de judecată analizând fiecare probă în parte prin raportare la întreg materialul probator, fără ca judecătorul si fie ținut de o anumita probă atunci când legea nu recunoaște probei o anumiții forță probantă.
Instanța de fond a reținut ca probatoriul testimonial arata faptul că in imobilul proprietatea paratei Z. A. s-a produs o inundație cauzata de o defecțiune la robinetul flotor din echiparea vasului WC din încăperea cu destinația de baie, insa cu certitudine "apa din locuința nu depășea 1-2 cm si apa nu băltea, iar pe hol era absorbita de un covoraș".
Consideră că mărturiile depuse au un vădit caracter "pro causa”fiind oferite detalii asupra evenimentului petrecut in data de 23.04.2011 care nu concorda cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din fotografii a rezultat fără echivoc ca in apartamentul paratei era o cantitatea de apa considerabil mai mare de 1-2 cm, daca s-a putut prelinge pe pereți si a putut sa deterioreze pana si pardoselile din apartamentul asiguratului Chisca R..
Arată că este de neînțeles ignorarea de către instanța a stării imobilului astfel cum este relevata de fotografiile dosarelor de dauna. In ce privește expertiza efectuata iu cauza, apreciază ca se impunea ca instanța sa înlăture concluziile expertului. Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2044 din 26.04.2012 expertiza are rolul de a oferi instanței o opinie de specialitate asupra situației supuse analizei, însă aprecierea probelor se face în baza RAȚIONAMENTULUI JUDECĂTORULUI care, prin corelarea eu celelalte probe administrate si analizarea acesteia prin prisma normelor juridice aplicabile în materie, poate înlătura, motivat, concluziile expertizei.
Astfel, raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce privește situația de fapt și de drept, coroborat cu toate celelalte probe administrate: înscrisuri, fotografii. Lucrarea, structurată pe 3 Capitole, este lapidară si conține informații care dovedesc faptul ca expertul fie nu s-a aplecat cu atenție asupra documentelor puse la dispoziție, fie le-a ignorat. Așadar, acestea sunt contradictorii si nu au susținerea științifică pentru a oferi o opinie profesionista asupra stării de fapt din data de 23.04.2011, data la care s-a produs inundația.
F. de cele consemnate de expert, arătă ca . nu a efectuat reparațiile la imobil, plata sumei de 5.794,51 lei este achitata de societate numitului Chiscă R., in calitate de asigurat, care, in temeiul condițiilor poliței de asigurare si-a exercitai dreptul de a efectua reparațiile in regie proprie, fapt amintit in repetate rânduri expertului la efectuarea expertizei.
De asemenea, valoarea de despăgubire de 5.794.51 lei reprezintă cumularea in fapt a două dosare de daună deschise pe polița de asigurare pentru același eveniment: un dosar vizând „Clădirea" si un dosar vizând „Conținutul". Suma achitata cu titlu de despăgubiri in dosarul vizând „Clădirea". PA092406 este de 4.885,51 lei. Suma de 909 lei reprezintă despăgubiri în dosarul vizând „Conținutul" PA092417 (si reprezintă c/val dulapului distras de inundație). Prin urmare, societatea achita pentru prejudiciile cauzate imobilului suma de 4.885,51 lei - modalitatea de calcul a fost depusa la dosarul de instanța, (Anexa 1}.
Raportul de expertiză oferă lămuriri cu privire la producerea evenimentului din data ele 23.04.2011: „Baia din apartamentul paratei nu este prevăzută eu sifon de pardoseala sau de plintă pentru a prelua eventualele scurgeri accidentale de apa, motiv pentru care, in urma defecțiunii la robinetul cu flotor din echivalarea vasului WC, apa acumulata ia nivelul pardoselii a pătruns in proprietatea numitului Chisea."" Susținerile expertului, însușite de instanță, cu privire la modificările efectuate in apartamentul numitului Chisea R. sunt strict personale si nu a vizat cauza dedusă judecății . Urmărind ipoteza postulata de expert, inundația s-a produs pentru ca proprietarul apartamentului inundat a modificat structura imobilului de natură să contribuie la inundația însăși.
Din constatările expertului se poate retine faptul că baia numitei Z. A. nu este prevăzuta eu sifon de pardoseală sau de plintă. Așadar, cea care a modificat structura imobilului astfel încât a cauzat prejudicii este însăși parata. Toate băile au prin construcție in structura lor de baza un astfel de sifon.
F. de aprecierile expertului cu privire la cantitatea de apă necesara pentru a produce pagubele la nivelul celor constatate, arătă ca acestea sunt pur speculative și nu a fost determinată de către expert în mod concret .
Singura certitudine pe care o are este cea legata de cantitățile de lucrări cuprinse in devizul oferta.
F. de aprecierile expertului în legătura cu lucrările efectuate in raport cu pagubele suferite, consideră ca acestea sunt laconice, iar răspunsul este general si nu poate oferi o imagine corecta susținuta cu argumente profesioniste in măsura sa contribuie la formarea unei opinii de specialitate asupra situației supuse analizei.
Arătă ca ar fi fost necesar ca expertul să întocmească el însuși un deviz al lucrărilor spre a fi efectuate pe baza celor constatate la fata locului, având in vedere toate elementele afectate de pătrunderea apei.
F. de aprecierea instanței de fond cu privire la durata de viata limitata a instalațiilor sanitare aferente unui condominiu arată că se află în imposibilitatea de a emite vreun comentariu, niciodată nu a fost pusa în discuție vreo defecțiune a acestora.
Consideră că, raportat la economia speței, lipsa de diligenta a numitei Z. A. (antrenând astfel răspunderea sa cf art. 998-999 Cod Civil) a determinat inundarea apartamentului, pentru care societatea a achitat despăgubiri in valoare de 5.794,51 lei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale reglementate de art. 998-099 C. civ. și anume: existenta urmi fapte ilicite (neîndeplinirea obligației de diligenta a hunului proprietar; existența unui prejudiciu (deteriorări produse prin inundare la imobilul si bunurile proprietate a lui Chisca R., asigurate facultativ în ceea ce privește prejudiciul suferit:, acesta este cert în ceea ce privește existenta, cat si întinderea sa); existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (avarierea bunurilor mobile si imobile ca urmare a neîndeplinirii obligației de diligenta si menținerea bunurilor proprii în stare tehnică corespunzătoare, o obligație care incumba fiecăruia de a nu păgubi (neminem laedere); existența vinovăției (neîndeplinirea obligațiilor de bun proprietar).
Consideră ca obligarea societății la plata către pârâtă, a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata este netemeinică, instanța având posibilitatea cenzurări acesteia având în vedere complexitatea cauzei.
Intimata Z. A. a depus întâmpinare arătând următoarele:
Pe baza apelului declarat în cauză, reclamanta a criticat în esență faptul că instanța de fond a admis în mod greșit doar în parte acțiunea formulată și că a cenzurat astfel în mod greșit sumele de bani ce au fost avansate cu titlu de despăgubiri acordate către asiguratul său.
Consideră că este nelegal și netemeinic apelul formulat și solicită respingerea lui.
Contrar celor invocate de către apelantă, consideră că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, nereieșind de nicăieri că nu a analizat în mod minuțios și totodată judicios actele și lucrările cauzei.
Astfel în ceea ce privește probatoriul testimonial administrat în cauză, nu a rezultat de nicăieri că depozițiile martorilor ce au fost audiați în cauză ar avea în vreun fel un caracter pro causa, și cu atât mai puțin contradictoriu, după cum susține apelanta, aceștia relatând în fața instanței aspectele de fapt percepute în mod personal de către ei.
Nici unul din argumentele invocate în motivele de apel nu justifică înlăturarea acestor probatorii care sunt câștigate cauzei iar în măsura în care apelanta apreciază că ele nu reflectă realitatea, consideră că avea la îndemână alte mijloace legale de a-și valorifica aceste nemulțumiri.
În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, menționează că așa cum a reținut și instanța de fond, acesta prezintă garanții de exactitate și de utilizare a datelor științifice, și nu poate fi înlăturat, așa cum a solicitat apelanta.
Cu privire la acest aspect, expertul tehnic a determinat în mod științific și argumentat valoarea reală a lucrărilor necesare ce se impuneau a fi efectuate pentru remedierea pagubelor produse la apartamentul numitului C. R..
Apreciază că se impune însă a se face o distincție între cheltuielile necesare, ce trebuia să fie efectuate de către asigurat, strict pentru remedierea pagubelor-și care cheltuieli sunt evidențiate în devizul de lucrări amintit, și respectiv eventualele cheltuieli voluptorii, care au fost efectuate de către acesta.
În acest sens, câta vreme lucrările au fost efectuate in regie proprie de către asigurat, nu există niciun indiciu că valoarea care depășește pragul menționat în devizul de lucrări, are un caracter necesar, în raport cu categoriile de lucrări ce se impuneau a fi efectuate strict pentru remedierea daunelor în cauză.
În aceste condiții arată că nu poate fi obligată să suporte și costul altor lucrări decât cele care se referă strict la acoperirea pagubelor produse, pentru că nu are nicio răspundere legală în acest sens.
Cu privire la același aspect, reținerea de către expert a faptului că asiguratul a efectuat modificări la apartamentul său fără a avea autorizație în acest sens, prezintă relevanță în cauză nu neapărat cu privire la culpa sa în producerea evenimentului cauzator de prejudicii, ci prezintă relevanță cu privire la întinderea pagubelor suferite de către asigurat.
Astfel, câtă vreme asiguratul are la rândul său partea sa de culpă în ceea e privește întinderea prejudiciului suferit, obligarea sa la plata întregii sume de bani ce a fost acordată acestuia cu titlu de despăgubiri, apare cu atât mai puțin a fi justificată.
Nu în ultimul rând, consideră nelegală solicitarea apelantei de a fi cenzurate cheltuielile judiciare stabilite în sarcina sa, constând în onorariu de avocat, pe de o parte pentru că ea a căzut în pretenții în modalitatea solicitată iar pe de altă parte pentru că gradul de complexitate al cauzei nu este unul redus și nu poate justifica diminuarea onorariului de avocat.
Față de toate aspectele arătate, solicit respingerea apelului declarat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În drept invocă dispozițiile art 205-208 C.pr.civ.
Analizând motivele de apel formulate de apelantă, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, instanța de apel reține următoarele:
Referitor la situația de fapt, instanța de apel constată că, din verificarea probelor administrate în cauză, se confirmă faptul că apelanta a fost sesizată, la data de 28.04.2011, de către asiguratul său, C. R., despre producerea unei inundații în apartamentul său din V., la data de 23.04.2011, acesta fiind inundat cu apa provenind de la etajul superior, proprietatea intimatei.
Astfel, prin nota de avizare înregistrată la apelantă sub nr. 175/28.04.2011, asiguratul acesteia, C. R., a adus la cunoștință evenimentul produs și a solicitat despăgubirea sa, în baza poliței nr._/15.04.2011, cu valabilitate din data de 16.04.2011 până la data de 15.04.2012.
Apelanta, în calitate de asigurător facultativ de bunuri, a deschis dosarele de daună PA092406 și PA_, iar, ulterior, a achitat asiguratului C. R. despăgubiri în valoare de 5794,51 lei, conform extraselor de cont nr. 100/31.05.2011 și nr. 103/03.06.2011.
La data de 25.10.2013, apelanta a introdus cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 5794,51 lei, reprezentând contravaloare despăgubi achitate asiguratului C. R., precum și dobânda legală calculată la debit de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept, se constată că prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil din 1864, conform cărora, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâtei, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Or, în ceea ce privește culpa în producerea prejudiciului asiguratului apelantei-reclamante în urma producerii inundației, instanța de apel constată că, în mod corect, prima instanță a ajuns la concluzia că în cauză nu se poate reține culpa exclusivă a intimatei-pârâte, față de întregul probatoriu administrat.
Astfel, contrar susținerilor apelantei-reclamante din cererea de apel privitoare la necesitatea înlăturării depozițiilor martorilor audiați în fața instanței de fond, precum și a concluziilor expertizei efectuate în dosarul de fond, Tribunalul, raportat și la prevederile art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, consideră că valoarea prejudiciului stabilită de către expertul judiciar desemnat a fost, în mod corect, avută în vedere de către instanța de fond. La întocmirea raportului de expetiză, expertul E. D. a avut în vedere întreaga documentație aferentă dosarului de daune a imobilului asigurat, și anume categoriile de lucrări afectate de inundație, cantitățile cuprinse în antemăsurătoarea efectuată și semnată de proprietarul păgubit și reprezentantul asigurătorului și devizul de lucrări întocmit de firma de construcții, iar concluziile raportului de coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, și anume depozițiile martorilor audiați și înscrisurile aflate la dosarului cauzei. De altfel, fără a absolutiza valoarea probatorie a constatărilor expertului, Tribunalul arată faptul ca aceste constatări sunt cenzurabile numai în măsura în care probe cu o forța probatorie similară sunt de natură să denote contrariul. Or, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care a implicat culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul si ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese in condiții de contradictorialitate, prin prisma cunoștințelor de specialitate, conferă acestora valoare probatorie superioară și convinge Tribunalului de împrejurarea că, în speță, stabilirea valorii întinderii reale a prejudiciului suferit de asiguratul apelantei-reclamante este rezultanta aprecierii asupra ansamblului elementelor ce caracterizează litigiul. Tot astfel, faptul că se reține o valoare a întinderii prejudiciului, care după aprecierea apelantei-reclamante este prea mică, fără ca aceasta să aducă dovezi contrare, este un element de fapt valorizat, de asemenea, prin prisma cunoștințelor de specialitate ale expertului cărora legea, prin dispozițiile art. 330 din Noul Cod de procedură civilă, le conferă gradul de expertiză,
Mai reține instanța de apel că apelanta-reclamantă este în eroare în ceea ce privește principiile răspunderii civile delictuale. Astfel, se instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, însă trebuie să se ia în considerare culpa pentru stabilirea întinderii prejudiciului. Prin urmare, autorul unui prejudiciu răspunde de pagubă proporțional cu culpa reținută în producerea prejudiciului, iar în cazul în care victima a contribuit la producerea acestuia, aceasta nu va primi o despăgubire integrală.
Astfel, în cauză, contrar susținerilor apelantei-reclamante, nu este în discuție gravitatea vinovăției intimatei-pârâte și faptul că s-ar fi reținut de către instanța de fond că inundația s-ar fi produs pentru că asiguratul său, în calitate de proprietar al apartamentului inundat, ar fi modificat structura imobilului, ci existența unei alte fapte culpabile, aspect ce poate influența modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului. Așadar, urmările inundației produse au avut ca și cauză atât defectarea robinetului flotor de la vasul WC din baia intimatei-pârâte, dar și nerespectarea de către proprietarul păgubit a prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea efectuării lucrărilor de modificare a instalațiilor.
Față de toate aceste considerente, instanța de apel consideră că prima instanță a stabilit în mod corect întinderea răspunderii intimatei față de apelantă, cu reținerea culpei și a asiguratului apelantei în producerea prejudiciului și, prin urmare, nu va reține nici susținerea apelantei-reclamante privitoare la faptul că nu trebuia obligată de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată către intimata-apelantă și că acestea trebuiau cenzurate, atâta timp cât intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a recunoscut parțial pretențiile, iar complexitatea cauzei și a probatoriului administrat, nu impune cenzurarea onorariului apărătorului.
În consecință, instanța de apel urmează a respinge, ca nefondat apelul, formulat de apelanta-reclamantă . SA împotriva sentinței civile nr. 573/03.10.2014 a Judecătoriei V., pe care o va păstra.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 Noul Cod de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), instanța urmează să respingă acest capăt de cerere formulat de apelanta-reclamantă, ca neîntemeiat, urmând a o obliga, având în vedere că a căzut în pretenții, să achite intimatei-pârâte suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată judecată efectuate în apel, și anume onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă . SA împotriva sentinței civile nr. 573/03.10.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantei-reclamante de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Obligă apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
Președinte, O. A. C. | Pt.Judecător, M. C.- aflată în CO, Președinte instanță, Jud. S. D. - E. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. COA/07.07.2015
4 ex./..07.2015
Judecător fond: M. G., Judecătoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 901/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul... → |
|---|
