Plângere contravenţională. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 886/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 886/A/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – petent M. C. (CNP –_), domiciliat în mun. Bârlad, bld. E., nr. 51, ., . jud. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 512 din 17.02.2015 pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, la 29 iunie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 512 din 17.02.2015 a Judecătoriei Bârlad a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. C. (CNP –_), în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. și a fost menținut procesul-verbal atacat . nr._/10.09.2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
În fapt, la data de 10.09.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 14).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petentul ”a condus autoturismul 2319DYF efectuând depășirea unui autotren în mers pe trecerea de pietoni marcată cu indicator rutier și marcaj trecere pietoni. Filmat pe hard 3 de pe MAI_”.
Faptele reținute în sarcina petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”Numărul înmatriculare partea față era deteriorat. Cond. auto nu are obiecții”, petentul semnând procesul-verbal și primind un duplicat al acestuia.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat la data de 10.09.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 23.09.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Prin depășire se înțelege ”manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial”, așa cum arată art. 45 alin. 1 din același act normativ.
De asemenea, potrivit art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, ”se interzice depășirea vehiculelor: e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din planșele foto depuse la dosar (filele 15-17), efectuate după înregistrarea video a aparatului radar, rezultă că în data de 10.09.2014, ora 12:40, pe bld. E. din mun. Bârlad, autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare 2319DYF a efectuat o depășire a unui autotren pe trecerea de pietoni marcată cu indicator rutier și marcaj.
Se observă, de asemenea, că autovehiculul depășit circula regulamentar pe sensul de mers al petentului, neschimbând direcția de mers.
Apărările petentului, conform cărora manevra de depășire a fost efectuată înainte de trecerea de pietoni și fără a pune în pericol circulația nu pot fi primite.
Aceasta deoarece, pe de o parte, dispozițiile art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 interzic depășirea pe trecerile pentru pietoni, indiferent dacă manevra de depășire a început înainte de marcajul pietonal sau chiar pe acesta.
Pe de altă parte, nu se poate reține că, prin manevra efectuată, petentul nu a pus în pericol circulația rutieră.
Aceasta deoarece, indiferent dacă, în concret, la momentul efectuării manevrei de depășire, pe trecerea de pietoni nu se afla nici o altă persoană, contravenția reținută în sarcina petentului este una de pericol, iar nu de rezultat.
Astfel, rațiunea instituirii interdicției de depășire pe trecerea pentru pietoni este aceea că zona cu marcaj pietonal este una în care conducătorii de autovehicule trebuie să manifeste un comportament prudent, prevăzător, indiferent de prezența sau absența altor participanți la trafic, întrucât pot apărea în orice moment situații periculoase generate de pietoni, care de cele mai multe ori nu posedă cunoștințe de circulație rutieră și se angajează în traversare fără a se asigura.
Or, conducătorul de autovehicul care depășește pe trecerea de pietoni poate fi deseori surprins de apariția neașteptată pe trecere a unui pieton sau alt obstacol, situație de natură să conducă la rezultate păgubitoare.
Petentul a semnat procesul verbal, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul-verbal.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța a reținut că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere sunt prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.
Astfel, fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, fiind o încălcare a reglementărilor în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, adoptate în scopul prevenirii accidentelor rutiere și a pierderii de vieți omenești.
Criticile petentului, în sensul că nu a putut formula apărări cu privire la gradul de pericol social al faptei și nu a putut verifica criteriile avute în vedere la stabilirea sancțiunilor nu pot fi primite, deoarece petentului i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, la rubrica specifică consemnându-se ”cond. auto nu are obiecții”.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.09.2014 întocmit de I. V..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că a fost sancționat cu amenda de 360 lei, si i s-a suspendat dreptul de a conduce timp de 30 zile pentru că in ziua de_ ora 12,40 a condus auto cu nr. de înmatriculare 2319DYF pe . manevră de depășire a unui autotren pe trecerea de pietoni marcata.
A criticat faptul că, agentul constatator a reținut in mod greșit situația de fapt si de drept menționând ca a făcut depășirea pe trecere de pietoni, când de fapt el a efectuat manevra de depășire a unui autotren înainte de trecerea de pietoni si fara a pune in vreun fel in pericol circulația, si ca in acest caz, a fost sancționat in mod greșit dispunându-se amendarea sa si suspendarea dreptului de a conduce.
Menționează că instanța, în mod greșit, a apreciat doar punctul de vedere al agentului constatator, a reținut ca procesul verbal este temeinic si legal, înlăturând aspectele menționate prin plângerea contravenționala si probatoriul solicitat, si că în acest caz, dispozițiile art. 120, alin 1 din HG nr. 1391/2006 interzic depășirea pe trecerile de pieton, dând un punct de vedere propriu, apreciind că această situație, trebuie reținuta indiferent daca manevra de depășire a fost inițiata inainte de marcajul pietonal sau chiar pe acesta.
Consideră că această apreciere a instanței este greșită întrucât nu a analizat in mod corect disproporția dintre pericolul social al faptei și cuantumul sancțiunii,Principiul respectării proporționalității dintre faptă și sancțiune este o prezență constantă în întreaga jurisprudență a Curții E.D.0.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de disp. art. 6 CEDO, deși necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, arată că, contravenția este subsumată noțiunii de "acuzație în materie penală", având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Pentru a interveni sancțiunea nulității relative, este necesar să se constate întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea unor dispoziții legale care disciplinează încheierea unui act juridic (condiție îndeplinită în cauză), care să fi determinat producerea unei vătămări materiale sau procesuale, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată, altfel decât, prin anularea actului încheiat. Consideră îndeplinite cumulative aceste condiții.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz, prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută, în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia, ca acuzație în materie penală și deci, includerea în câmpul de aplicare a art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauza, natura faptei incriminate, natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art. 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. însă, faptul că, în conformitate cu dreptul intern al unui stat, o anumită faptă, nu este considerată, de natura penală, nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. În acest moment, se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție, în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând, în mod, cumulativ.
Avându-se în vedere, câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă, dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă, în prezenta cauza, are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor, în considerarea intereselor generale ale societății.
Luându-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că, atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferența între fapte, în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal, deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; el se aplică de fiecare dată, când o persoana este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni.
Rezultă cu claritate, că distincția între infracțiuni și contravenții existentă, în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât, natura dispoziției sancționatorii o cere CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărârea din 2 septembrie 1998).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art. 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al OUG nr. 195/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, prevederilor privește pe toți cetățenii, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din acest act normative "(2) Dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului."
Pe cale de consecință, în cauză, trebuie a-i fi recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, este organul constatator.
Însă, astfel cum a arătat, acest proces verbal nu poate să conducă la răsturnarea prezumției de nevinovăție, care operează în favoarea sa, atâta timp cât procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat contravențional și care reprezintă actul prin care sunt acuzat de săvârșirea contravenției a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Totodată arată că, în mod greșit instanța apreciază deasemeni că proportionalitatea masurilor luate de agentul constatator, sunt legale, în condițiile in care i-a fost refuzata proba solicitata atât prin plângerea contravenționala cat si in instanța prin apărător privitor la depunerea in dosar a filmării din care sa se poată constata ca a inițiat depășirea cu mult inainte de a ajunge la trecerea de pietoni.
Prin aceasta filmare s-ar fi putut constata fără nici un dubiu ca nu a pus in pericol circulația pe drumurile publice si ca nu avea nici viteza, ca autotrenul circula cu viteza foarte mica si ca după începerea manevrei de depășire acesta a inceput să crească viteza, motiv pentru care depășirea s-a prelungit pana la trecerea de pietoni.
Pentru a verifica in totalitate legalitatea actelor agentului constatator, a solicitat admiterea cererii sale, în sensul de a se solicita, ca agentul constatator să depună întreaga filmare din care se va putea constata fără dubii, că se poate retine o alta situație decât cea prezentata de instanța in motivarea respingerii plângerii.
In condițiile date, arată că este imposibilă stabilirea vinovăției sale si nu-i permite exercitarea eficientă a dreptului la apărare si o justă sancțiune presupune stabilirea situației reale și, pe acest temei, aprecierea pericolului social al faptei comise.
Având in vedere lipsa filmării, consideră că depunerea de către agentul constatator a probei foto, numai cu privire la finalul manevrei de depășire, reprezintă o subtilă manevra de evitare a prezentării probei solicitate de acesta, numai pentru a influenta instanța, nu si pentru aflarea situației reale.
Față de cele arătate, solicită admiterea apelului si in urma probatoriului solicitat, sa se dispuneți anularea hotărârii si reținând cauza spre rejudecare, să se admită plângerea formulată.
În drept, invocă dispozițiile art.466-482 NCPC si dispozițiile OG nr. 2/2001.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., legal citat, nu a formulat și depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelul formulat de M. C. împotriva sentinței civile nr. 512 din 17.02.2015 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Astfel, asupra legalității procesului verbal, neconstatându-se vicii, instanța de fond corect a reținut legalitatea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Fără a relua motivarea instanței de fond asupra indicării textelor de lege aplicabile în cazul săvârșirii contravenției reținute în sarcina apelantului petent, Tribunalul constată că probele depuse în susținerea procesului verbal întocmit de agentul constatator sunt relevante, apelantul petent nerăsturnând prezumția relativă de veridicitate a actului contestat.
Astfel, din planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond rezultă că în data de 10.09.2014, pe .. Bârlad, autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare 2319DYF, condus de către apelantul petent, a efectuat o depășire a unui autotren pe trecerea de pietoni marcată cu indicator rutier și marcaj. Tribunalul reține că autovehiculul depășit circula regulamentar pe sensul de mers al petentului, neschimbând direcția de mers. Corect a înlăturat prima instanță apărarea petentului prin care acesta arată că manevra de depășire a fost efectuată înainte de trecerea de pietoni și că nu a pus în pericol circulația.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea contravențională a amenzii a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către recurent, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de M. C. împotriva sentinței civile nr. 512 din 17.02.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. C. împotriva sentinței civile nr.512 din 17.02.2015 pronunțate de Judecătoria Bârlad,pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: A.E.G.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 06.07.2015
.>
Judecătoria Bârlad - judecător fond R. D.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 896/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 852/2015. Tribunalul... → |
|---|
