Plângere contravenţională. Decizia nr. 852/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 852/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 852/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V. CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 852/A
Ședința publică de la 23 Iunie 2015 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent V. N. în contradictoriu cu intimatul I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 10 pronunțată la data de 13.01.2015 de către Judecătoria Huși având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10 pronunțată la data de 13.01.2015, Judecătoria Huși în baza art. 34 din O.G. nr. 21 2001, a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent V. N., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Bobârnat R., mun. Huși, .. 1, jud. V., în contradictoriu cu intimata I.T.P.F.IAȘI cu sediul procesual ales la S.T.P.F.V., mun. Huși, ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.06.2014.
A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/25.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că apelantul petent a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenției . nr._/25.06.2014, pentru aceea că, la data de 25.06.2014, ora 19,20, în localitatea Râșești, a fost depistat în trafic, de către un echipaj al poliției de frontieră, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare KKG777, mai multe produse textile fără a deține documente legale de proveniență.
Procesul-verbal a fost încheiat imediat după săvârșirea contravenției, fiindu-i aduse la cunoștința petentului dreptul de a formula obiectiuni, sens în care la rubrica specifică au fost consemnate următoarele: "Numitul V. N. declară că bunurile aparțin surorii acestuia pe nume Calmic E.". Petentul a semnat procesul verbal.
Cu privire la competenta materială si teritorială de soluționare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Huși a stabilit că este competentă, întrucât locul săvârșirii faptei este în loc. Râșești, jud. V., iar litigiul este de competenta judecătoriei.
De asemenea, instanța a reținut că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai reținut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat, că a fost stabilită sancțiunea amenzii fără precizarea cuantumului, a constatat că pe exemplarul nr. I al procesului-verbal de contravenție, depus de către intimat, sancțiunea principală stabilită de către agentul constatator a fost avertismentul, prin tăierea rubricii sancțiunii amenzii cu o linie orizontală, explicația intimatului fiind logică, având în vedere mica diferență de nivel între cele trei exemplare ale procesului-verbal ele fiind prinse asa de producător în carnețelul de procese-verbele tipizate, iar prin folosirea indigoului pentru imprimarea exemplarelor nr.2 si 3. s-au păstrat coordonatele primului exemplar.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, analizând acuzația contravențională prin prisma înscrisurilor din dosar, instanța a constatat că procesul-verbal analizat corespunde realității, ceea ce conduce la concluzia că actul de constatare și sancționare contestat este temeinic întocmit, fapta petentului întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constituie activități comerciale ilicite si atrag răspunderea contravențională sau penala, după caz, fata de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii. Documentele de proveniența vor însoți mărfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării. Prin documente de proveniența se înțelege, după caz, factura fiscala, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege.
Prin Decizia nr. 1/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, admițând recursul în interesul legii, instanța supremă a stabilit ca, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Având în vedere dispozițiile mai sus citate, instanța a procedat la analizarea plângerii recunoscând apelantului petent dreptul de a proba în fața instanței proveniența licită a bunurilor confiscate.
Astfel, instanța a constatat că starea de fapt reținută de către agentul constatator corespunde adevărului, motivat de următoarele:
Din verificările efectuate în bazele de date intrări/ieșiri în/din țară, după ce a ieșit din România în data de 05.08.2013, ora 01.12, prin P.T.F. Sculeni, în baza unei dispoziții de părăsire a teritoriului, emisă de I. General pentru Imigrări, petentul a intrat în România abia în data de 23.06.2014, în jurul orei de 05.06, prin P.T.F, Albita și a ieșit din România prin PTF Sculeni, în aceeași zi, la ora 13,38, astfel că nu avea cum să achiziționeze marfă din România în baza facturilor depuse, în ziua de 25.06.2014, petentul a intrat în România prin P.T.F. Albita, la ora 17.53, cu doar o oră și jumătate înaintea controlului.
Facturile depuse la dosar de către apelantul petent, pentru a proba în fața instanței proveniența licită a bunurilor confiscate, sunt emise la data de 20.06.2014 și 21.06.2014, anterior de data de 23.06.2014, când acesta a intrat în România, pentru prima data în anul 2014. în consecință, instanța a constatat că aceste facturi nu constituie documente justificative pentru marfa transportată.
Instanța a înlăturat depoziția martorului P. P. ca fiind neconcludentă, martorul a declarat că apelantul petent avea un microbuz VW T4, pe care l-a lăsat în curtea martorului într-o zi din luna iunie 2014, în jurul orelor 15,30 și pe care l-a luat în aceeași zi, în jurul orelor 23,00. Instanța a constatat că depoziția martorului nu are relevanță pentru fapta reținută a fi fost săvârșită la data de 25.06.2014, este generică și contradictorie cu privire la ora la care petentul a fost surprins de către organele de control pe drumul public-19, 20- și care nu este contestată.
în concluzie, probatoriul administrat de apelantul petent și pe care s-a întemeiat plângerea și produsele confiscate nu s-a putut stabili o altă legătură care să justifice concluzia că ar reprezenta documentele de proveniență pentru cele din urmă.
Pentru cele ce preced, instanța a respins plângerea formulată de către apelantul petent, ca fiind neîntemeiată, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței civile nr. 10 pronunțată la data de 13.01.2015 de către Judecătoria Huși a formulat apel apelantul petent V. N..
Consideră apelantul petent că hotărârea Judecătoriei Huși netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Prin sentința menționată au fost invocate necorelările dintre datele de pe facturi și datele în care eu am intrat în România. Operațiunea este inutilă deoarece eu nu am achiziționat marfa în mod direct. S. mea a cumpărat marfa, pe numele meu, din București - complexul Europa - și a depozitat-o la locuința martorului P. P.. Atât legislația română, cât și cea străină permit ca bunurile să fie cumpărate pe numele altei persoane. Motivul pentru care sora apelantului petent a cumpărat bunurile pe numele acestuia îl reprezintă faptul că apelantul petent avea autorizație de comercializare a bunurilor în Republica M..
Apelantul petent arată că produsele confiscate sunt proprietatea sa și a dovedit acest lucru cu facturile fiscale depuse la dosar. Nu este vina sa că unele firme care i-au eliberat facturile se aflau în faliment și nu putea să verifice dacă facturile sunt sau nu reale.
Confiscarea bunurilor pe care le-a cumpărat reprezintă o încălcare a dreptului meu de proprietate privată, aspect care este incriminat atât de legislația națională, cât și de legislația internațională.
Pentru aceste motive apelantul petent solicită admiterea apelului și, pe fond, admiterea plângerii formulată.
în drept, apelantul petent își întemeiază cererea pe prevederile art. 466 și urm. N.C.P.C.
I. T. al Poliției de Frontieră lași a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul petent, apreciindu-l ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
In mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională, întrucât din documentația depusă la dosar a rezultat că este neîntemeiată.
Din probatoriul existent în dosar se poate observa cu ușurință neconcordanța existentă între susținerile apelantului în toate cele trei etape, respectiv constatarea faptei contravenționale, plângerea contravențională și apelul formulat.
Astfel, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, acesta a susținut că bunurile aparțin sorei lui Calmic E., aspect materializat în conținutul procesului verbal la rubrica alte mențiuni (obiecțiuni) și confirmat prin semnătura apelantului.
La plângerea contravențională anexează facturi și o autorizația de funcționare comercială emise pe numele său.
Din facturile depuse rezultă că acesta ar fi achiziționat și ridicat personal marfa din București, în datele de 20 și 21.06.2014, cu același autovehicul în care o transporta la momentul controlului, respectiv cel cu numărul de înmatriculare KKG 777, deși din verificările efectuate în bazele de date intrări/ieșiri în/din țară reiese că în perioada 05.08._14 apelantul nu se afla pe teritoriul României. Mai mult, toate cele trei semnături de primire a mărfii pe facturile depuse sunt diferite, deși doar apelantul figurează că a ridicat marfa.
Existența acestor facturi la momentul controlului nu a putut fi dovedită de către apelant.
De asemenea, una din cele 3 societăți comerciale emitente a documentelor justificative a confirmat faptul că factura depusă nu îi aparține și că nu a avut relații comerciale cu apelantul, iar celelalte două societăți nu au fost găsite la sediul indicat, lucrătorii poștali menționând în scris atât pe plicurile înapoiate cât și pe AR-uri că destinatarii sunt necunoscuți la adresa indicată.
Autorizația depusă conține mențiuni ce nu pot corespunde realității: a fost eliberată în anul 2004, în baza unei decizii a Consiliului municipal Chișinău din anul 2007, cu valabilitate în perioada 01.09._14.
Aceste apărări ale intimatei nu au fost combătute pe fond de către apelant, deși ar fi trebuit și putut să o facă dacă plângerea sa ar fi fost întemeiată și ar fi putut proba că transportul mărfii în vederea comercializării s-a făcut în mod legal.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că între probatoriul administrat și produsele confiscate nu se poate stabili o altă legătură care să justifice concluzia că înscrisurile depuse ar putea constitui documente de proveniență în cauză.
In motivarea apelului formulat apelantul invocă faptul că bunurile ar fi fost cumpărate de către sora sa și depozitate de către aceasta la locuința martorului P. P., deși din toate cele trei facturi rezultă că apelantul ar fi achiziționat și ridicat personal marfa din București, în datele de 20 și 21.06.2014, cu autovehiculul având numărul de înmatriculare KKG 777, iar din declarația martorului reiese că într-o zi din luna iunie 2014, petentul și nu sora sa a lăsat un microbuz în curtea lui, marca Volkswagen T4 și nu Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare KKG 777, pentru doar câteva ore și nu câteva zile ce s-au scurs între 21 și 25.06.2014, mai exact în intervalul orar 15.30-23.00, în timp ce fapta contravențională a fost constatată în jurul orei 19.20.
Mai mult, în ziua de 25.06.2014, petentul a intrat în România prin P.T.F. Albita, cu auto Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare KKG 777, la ora 1 7.53, cu doar o oră și jumătate înaintea controlului, astfel că proveniența bunurilor aflate asupra sa rămâne incertă.
Având în vedere atât aspectele prezentate cât și toate celelalte mențiuni și apărări formulate în cauză, consideră intimatul că sentința apelată este temeinică și legală, motiv pentru solicită respingerea apelului formulat.
Analizând apelul formulat de V. N. împotriva sentinței civile nr. 10 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
S-a reținut prin sentința apelată că, apelantul petent a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenției . nr._/25.06.2014, pentru aceea că, la data de 25.06.2014, ora 19,20, în localitatea Râșești, a fost depistat în trafic, de către un echipaj al poliției de frontieră, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare KKG777, mai multe produse textile fără a deține documente legale de proveniență.
Procesul-verbal a fost încheiat imediat după săvârșirea contravenției, fiindu-i aduse la cunoștința petentului dreptul de a formula obiectiuni.
Se observă că la rubrica specifică au fost consemnate următoarele: "Numitul V. N. a declarat că bunurile aparțin surorii acestuia pe nume Calmic E.". Petentul a semnat procesul verbal.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
în raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt și a apreciat probatoriul administrat în cauză. în mod întemeiat a înlăturat depoziția martorului P. P. ca fiind neconcludentă.
Neputându-se stabili o altă legătură care să justifice cele arătate și susținute de apelantul petent și anume că documentele prezentate ar reprezenta documentele reale de proveniență pentru produsele confiscate, Tribunalul reține că soluția pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
în mod corect, în urma analizării tuturor aspectelor de drept și de fapt, a fost respinsă plângerea formulată de către apelantul petent, ca fiind neîntemeiată.
Față de cele arătate mai sus, Tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul declarat de V. N. împotriva sentinței civile nr. 10 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de V. N. împotriva sentinței civile nr. 10 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
Președinte,Judecător,
O. COJANELENA-G.
AlONlȚOAlE
Grefier,
A. A.
Red. A.E.G./25.06.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Huși- judecător lulia B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 886/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
