Contestaţie la executare. Decizia nr. 607/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 607/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 607/A
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEI.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta contestatoare G. M. în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. și S. F. MUNICIPAL BÂRLAD, împotriva sentinței civile nr. 270 pronunțată la data de 27.01.2015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 13 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 270 pronunțată la data de 27.02.2015 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 270 din 27.02.2015 Judecătoria Bârlad a respins contestația la executare formulată de contestatoarea G. M. în contradictoriu cu intimatele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., S. F. Municipiul Bârlad, ca neîntemeiată.
A respins cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin sentința civ. nr. 2484/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare G. M., în contradictoriu cu intimata creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., S. F. Municipal Bârlad, au fost anulate formele de executare din dosarul de executare nr._/37/_ /_ și a fost obligată intimata creditore să plătească, contestatoarei, suma de 1.115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli ce constau în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Sentința civilă nr. 2484/30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, a rămas definitivă prin neapelare.
Prin Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014 nr._/17.06.2014 emisă de S. F. Municipal Bârlad, s-au stabilit sumele de bani pe care că G. M. le are de plătit cu acest titlu.
Decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei la data de 26.06.2014, potrivit dovezii de comunicare depusă la dosar la fila 29.
Prin adresa înregistrată la S. F. Municipal Bârlad la data de 21 august 2014, G. M. a solicitat să se compenseze 465 lei, stabilită prin decizia de impunere nr._/17.06.2014 și cu suma de 1.115 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilită prin sentința civ. nr. 2484/30.10.2013 a Judecătoriei Bârlad. prin adresa din data de 15.09.2014 G. M. a solicitat ca diferența rezultată din operația de compensare să fie trecută în contul obligațiilor viitoare privind impozitul pe venit din activități independente, respectiv regularizarea impozitului pe venit pentru anul 2014 sau tranșe anticipate pentru anul 2015.
La data de 29.09.2014, intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași/ Administrația Județeană a Finanțelor Publice V./S. F. Municipal Bârlad a emis Titlul executoriu nr._ pe numele contestatoarei G. M., pentru obligația de plată ,,impozit pe venituri din activități independente ", pentru suma totală de 153 lei, evidențiată prin documentul nr. DIPA nr._/17.06.2014.
La aceeași dată, s-a emis somația nr. 37/_ /_ din data de 29.09.2014 pentru suma din titlul executoriu nr._, respectiv 153 lei. Titlul executoriu și somația au fost comunicate contestatoarei.
Conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 137 alin. 2 din C.proc. fiscală, titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 172 din C.proc.fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Conform alin. 3, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Art. 116 alin. 6 din OG 92/2003 compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispozițiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător
Raportând situația de fapt reținută la secțiunea în fapt a prezentei hotărâri la articolele menționate la secțiunea în drept, instanța a apreciat că cererea formulată de contestatoare este neîntemeiată.
Contestația la executare este o cale specială pusă la dispoziția debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare pentru a obține anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale ori chiar a executării înseși.
Contestatoarea a invocat art. 117 alin.1 lit. f din OG nr.92/2003 care prevede că se restituie, la cererea debitorului, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, iar alineatul 9 al aceluiași articol prevede că procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Tot astfel, a invocat art. 116 alin. 6 din OG 92/2003 care stabilește: compensarea se constată de către organul fiscal competent (…).
Din coroborarea textelor de lege sus menționate, rezultă că, pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, cel care are obligația inițierii procedurii de executare este creditorul, care trebuie să se adreseze cu o cerere de executare Ministerului Finanțelor Publice sau structurilor subordonate acestuia.
Din actele dosarului, rezultă că, G. M. ar fi adresat o cerere de executare a obligației de plată a sumei de 1.115 lei reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin sentința civilă nr. 2484/30.10.2013 a Judecătoriei Bârlad după ce a fost emisă Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014 nr._ din 17.06.2014 la data de 21 august 2014, după ce decizia de impunere s-a definitivat. Astfel, deși creanța invocată de debitoare datează din anul 2013, contestarea a formulat cerere de compensare dup ce Decizia de impunere s-a definitivat. Nu rezultă că intimatul (organul competent) a soluționat cererea, astfel cum rezultă din prevederile art. 116 alin. 6 din OG 92/2003 sau că debitoare a contestat refuzul autorității administrative.
Potrivit art. 172 alin. 3 C.pr.fisc., contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Astfel, pentru contestarea sumei înseși cuprinsă în titlul executoriu, debitoarea are calea procedurală prevăzută în art. 205 C.pr.fisc., respectiv plângere la organul fiscal și apoi acțiune la instanța de contencios administrativ, împotriva deciziei de impunere - titlu de creanță.
Cum motivul contestației la executare cu care contestatoarea a sesizat instanța este împrejurarea că beneficiază de o creanță împotriva creditoarei, creanță care se compensează, instanța a constatat că cererea contestatoarei nu poate fi analizată pe această cale a contestației la executare de instanța de executare, întrucât nu este admisibilă analizarea sumelor cuprinse în titlul executoriu.
Trebuie menționat că actul administrativ fiscal de stabilire a obligației de plată a impozitului este reprezentat de Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014 nr._/17.06.2014 emisă de S. F. Municipal Bârlad.
Acest act administrativ fiscal a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată în conformitate cu art. 141 din O.G. 92/2003 și, în temeiul căruia în urma au fost emise actele de executare contestate. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 141 alin. 1 indice 1 din O.G. 92/2003 valoarea acestui titlu executoriu este de înștiințare a debitorului cu privire la debitele existente în sarcina sa.
Cu toate acestea, din actele dosarului, nu rezultă că împotriva Deciziei de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014 nr._/17.06.2014 G. M. ar fi formulat contestație în cadrul termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei menționate, pe care să o fi adresat Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, așa cum prevăd dispozițiile art. 207 și art. 209 alin.1 lit. a din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Pe de altă parte, instanța a constatat că contestatoarea G. M. nu a invocat, învederat instanței un motiv de nelegalitate a executării silite pornite de către intimată sau a unui act de executare emis de către aceasta.
În condițiile de mai sus, instanța a apreciat că titlul executoriu nr._ din data de 29.09.2014 și a somației nr. 37/_ /_ din data de 29.09.2014 au fost emise în mod legal.
Pentru considerentele arătate, contestația la executare formulată de contestatoare împotriva titlul executoriu nr._ din data de 29.09.2014 și a somației nr. 37/_ /_ din data de 29.09.2014, emise de S. F. Municipal Bârlad, a fost apreciată ca neîntemeiată, fiind, potrivit art. 719 alin.4 Cod. proc. civ., respinsă.
Potrivit art. 453 alin.1 Cod. proc. civ., cheltuielile de judecată efectuate în cauză de către contestatoare au rămas în sarcina acesteia, respingându-se cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel contestatoarea G. M., pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A solicitat instanței să constate nelegalitatea actelor de executare silită motivat de faptul că intimații au trecut la executare silită în lipsa unei soluții adoptate la solicitarea sa privind efectuarea operației de „compensare". Organul fiscal trebuia să-i comunice soluția adoptată după care să treacă la executarea silită. Cum intimații nu au procedat în această modalitate de a-i comunica soluția adoptată, începerea executării silite este nelegală, iar actele de executare, somația și titlul executoriu sunt nelegale.
Așa cum a precizat în răspunsul la întâmpinare tranșele privind plățile anticipate sunt stabilite în mod corect și nu ar fi avut nici un temei juridic să le conteste. A contestat doar începerea executării silite și a actelor întocmite în condițiile în care nu i s-a soluționat cererea privind efectuarea operației de „compensare".
Motivul contestației la executare formulate în prezenta cauză îl reprezintă tocmai nelegalitatea începerii executării silite și a actelor de executare silite întocmite anterior soluției adoptate cu privire la compensare.
În data de 25 .09. 2014 ar fi fost scadente obligațiile de plată respectiv suma de 179 lei reprezentând impozit anticipat și suma de 54 lei reprezentând CASS anticipat. Având în vedere că intimații aveau o datorie în sumă de 1115 lei și văzând dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 6 din Codul de procedură fiscală a înțeles să formulez cererea nr._/27.08.2014 de compensare a datoriilor reciproce existente între părți, deoarece alin 6. prevede că „dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute alin. (1), (2) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.,, astfel ca in procesul de regularizare a obligațiilor reciproce organul fiscal sa emită o decizie corespunzătoare restului de plata (alin. 8).
In mod greșit instanța de fond a reținut dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din Codul de procedură fiscală pentru a - si motiva soluția întrucât nu avea posibilitatea sa solicite organului fiscal sa-i restituie, respectiv sa-i ramburseze suma de 1.115 lei deoarece avea obligația fiscala stabilita prin Decizia nr._ din 17.06.2014 fapt care impune prioritatea operației de compensare (alin.6 ) care retine: „ nu se pot restitui sume în cazul în care contribuabilul înregistrează obligații fiscale”.
Din analiza dispozițiilor prevăzute de alin 9 al art. 117 cod de procedură fiscală rezultă că aceste dispoziții sunt aplicabile doar în procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, care se aprobă prin ordin al ministrului. Din prevederile acestui alineat rezultă că nu se aplică situației în care se află, deoarece se referă doar la restituire sau rambursare. Operația de restituire sau de rambursare poate avea loc doar în situația în care nu se înregistrează obligații fiscale restante.
Un alt motiv de nelegalitate este si acela că deși a formulat o cerere de compensare în condițiile în care nu a primit nici un răspuns s-a trecut la executarea silită.
A formulat cererea pentru a se efectua compensare la data de 27.08.2014, scadența obligației era la data de 25.09.2014, somația și titlul executoriu s-au întocmit pe data de 29.09.2014, fără ca intimații să-i comunice soluția adoptată cu privire la cererea.
Văzând că nu a primit negație din partea intimatului în termen de 5 zile cum prevede art. 7 (2) din Legea nr.544/2001/privind informațiile de interes general a considerat că cererea sa a fost soluționată favorabil.
Motivele de nelegalitate sunt:
1. Începerea executării silite și întocmirea actelor de executare (somație și titlul executoriu) înainte de comunicarea soluției cu privire la cererea privind compensarea.
2. Începerea executării silite în condițiile în care intimații nu au efectuat compensarea care se impunea cu privire la obligațiile reciproce individualizate in cererea de chemare in judecata introductiva in condițiile art.116 Cod procedura fiscala si art.111.4 din Norma Metodolgica de aplicare a acestuia potrivit căruia obligația de a efectua compensarea aparține Serviciului F. Municipal Bârlad. In sprijinul acestei poziții procesuale urmează ca Tribunalul V. sa observe si dispozițiile art. 1616 si art. 1617 Cod Civil.
3. Împotriva actelor de executare silita a „opus compensarea" obligațiilor reciproce existente intre parti fapt dovedit cu probatoriu administrat la instanța de fond..
4. OMF nr. 2033/2013 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României fiind lipsit de efecte juridice pentru terți în speță G. M..
Intimatele au depus întâmpinare peste termenul legal, întâmpinare ce a fost calificată ca fiind concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de 06.05.2015 a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
O condiție ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
În ceea ce privește pe pârâții intimați se impune a se verifica dacă aceștia sunt obligați în raportul dedus judecății de față.
În cauză, S. F. municipal Bârlad este emitentul actelor de executare contestate, prin acesta singur poate răspunde criticilor ridicate de contestatoarea apelantă.
Dispozițiile HG 520/2013, privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, realizează o reorganizare în cadrul acestei instituții, serviciile municipale fiind structuri fără personalitate juridică dar care pot sta în judecată ca pârâte având organe de conducere proprii. Actele contestate în cauza de față sunt emise de serviciul municipal, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, prin urmare cele două pârâte nu răspund față de actele emise de serviciul municipal.
Pentru aceste considerente, excepția invocată va fi admisă ca fiind întemeiată, cele două instituții neavând calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, apelanta și intimata având calitatea de creditor – debitor una față de cealaltă.
În mod greșit s-a reținut că apelanta ar fi supus analizei instanței sumele stabilite prin decizia de impunere, făcând astfel inadmisibilă cererea acesteia.
Nici în fața instanței de fond, nici în fața prezentei instanțe apelanta nu a formulat critici asupra sumelor cuprinse în decizia de impunere. Neavând obiecții asupra sumei din decizia de impunere în mod evident aceasta nu avea motiv să formuleze plângere la organul fiscal competent și să urmeze procedura prevăzută în dispozițiile legii.
Apelanta a solicitat organului fiscal emitent și, pe calea prezentei contestații instanței de judecată compensarea sumelor pentru care părțile au calitatea reciprocă de creditor – debitor.
Compensarea, ca modalitate de stingere a creanțelor reciproce, este prevăzută de dispozițiile art. 116 și următoarele din OG92/2003.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 116, alin. 4: Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește creanțele celor două părți, nu există alte dispoziții legale care să prevadă o modalitatea derogatorie de la regula instituită de art. 116 și următoarele, astfel încât, la data când acestea au devenit certe. Lichide și exigibile, compensarea urma să opereze de drept.
În acest sens, apelanta a formulat o cererea prin care a solicitat să se constate compensarea însă asupra acesteia intimatul nu a comunicat decizia cu privire la efectuarea compensării(art. 116, alin. 6) ci a procedat la emiterea actelor de executare contestate în cererea de față.
Apărarea invocată de intimat nu poate fi primită, Ordinul 2033/2013, după cum arată și titlul, are ca obiect stabilirea procedurii operaționale privind plata obligațiilor pecuniare iar faptul că cheltuielile de judecată se virează direct în contul bancar deschis pe numele creditorului nu împiedică efectuarea operațiunii de compensare, urmând ca în contul creditorului să fie virată doar diferența rămasă după efectuarea compensării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât compensarea operează de drept, procedura administrativă de virarea a sumelor de bani neputând a fi opusă compensării de drept.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 116 din OG92/2003, pentru creanțele certe, lichide și exigibile pe care părțile le au una față de cealaltă a intervenit compensarea de drept, actele de executare emise fiind nelegale.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 C., instanța va admite apelul și va schimba în tot hotărârea instanței de fond.
Va respinge cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere dispozițiile art. 45, lit. f din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora: sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă și hotărârea a rămas definitivă.
Apelanta are posibilitatea solicitării restituirii taxei de timbru achitate, obligația de obligare a intimatului la plate cheltuielilor de judecată fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta G. M., împotriva sentinței civile nr. 270/27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot și, pe cale de consecință;
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. și respinge contestația formulată în contradictoriu cu acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea G. M. CNP_, domiciliată în Bârlad, .. 12, ., ., județul V. în contradictoriu cu intimatul S. F. Municipal Bârlad.
Anulează actele de executare: titlu executoriu nr._ din data de 29.09.2014 și somația nr. 37/_ /_ din data de 29.09.2014 emise de S. F. Municipal Bârlad.
Respinge cererea având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 Mai 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 18 Mai 2015
Red. A.C.
Tehnored. A.C./A.V.
2 ex./25.05.2015
Comunicat 4 ex./25.05.2015
Judecătoria Bârlad – judecător G. B.
| ← Anulare act. Decizia nr. 600/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul... → |
|---|
