Plângere contravenţională. Decizia nr. 597/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 597/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 597/A
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent A. C. G. în contradictoriu cu intimatul I. V., împotriva sentinței civile nr. 168/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și nelegal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând faptul că până la termenul de astăzi nu s-a complinit lipsa timbrării căii de atac, văzând dispozițiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare în ceea ce privește excepția invocată din oficiu, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 168/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 168/2015 pronunțată la data de 19.01.2015 Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de apelantul petent A. C.-G. domiciliat în Bârlad, ., Jud. V., CNP_ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Chiriece C. cu sediul în Bârlad, ., Jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.07.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.07.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
În fapt, s-a reținut că la data de 17.07.2014, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care apelantul petent fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina apelantului petent s-a reținut că, la aceeași dată, pe ., a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și a efectuat manevra de depășire a unui autocamion pe marcajul pietonal punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat apelantului petent la data de 17.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 18.07.2014.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvâșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către apelantul petent conform căruia în procesul-verbal de contravenție nu este menționat sensul de deplasare al autovehiculului, instanța l-a considerat neîntemeiat pentru următoarele considerente: lipsa acestei mențiuni atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție fiind necesar ca petentul că dovedească vătămarea produsă ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Petentul, nu a făcut însă dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.07.2014 prin neindicarea de către agentul constatator a sensului de deplasare al autoturismului.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia apelantul petent nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea. În sensul dispozițiilor art. 45 alin.1 din același act normativ, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Potrivit prevederilor art. 120 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate de indicatoare și marcaje.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 a rezultat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție a fost constatată personal de către agent. Astfel, apelantul petent avea obligația de a dovedi că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității, dovadă pe care apelantul petent însă nu a făcut-o în condițiile în care din declarațiile martorului audiat în cauză U. A. V. nu rezultă că apelantul petent a terminat de efectuat manevra de depășire înainte de marcajul pietonal.
În ceea ce privește apărările apelantului petent în sensul că chiar dacă depășirea s-ar fi efectuat pe trecerea de pietoni nu a putut fi vorba de o încălcare a dispozițiilor privind depășirea deoarece există două benzi de circulație pe fiecare sens și nu s-a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, instanța le-a considerat neîntemeiate având în vedere că prevederile art. 120 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice interzic depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate de indicatoare și marcaje, punerea în pericol a siguranței celorlalți participanți la trafic nefiind un element constitutiv al contravenției.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului A. C.-G. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 360 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Instanța a constatat că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta apelantului petentului (a nu respecta regulile privind depășirea) este gravă, prin aceasta apelantul petent dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social ridicat al faptei apelantului petent nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent A. C.-G. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 17.07.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul petent A. C. G., solicitând admiterea apelului, schimbarea in întregime a hotărârii atacate, si pe cale de consecința, rejudecand cauza in fond, admiterea plângerii, prin care s-a solicitat:
- admiterea plângerii contravenționale;
- anularea procesului verbal de contravenție;
- exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale;
- anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce ;
- anularea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
Apelantul petent învederează că în fapt, prin sentința civila nr. 168/2015 pronunțata in dosarul nr._ de către Judecătoria Bârlad a fost respinsa plângerea contravenționala ca neîntemeiata.
In mod greșit instanța a respins plângerea contravenționala si nu a analizat riguros probatoriul administrat in cauza.
Din declarația martorului audiat in cauza rezulta ca agentul de politie nici nu i-a adus la cunoștința pentru ce este martor si nici nu a observat petentul sa efectueze vreo manevra de depășire.
Martorul asistent nu a știut motivul pentru care semnează procesul verbal, pur si simplu asa cum rezulta din declarația acestuia a fost o simpla formalitate insa acesta nu a asistat la vreun eveniment rutier si nu are cunoștința de cele consemnate in procesul verbal si nici nu a precizat daca a fost depășit de către autoturismul condus de către petent.
F. de probatoriul administrat consideră apelantul petent apelul ca fiind întemeiat, urmând ca instanța de judecata sa il admită.
Desi in dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei CEDO (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberbeg c. Moldovei, Maszni c României, A. c. României), acestea intra in sfera „ acuzațiilor de materie penala" la care se refera primul paragraf al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului având in vedere câmpul de aplicare general al normei si scopul preventiv si represiv al sancțiunii, si, in consecința petentului ii sunt recunoscute si garanțiile specifice in materie penala din art. 6 Convenție prin care si prezumptia de nevinovăție.
Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționale, in sensul aplicării prezumției de nevinovăție in procesele contravenționale, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate in procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, art. 6 din Convenție, statuează ca orice persoana se bucura de prezumția de nevinovăție in materie penala, Curtea stabilind ca noțiunea de contravenție este inclusa in noțiunea de „materie penala ", ce este folosita in sens larg in cuprinsul Convenției.
Pe cale de consecința, prin el insusi, in lipsa unor probe temeinice din care sa reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție a subsemnatului garantata atat de Constituția României, cat si de practica CEDO in materie .
De altfel, menționează apelantul petent că este firesc sa fie asa. In cazul contrar in care sarcina probei ar reveni petentului, de cele mai multe ori, acesta, independent de nevinovăția sa, ar fi pus in imposibilitate de apărare, cu consecința menținerii ca valabile a unor abuzuri sau vendete personale .
Pentru motivele de mai sus apelantul petent solicită admiterea apelului si schimbarea in totalitate a sentinței atacate si pe cale de consecința, rejudecând cauza in fond, admiterea plângerii.
In drept, apelantul petent își întemeiază cererea pe prevederile art. 466 st urm din NCPC.
Probele de care înțelege a se folosi în dovedirea cererii sunt înscrisurile.
Intimatul I. V. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul reține următoarele;
Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 19 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 9 februarie 2015, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul petent nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de apelantul petent A. C. G. împotriva sentinței civile nr.168/2015 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de petentul A. C. G. împotriva sentinței civile nr. 168 din 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M/ 20.05.2015
Tehnored. A.A./ 5 exemplare
3 ex. .> Judecătoria Bârlad- judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 599/2015. Tribunalul... → |
|---|
