Plângere contravenţională. Decizia nr. 599/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 599/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 599/A
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent P. V. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 145 pronunțată la data de 21.01.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 145 pronunțată la data de 21.01.2015, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent P. V. V., cu domiciliul în București, DRM Pitarului, nr. 2, sector 6, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Focșani, .. 12, jud. V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 03.09.2014.
A luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 03.09.2014 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul P. V. V. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN24, în localitatea Băcăoani, cu o viteză de 71 km/h, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare.
Conform art. 108, alin. 1, lit. b, pct. 2 din OUG 195/2002 se aplică 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 100, alin. 2 cu referire la alin. 1 din OUG 195/2002 constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni fapta pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108, alin. 1, lit. b.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de apelantul petent, respectiv acela că procesul-verbal este lovit de nulitate ca urmare a faptului că agentul constatator nu este același cu agentul sancționator, constată instanța că petentul își întemeiază motivul de nulitate pe dispozițiile art. 16 din OG 2/2001. Cu toate acestea, normele invocate nu reglementează, sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, necesitatea ca agentul care aplică sancțiunea să fie același cu agentul care constată contravenția. Mai mult de atât, niciun text de lege nu prevede o asemenea obligație, așa încât motivul de nulitate invocat de apelantul petent a fost neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a apelantului petent, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu a fost suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a apelantului petent stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că înregistrarea a fost efectuată cu respectarea tuturor acestor dispoziții legale.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că apelantul petent a condus cu viteza de 71 km/h, în localitate, au fost confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe auto MAI-_, atestată conform buletinului de verificare metrologică nr._ din 03.04.2014.
Aceleași aspecte sunt puse în evidență și de înregistrarea video, care nu prezintă niciun fel de erori. Astfel, s-a putut observa autoturismul condus de apelantul petent, circulând cu viteza de 71 km/h, în localitate, viteză precedată de litera T, respectiv Target. Ținând cont de faptul că cinemometrul era setat pentru a măsura viteza de deplasare a autovehiculelor din sensul opus, precum și de cele arătate mai sus, instanța a considerat că nu există niciun indiciu cu privire la existența unor erori de funcționare ale acestuia.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (în timpul zilei), de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În consecință, întrucât procesul-verbal este legal și temeinic, instanța a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent P. V. V., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul petent a învederat că prin plângerea contravențională depusă a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispuna anularea procesului verbal de contravenție . nr._ referitor la prevederile art.16 alin 1 02/2001 ca fiind nelegal datorita nerespectării condiției cu privire la prevederea potrivit căreia agentul constatator trebuie sa fie aceeași persoana cu agentul sancționator, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 360 de RON, si a înlăturării măsurii de sancționare cu 3 puncte penalizare cat si anularea pentru nerespectarea prevederilor art 19 din aceeași ordonanța cu privire la martor.
Apreciază apelantul petent ca susținerile instanței ca art. 16 din OG 2/2001 ..nu reglementează sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal, necesitatea ca agentul care aplica sancțiunea sa fie același cu agentul care aplica sancțiunea" sunt neintemeiate. Mai mult decât atât potrivit prevederilor legale lipsa semnăturii agentului constatator duce la nulitatea procesului verbal întocmit, fapt confirmat si de înalta Curte de Casație si Justiție prin decizia 6/2015 care statuează ca lipsa semnăturii olografe a agentului constatator duce la nulitatea absoluta a procesului verbal.
Prin înscrisurile depuse de IPJ V., mai exact prin atestatul de operator „autovision" se confirma ceea ce se susține prin plângerea contravenționala, în sensul ca agentul care a constatat viteza este S. R. nr. insigna_ si nu A. D. astfel solicită apelantul petent a se observa că procesul verbal contestat nu este întocmit in conformitate cu prevederile art. 16 alin 1 din Ordonanța 2/2001 privind contravențiile.
Mai mult decat atat apelantul petent precizează ca agentul sancționator a notat in procesul verbal ca nu a aștept martor dupa ce a specificat ca avea obiecții, ceea ce apreciază ca nu este un alt motiv de nulitate potrivit art 16-17 din Ordonanța 2/2001.
Având in vedere cele menționate apelantul petent solicită anularea a Procesului verbal de contravenție . nr._ referitor la prevederile art. 16 alin 1 OG 2/2001 ca fiind nelegal datorită nerespectarii condiției cu privire la prevederea potrivit căreia agentul constatator trebuie sa fie aceeași persoana cu agentul sancționator, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 360 de RON, si a înlăturării măsurii de sancționare cu 3 puncte penalizare cat si anularea pentru nerespectarea prevederilor art. 19 din aceeași ordonanta cu privire la martori.
In drept, apelantul petent își întemeiază cererea de apel in baza art. 466 si următoarele.
Inspectoratul de Poliție Județean V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 145 pronunțata in 2015 de către Judecătoria V. ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
IPJ V. a susținut ca soluția primei instanțe este temeinica, legala si motivata pe probele depuse la dosarul cauzei.
I.P.J.V. a probat și demonstrat pe timpul judecății, că actul de constatare încheiat, respectiv procesul verbal de constatare și sancționare al contravenției, a fost legal întocmit respectând toate condițiile de formă impuse de către O.G. nr.2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor.
Situația reținută prin procesul verbal de contravenție este în conformitate cu realitatea iar contravenția este probata cu mijloacele admise de lege. Instanța de fond a analizat toate probele precum si toate motivele invocate de apelantul petent constatând în mod temeinic că nu există nici un motiv care să conducă la anularea procesului verbal de contravenție.
In drept intimatul își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Analizând sentința civilă apelată, conform art. 476 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora, ).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Tribunalul constată, în primul rând, raportat si la motivele de apel invocate, că fapta reținută în sarcina apelantului constă în faptul că, la data de 3.09.2014, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN24, în localitatea Băcăoani, cu o viteză de 71 km/h, aceasta fiind suficient descrisă. Fapta a fost constatată cu cinemometrul montat pe autoturismul înmatriculat sub nr. MAI_, aparat de măsură omologat si verificat metrologic.
Susținerile apelantului potrivit cărora procesul verbal contestat este afectat de nulitate absolută motivat de împrejurarea că sancțiunea nu a fost aplicată de aceiași persoană, respectiv de către același agent de poliție, care în calitate de operator radar a si constat fapta contravențională, nu pot fi primite deoarece nu se încadrează în vreunul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
În al doilea rând, relevă instanța faptul că nici al doilea motiv de nulitate, respectiv cel privind lipsa unui martor asistent la încheierea procesului-verbal în condițiile în care apelantul a refuzat să semneze nu poate fi primit .
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În concret, în speță, se poate observa faptul că procesul verbal contestat a fost încheiat în absența apelantului, dar fără a fi prezent un martor asistent și fără a se indica motivul absenței.
Cu toate acestea, instanța de apel reține că lipsa unui martor asistent la încheierea procesului verbal de contravenție nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, fiind o nulitate virtuală, relativă, care atarage anularea actului încheiat în asemenea condiții doar dacă sunt întrunite cumulative condițiile prev. de art. 175. C., adică doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul contestat si care să nu poată fi înlăturată decît prin anularea actului.
Rolul martorului asistent este doar acela de a confirma modalitatea de încheiere a procesului verbal, adică faptul că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului. Cum acest aspect nu s-a contestat de către apelant, instanța reține că nu există nici o vătămare prin încălcarea prev. art. 19 al.1,2 din O.G nr.2/2001, neimpunându-se anularea procesului verbal.
Pentru aceste considerente, reținem că în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de către apelant.
Astfel, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de P. V. V. împotriva sentinței civile ne. 145 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de P. V. V. împotriva sentinței civile ne. 145 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M./26.05.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- judecător C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 597/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 731/2015. Tribunalul... → |
|---|
