Plângere contravenţională. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 592/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 592/A
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent B. N. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. V., împotriva sentinței civile nr. 2847/2014 pronunțată la data 10.12.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru intimat a consilierului juridic T. N., lipsa fiind apelantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația reprezentantului intimatului că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul reprezentantului părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Reprezentantul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile pronunțată de prima instanță. Învederează că prima instanța a stabilit că sunt îndeplinite, sub aspectul legalității, condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001 care atrag nulitatea expresă absolută a actelor.
Menționează că agentul constatator a încadrat în mod corect sancțiunile aplicate, respectiv avertismentul pentru oprirea autoturismului în dreptul ghenelor de gunoi blocând accesul pentru aprovizionarea pieței și amenda pentru refuzul de a oferi datele de identitate.
Reprezentantul intimatului precizează că prima instanță, sub aspectul temeiniciei, a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor.
În ceea ce privește prima faptă săvârșită de petent și anume aceea de a opri autoturismului în dreptul ghenelor de gunoi blocând accesul pentru aprovizionarea pieței, menționează că aceasta reiese din planșele foto depuse la dosar, iar în ceea ce privește cea de a doua contravenție săvârșită, petentul nu a oferit actele de identitate agentului constatator, faptă recunoscută de apelantul petent.
În concluzie, reprezentantul intimatului face precizarea că apelantul petent nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea prezentată în procesul verbal de contravenție, motiv pentru care solicită respingerea apelului.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2847/2014, pronunțată la data 10.12.2014, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent B. N. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 18.07.2014.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
La data de 18.07.2014 un agent din cadrul Poliției Locale V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că apelantul petent B. N. a oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în zona ghenelor de gunoi, blocând accesul pentru aprovizionarea pieței dinspre centrala termică, iar la solicitarea de a se legitima sau de a da date despre identitatea sa a refuzat. Faptele săvârșite sunt prevăzute de art. 12, pct. 4 din HCL 66/2009, respectiv art. 2, pct. 31 din Legea 61/1991, aplicându-i-se sancțiunea avertismentului și amenda contravenționale în cuantum de 200 lei.
Conform art. 12, pct. 4 din HCL 66/2009 constituie contravenții privind încălcarea unor norme referitoare la întreținerea spațiilor de parcare și a drumurilor publice: oprirea și staționarea autovehiculelor pe locurile de parcare rezervate pentru diferite activități, și căile de acces ale unor obiective sau pentru persoanele cu handicap, marcate și semnalizate corespunzător;
Totodată, conform art. 2, pct. 31 din Legea 61/1991 constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau de menținere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din data de 18.07.2014 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina apelantului petent să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
În ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina apelantului petent, respectiv aceea de a fi oprit autoturismul în dreptul ghenelor de gunoi, blocând accesul pentru aprovizionarea pieței, s-au constatat următoarele:
Analizând planșele foto depuse la dosarul cauzei s-a putut observa faptul că autoturismul aparținând apelantului petentului, cu numărul de înmatriculare_ se afla staționat în dreptul ghenelor de gunoi din fața Pieței T., aflându-se sub incidența indicatorului rutier „cu excepția autovehiculelor destinate aprovizionării pieței agroalimentare”.
În ceea ce privește apărările formulate de apelantul petent, respectiv faptul că a oprit mașina doar pentru câteva minute în timp ce vorbea la telefon, conform textului de lege constituie contravenție oprirea sau staționarea autoturismului, așa încât timpul în care autoturismul a fost oprit efectiv nu este relevant pentru a exista contravenția analizată.
Împrejurarea că mai erau și alte autovehicule staționate în același loc, iar agentul constatator nu a procedat și la amendarea conducătorilor acestora excede prezentului cadru procesul, instanța nefiind investită cu analizarea conduitei agentului de poliție.
În ceea ce privește prezența martorului asistent, a arătat instanța faptul că potrivit art. 19, alin. 1 din OG 2/2001 „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”. Așadar, martorul asistent a avut rolul de a confirma doar împrejurarea că petentul nu a fost de față, nu a putut sau a refuzat să semneze procesul-verbal, fără a avea relevanță dacă acesta a fost sau nu de față la momentul săvârșirii ori constatării contravenției. În aceste condiții, faptul că martorul asistent nu a fost de față atunci când s-au purtat discuțiile dintre petent și agentul constatator nu prezintă importanță.
Referitor la cea de-a doua contravenție, cea constând în refuzul apelantului petent de legitimare, ori de a prezenta date despre identitatea sa, a constatat instanța că însuși petentul recunoaște că nu a înmânat agentului constatator actele sale de identitate. Împrejurarea că acestea se aflau la locul de muncă ale apelantului petent nu a reprezenat un fapt exonerator de răspundere contravențională pentru acesta.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța a consta că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, instanța a considerat necesar a menționa faptul că pentru prima contravenție, respectiv cea constând în blocarea accesului pentru aprovizionare, apelantului petent i s-a aplicat sancțiunea avertismentului (și nu a amenzii contravenționale, așa cum în mod eronat a înțeles acesta), iar pentru refuzul de identificare sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 200 lei. Față de toate împrejurările de săvârșire a faptelor și de gradul de pericol social al acestora a considerat instanța că acestea au fost în mod corect stabilite, fără a se impune reindividualizarea lor.
Față de toate acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal este legal și temeinic și a respins plângerea contravențională formulată de apelantul petent ca neîntemeiată.
În baza principiului disponibilității instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul petent B. N., solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.
Învederează apelantul petent că a staționat doar 1 minut in fata ghenelor de gunoi,in consecința nu a blocat spațiul de aprovizionare și că organul constatator nu este inca dumirit unde a parcat, în fata zonei de aprovizionare sau in fata ghenelor de gunoi.
De asemenea, precizează apelantul petent că exista posibilitate ca agentul constatator sa aplice in funcție de gravitatea faptei, avertismentul si nu sa aplice arbitrar 200 lei amenda, deșii legislația prevede limite intre 100 si 500 lei;
Consideră că martorul Neziru G. ce este un comerciant in piața, nu a verificat daca este autorizat sau nu, acesta se afla implicit la taraba lui, nu la locul faptei, probabil in timpul procesului,va preciza exact daca este martorul de serviciu sau este comerciant in piața si daca poate preciza daca îl cunoaște, daca l-a văzut la momentul respectiv, etc.
Având in vedere argumentele arătate, apelantul petent solicită anularea procesului verbal de contravenție nr. 6640/13.07 201, considerând că acesta este nul de drept.
De asemenea, apelantul menționează că in Hotărârea civila nr.2347/2014 din 10.12.2014, i s-a comunicat ca martorul nu are importanta daca este de fata sau nu, deci in consecința se poate pune ca martor pe cine dorește agentul constatator sau vreo cunoștința, in consecința care este rolul martorului,daca acesta este trecut aleatoriu in procesul verbal.
Intimatul Poliția L. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului pentru umătoarele considerente:
Sub aspectul legalității, instanța de fond, în Sentința Civilă nr. 2847/2014, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art.17 din OG 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului, agentul constatator atribuind faptelor o încadrare juridică corectă, aplicând o sancțiunea cu avertisment pentru oprirea autoturismului pe un loc destinat aprovizionării Pieței T. și o sancțiune cu amendă în cuantumul prevăzut de lege, pentru refuzul de a da relații privind datele de identitate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut faptul că, din analiza probelor administrate în cauză, apelantul petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor.
In ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina apelantului petentului, respectiv aceea de a fi oprit autoturismul în dreptul ghenelor de gunoi, blocând accesul pentru aprovizionarea pieței, această faptă reiese clar din planșele foto depuse la dosarul cauzei, petentul fiind sancționat pentru această faptă doar cu un avertisment.
În ceea ce privește prezența martorului asistent, acesta are rolul de a confirma doar împrejurarea că petentul nu a fost de față, nu a putut sau a refuzat să semneze procesul-verbal, fără a avea relevanță dacă acesta a fost sau nu de față la momentul săvârșirii ori constatării contravenției, după cum bine a subliniat instanța de fond.
Referitor la cea de-a doua contravenție, cea constând în refuzul petentului de a prezenta date despre identitatea sa, instanța de fond a constatat faptul că însuși petentul recunoaște că nu a înmânat agentului constatator actele sale de identitate, împrejurarea că acestea se aflau la locul de muncă a petentului, nu reprezintă un fapt exonerator de răspundere contravențională pentru acesta.
Învederează intimatul că sancțiunile contravenționale sunt stabilite și se aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite.
Dacă acceptăm că fapta contravențională este temeiul răspunderii contravenționale, se poate spune că sancțiunile de drept contravențional sunt efectul acesteia.
Statul are dreptul de a trage la răspundere contravențională pe contravenient, de a-1 judeca, de a-i aplica sancțiunea sau măsura corespunzătoare și de a-1 constrânge să execute sancțiunile aplicate.
Apelantul petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, astfel încât instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, iar prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa, nu a fost răsturnată.
Pe cale de consecință, intimatul solicită respingerea apelului formulat de către petent, menținerea hotărârii dată de către instanța de fond, prin Sentința Civilă nr.2847/2014 și constatarea că măsura sancțiunii contravenționale este legală, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de validitate conferită de lege și face dovada deplină asupra situației de fapt și încadrării de drept, până la proba contrarie, probă pe care petentul nu a făcut-o.
Analizând apelul formulat de petentul B. N., împotriva sentinței civile nr. 2847 din 10.12.2014 a Judecătoriei V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, sentința apelată fiind atât legală, dar și temeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de faptele contravenționale reținute în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește prezența martorului asistent, rolul acestuia este de a confirma împrejurarea că petentul nu a fost de față, nu a putut sau a refuzat să semneze procesul-verbal, fără a avea relevanță dacă martorul asistent a fost sau nu de față la momentul săvârșirii ori constatării contravenției.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi.
Într-adevăr, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
În plus, în cauza de față, în ceea ce privește prima faptă imputată apelantului – oprirea autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în zona ghenelor de gunoi, și blocarea accesului pentru aprovizionarea pieței dinspre centrala termică, constatările personale ale agentului constatator se coroborează cu aspectele reliefate de planșele fotografice.
În ceea ce privește a doua abatere contravențională imputată apelantului – refuzul de a se legitima sau de a da date despre identitatea sa, fapta a fost recunoscută de însuși apelantul-petent. Nu poate constitui un caz fortuit, de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, prezența actelor de identitate la locul de muncă al apelantului.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale, instanța de fond a apreciat, în mod just, că se impune menținerea sancțiunii contravenționale a avertismentului pentru prima contravenție - oprirea autoturismului cu numărul de înmatriculare_, în zona ghenelor de gunoi, și blocarea accesului pentru aprovizionarea pieței dinspre centrala termică, iar pentru refuzul de identificare, menținerea sancțiunea amenzii contravenționale,în cuantum de 200 lei, raportat la împrejurările de săvârșire a faptelor și de gradul de pericol social al acestora.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de B. N. împotriva sentinței civile nr. 2847 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de B. N. împotriva sentinței civile nr. 2847 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C./18.05.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V. - judecător O. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 607/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 597/2015. Tribunalul... → |
|---|
