Contestaţie la executare. Decizia nr. 1277/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1277/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1277/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1277/A/2015
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător O. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelanta . în contradictoriu cu intimat Administrația Județeană A Finanțelor Publice V., împotriva sentinței civile nr. 660 din 11 Martie 2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 06 octombrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 octombrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 660 din 11 Martie 2015, Judecătoria V. a admis în parte excepția tardivității formulării contestației la executarea silită cât privește contestația împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1391/30.05.2014 precum și a procesului verbal de sechestru asigurator nr._/02.06.2014 care a fost înmânat personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014.
A respins ca tardivă contestația la executare formulată de contestatoarea S. ., cu sediul în V. ., ., jud. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în V. . nr.56, jud. V. cât privește executarea silită însăși, cât privește contestația împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1391/30.05.2014 precum și a procesului verbal de sechestru asigurator nr._/02.06.2014 care a fost înmânat personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014.
A respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în V. ., . în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cât privește actul de executare silită reprezentat de Somației nr._/11.09.2014.
A respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere fiscală.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
I.Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare:
Contestatoarea a criticat sub aspectul legalității executarea silită demarată de intimată, în sensul că prin actul de executare silită - somația (adresa) nr._/11.09.2014 s-a adus la cunoștința contestatoarei faptul că intimata a instituit măsura sechestrului asigurator prin procesul verbal nr._.02.06.2014 asupra unui număr de două camioane marca Mercedes, proprietatea contestatoarei, măsura având ca fundament Decizia de impunere nr. F VS 360/30.05.2014 privind obligațiile de plată stabilite suplimentar . Contestatorul a susținut că împotriva deciziei de impune a formulat contestație în termen legal, fiind în prezent în curs de soluționare, considerent pentru care apreciază actul de executare silită contestat nelegal.
O altă critică privește netemeinicia executării silite demarată de intimată întrucât creanța bugetară ce face obiectul executării silite, este contestată de către contestator pe cale administrativă, sumele pretinse de intimată fiind nedatorate.
Analizând actele de executare silită efectuate de intimată, instanța a constatat că intimata în calitate de organ fiscal competent și de creditor a demarat în condițiile art. 129 alin 2 din OG nr.92/2003 procedura execuțională prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1391/30.05.2014, măsuri asiguratorii sub forma sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile proprietatea debitoarei contestatoare, precum și sub forma popririi asiguratorii asupra veniturilor acesteia motivat de faptul că exista pericolul sustragerii ascunderii ori risipirii patrimoniului debitoarei.
Împotriva actului de executare, contestatoarea nu a formulat în condițiile art. 172 Cod pr. civ. contestație, motiv pentru care în virtutea dispozițiilor art. 129 din OG nr.92/2003, intimata a procedat la aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile ale debitoarei prin emiterea procesului verbal de sechestru asigurator nr._/02.06.2014 care a fost înmânat personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014.
Conform dispozițiilor art.173 al.(1) Contestația se poate face in termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data cand:
a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta înștiințare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau in alt mod;
b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.
(2) Contestația prin care o terță persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusa cel mai târziu in termen de 15 zile după efectuarea executării.
(3) Neintroducerea contestației in termenul prevăzut la alin. (2) nu il împiedica pe cel de-al treilea sa își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Având în vedere faptul că a fost încălcat termenul legal și imperativ prev de art. 173 al.1 din O.G nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală cât privește executarea silită însăși, instanța a admis în parte excepția tardivității cât privește contestația împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1391/30.05.2014 precum și a procesului verbal de sechestru asigurator nr._/02.06.2014 care a fost înmânat personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014
II. Asupra fondului cauzei – contestatrea executării silite a Somației ( adresă nr._/11.09.2014
Contestatia la executare este o cale incidentala care trebuie sa se distanțeze de litigiul propriu-zis. E_ priveste exclusiv exercutarea sub aspectul legalității ori de către ori legiuitorul a prevăzut o cale de atac specială pentru valorificarea drepturilor subiective protejate. Prin contestatia la executare se urmărește un alt obiect si anume regularitatea actelor de urmărire silita, nicidecum legalitatea si temeinicia titlului de creanță devenit titlu executoriu în condițiile legii.
În raport de natura creanței valorificate pe calea executării silite și dispozițiile speciale, derogatorii de la dreptul comun ce permit analiza criticilor referitoare la temeinicia titlului de creanță numai în situația în care legea nu prevede o cale specială de valorificare a acestor apărări, conform art.172 Cod pr. fiscală instanța a respins ca neîntemeiate criticile ce privesc titlul de creanță.
În vederea realizării creanței fiscale pe care debitoarea le datora la bugetul general consolidat al statului intimata a luat măsura sechestrării bunurilor mobile – respectiv două camioane, aflate în proprietatea contestatoarei prin întocmirea procesului verbal de sechestru asigurator nr._.02.06.2014.
În ceea ce privește, critica contestatoarei aceasta se circumscriu în fapt susținerii formulată de contestatoare în sensul că nu datorează suma pretinsă de creditoare, instanța a apreciat critica neîntemeiată în contextul în care nu se atestă împrejurări de fapt referitoare la legalitatea actului de executare contestat.
Totodată instanța a constatat faptul că organul de executare a respectat dispozițiile prevăzute de art.136 și art. 141-145 din O.G. 92/2003 ce reglementează procedura de punere în executare silită a creanțelor fiscale, iar criticile contestatoarei ce privesc nelegalitatea actului de executare silită fiscală indicat în motivarea în fapt a contestația la executare sunt neîntemeiate si urmează a fi respinse.
Având în vedere dispozițiile art. 215 din OG nr.92/2003 potrivit căruia introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere fiscală
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Procesul verbal prin care s-a dispus instituirea de sechestru asigurător, a fost dispus in baza unui control fiscal, control finalizat cu întocmirea Deciziei de Impunere nr. F-VS 360/30.05.2014, Fisei privind obligațiile de plata stabilite suplimentar - din care sume stabilite prin estimare nr. 360/30.05.2014 si Raportului de Inspecție Fiscala nr. F-VS 256/30.05.2014.
Precizează că împotriva acestei decizii de impunere si a raportului de inspecție fiscala a formulat contestație in termenul legal, aceasta fiind in prezent in curs de soluționare.
In ceea ce privește aceste sume impuse, arată că au fost contestate in totalitate, întrucât nu le datorează si nu a fost de acord cu sumele impuse, urmând ca instituțiile competente sa se pronunțe asupra solicitării sale.
Desi instanța de fond respinge contestația si motivat de faptul ca aceasta nu are posibilitatea a se pronunța asupra legalității si temeiniciei titlului de creanța, arătă faptul ca nu a investit instanța prin contestația formulata cu verificarea legalității si temeiniciei titlului de creanța. Contestația la executare formulata vizează doar actele de executare iar in ceea ce privește titlul de creanța, a arătat ca acesta a fost contestat pe cale separata.
Consideră că instanța de fond a procedat greșit in momentul in care a stabilit ca este tardiv formulata contestația împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1391/30.05.2014 precum si a procesului verbal de sechestru asigurător nr._ / 02.06.2014, întrucât din punctul său de vedere acestea au fost contestate in termenul legal iar din înscrisurile atașate la dosar nu poate rezulta o alta situație de fapt.
F. de cele de mai sus, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile pronunțata de Judecătoria V.,
In drept, au fost invocate prevederile art. 172, 173, 174 Cod procedura fiscala, art. 466 si urm C.p.c.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de .., ca neîntemeiat si pe cale de consecința menținerea SENTINȚEI CIVILE NR. 660/11.03.2015 pronunțata de Judecătoria V., pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei V. sub nr._, contestatorul .., a formulat in contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., contestație la executare, solicitând anularea Somației (adresa) nr._/11.09.2014 si a executării însăși, precum si suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere fiscala.
Judecând cauza, Judecătoria V. prin Sentința Civila nr. 660/11.03.2015 a respins ca tardiva contestația la executare formulata de contestatoarea .. cat privește executarea silita insasi, cat privește contestația împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1391/30.05.2014, precum si a procesului-verbal de sechestru asigurător nr._/02.06.2014 care a fost înmânat personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014.
De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulata de contestatoarea .., in contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cat privește actul de executare silita reprezentat de Somația nr._/11.09.2014.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut in vedere faptul ca a fost încălcat termenul legal si imperativ prevăzut de art. 173 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. rep.
Referitor la suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere fiscala, instanța de fond in mod corect a respins ca neîntemeiata aceasta cerere, având in vedere dispozițiile art. 215 din O.G. NR. 92/2003 rep., potrivit căruia introducerea contestației pe cale administrativa nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
In fapt, Administrația Județeană a Finanțelor Publice V.-Serviciul Inspecție Fiscala Persoane Juridice - 3 in calitate de organ fiscal competent si creditor al debitorului S..C. E. S.R.L., in temeiul art. 129 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 republicata, cu modificările si completările ulterioare a dispus prin DECIZIA DE INSTITUIRE A MASURILOR ASIGURĂTORII Nr. 1391/30.05.2014, masuri asigurătorii sub forma sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile proprietate a debitorului, precum si sub forma popririi asigurătorii asupra veniturilor acestuia, motivat de faptul ca exista pericolul ca acesta sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.
Împotriva Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii Nr. 1391/30.05.2014, in conformitate cu dispozițiile art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. rep., cu modificările si completările ulterioare, debitorul .. avea posibilitatea sa formuleze contestație la instanța judecătoreasca competenta, respectiv Judecătoria V., drept de care acesta nu a uzat.
Astfel, in temeiul art. 129 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc, rep., cu modificările si completările ulterioare si Deciziei de Instituire a Masurilor Asigurătorii Nr. 1391/30.05.2014, organele de executare au procedat la aplicarea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile ale debitorului .., concretizat in emiterea Procesului Verbal de Sechestru Asiguratoriu Nr._/02.06.2014, care a fost înmânat personal reprezentantului legal al debitorului, la data de 02.06.2014, sechestrul fiind aplicat in prezenta acestuia si semnând de primire.
In argumentarea excepției invocate in fata instanței de fond, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. republicat, cu modificările si completările ulterioare:
"(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.
(2)Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințiala prevăzute de art. 403 alin.(4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.
(3)Contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Conform prevederilor art. 173 din O.G. NR. 92/2003, contestația se poate face in termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data de când:
a)contestatorul a luat la cunoștința de executarea ori de actul de executare pe care îl contesta, din comunicarea somației sau din alta înștiințare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau in alt mod;
b)contestatorul a luat la cunoștința, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c)cel interesat a luat la cunoștința, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta.
F. de dispozițiile legale menționate, având in vedere faptul ca a fost încălcat termenul legal si imperativ, in mod corect instanța de fond a respins ca tardiva contestația la executare formulata de .. împotriva deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1391/30.05.2014, precum si a Procesului-verbal de sechestru asigurător nr._/02.06.2014.
Pe fondul cauzei, conform dispozițiilor legale incidente in cauza, respectiv art. 141 din O.G. Nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. ;
"(1) Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege."
Referitor la creanța datorata de către debitorul contestator, învederează instanței ca sumele pentru care s-a început executarea silita, sunt stabilite prin titluri de creanța devenite titluri executorii in condițiile dispozițiilor art. 141 din O.G. nr. 92/2003 si necontestate de debitor in termenele legale.
Arată că singura suma contestata de către debitor, in conformitate cu dispozițiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, rep., este reprezentata de obligațiile suplimentare de plata aferente impozitului pe venit, precum si accesoriile aferente acestuia, calculate pana la data de 30.06.2012, obligații stabilite in urma inspecției fiscale, concretizate prin încheierea Raportului de Inspecție Fiscala nr. 1644/29.06.2012 si emiterea Deciziei de Impunere nr._/06.08.2012.
Astfel, referitor la apărarea formulata de contestator cu privire la faptul ca executarea silita începuta are ca obiect o creanța pe care nu o datorează si care nu este certa, fiind instituita in urma controlului fiscal efectuat la societate si finalizat prin emiterea DECIZIEI DE IMPUNERE Nr. F-VS 360/30.05.2014, decizie contestata de debitor in conformitate cu dispozițiile art. 205 si următoarele din O.G. nr. 92/2003, consideram ca aceasta apărare este lipsita de fundament, in condițiile in care potrivit prevederilor art. 215 din O.G. nr. 92/2003, rep.:
"(1) Introducerea contestației pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
(2)Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. _
(3)In cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusa de instanța de judecata în baza prevederilor Lg. nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate pana la încetarea acesteia ."
In condițiile in care contestatorul nu a uzat de acest drept, executarea actului administrativ fiscal si-a produs efectele in conformitate cu prevederile legale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, rep., cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, procedura administrativa si cea reglementata de dispozițiile Lg. nr. 554/2004, nu afectează caracterul cert, lichid si exigibil al obligațiilor stabilite ca urmare a controlului fiscal, deoarece potrivit art. 215 alin.(1) Cod proc. fisc, introducerea acestei contestații nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.
P. la anularea de către o instanța judecătoreasca, actul administrativ fiscal se bucura de prezumția de legalitate.
Prin executarea silita a debitelor datorate si nestinse voluntar prin plata sau alte modalități prevăzute de lege, nu se poate pretinde ca s-ar crea o paguba debitorului, având in vedere ca exista obligația legala a acestuia de a plăti.
Caracterul legal al actului administrativ rezulta din obligativitatea emiterii acestuia pe baza si in conformitate cu legea in vigoare . Aceste acte fiind emise in mod unilateral, provenind de la o autoritate si fiind emise cu respectarea legii, se bucura de prezumția de legalitate.
Aceasta prezumție conferă caracter obligatoriu si executoriu acestor acte. In acest sens, contestatorul nu a produs dovezi care sa înlăture aceasta prezumție.
De asemenea, aceasta prezumție conferă caracter autentic si veridic actelor administrative.
Veridicitatea este acea trăsătura conform căreia se prezuma ca actul administrativ exprima adevărul, având un conținut corespunzător realității faptice si prevederilor legii.
Caracterul autentic este acea trăsătura conform căreia se prezuma ca actul provine de la însuși organul pe care înscrisul il indica drept autor al sau.
In aceste condiții, prezumția de legalitate a actului administrativ face sa nu mai fie necesara anterior punerii sale in executare, cercetarea legalității actului așa cum se procedează in alte ramuri de drept. Legalitatea, înseamnă recunoașterea caracterului valabil al actelor si efectelor lor, pana in momentul anularii, in baza prezumției de legalitate.
Caracterul executoriu al actelor administrative este determinat de prezumția de legalitate de care beneficiază acestea si care are ca efect producerea imediata a consecințelor juridice ale actului, fara a mai fi necesara cercetarea legalității acestuia, fiind posibila astfel executarea directa.
Pentru considerentele arătate si in baza probatoriului administrat in cauza, solicită respingerea apelului formulat de .. cu sediul in V., ., ., județul V., si menținerea ca temeinica si legala a SENTINȚEI CIVILE NR. 660/11.03.2015 pronunțata de Judecătoria V..
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea nr. 660/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria V. prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cu privire la modul de soluționare a excepției tardivității, Tribunalul apreciază nefondate criticile apelantei.
, potrivit art. 172 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc. republicat, cu modificările si completările ulterioare:
"(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii.
(2)Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanța președințiala prevăzute de art. 403 alin.(4) din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.
(3)Contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
Conform prevederilor art. 173 din O.G. NR. 92/2003, contestația se poate face in termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data de când:
a)contestatorul a luat la cunoștința de executarea ori de actul de executare pe care îl contesta, din comunicarea somației sau din alta înștiințare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau in alt mod;
b)contestatorul a luat la cunoștința, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c)cel interesat a luat la cunoștința, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea sumelor pe care le contesta.
Întrucât decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.1391/30.05.2014 precum și procesul-verbal de sechestru asigurator nr._/02.06.2014, au fost înmânate personal reprezentantului debitoarei la data de 02.06.2014, iar contestația la executare a fost promovată la data de 17.09.2014, în mod corect a fost soluționată excepția tardivității contestației la executare cu privire la aceste acte, de către instanța de fond.
În ceea ce privește somația nr._ din 11.09.2014, în mod corect a stabilit instanța de fond că apelanta nu a invocat nelegalități ale actului de executare susceptibile de a fi cenzurate pe calea contestației la execuatre.
Împrejurarea că a contestat emiterea Decizia de Impunere nr._/06.08.2012 emisă în urma raportului de control fiscal, nu este de natură a determina nelegalitatea actelor de executare, întrucât, potrivit art. 215 din O.G. 92/2003, introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
În considerarea celor expuse, prin raportare la art. 480 c.proc.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 660/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanta ., împotriva sentinței civile nr. 660/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, O. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O./19.11.2015
Tehnored./C.A. 20.11. 2015
4 ex./20.11.2015
Judecător fond:E. M. D.
.>
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1185/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1346/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
