Plângere contravenţională. Decizia nr. 1352/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1352/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1352/2015

Document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1352/2015/A

Ședința publică de la 26 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE O. C.

Judecător C. M.

Grefier E. G.

Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta – agent constatator AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. București, ., sector 5, intimata - petentă .., împotriva sentinței civile nr. 1080/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională (PV . NR_/22 07 2014).

S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 13.10.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2015, când s-a dat soluția de față

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1080/28.04.2015 Judecătoria Bârlad a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta .., prin reprezentant legal R. O. - administrator, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A dispus reducerea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.07.2014, întocmit de ANAF – Direcția R. Antifraudă Fiscală 2 C., pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, de la 20.000 lei la 2.000 lei.

A dispus reducerea sancțiunii confiscării, aplicată prin același proces-verbal, conform art. 3 din Legea nr. 12/1990, de la 72.320,85 lei la 5.113,71 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.

A luat act că eventualele cheltuieli de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

I. În fapt, la data de 22.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu un avertisment, amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și confiscarea sumei de 72.320,85 lei, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (filele 2-3 vol. II).

În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că ”în urma controlului operativ și inopinat efectuat astăzi 22.07.2014 la ., în prezența doamnei O. R. în calitate de administrator s-au constatat următoarele:

1. La data și ora controlului nu este întocmită la zi evidența contabilă primară aferentă punctului de lucru situat în ., respectiv nu sunt întocmite și operate la zi cu mișcările și stocurile finale fișele de magazie pentru grâu, motorină, porumb boabe, rapiță, fapt ce contravine prevederilor L82/91 Rep.

2. În cursul lunii iulie 2014 (în perioada 08.07.2014 – 16.07.2014) conform centralizatoarelor de achiziții grâu de la terți a fost achiziționată cantitatea de 126.134 kg. grâu (diverse persoane fizice și societăți comerciale). În data de 08.07.2014 societatea a întocmit două borderouri de achiziții cereale și produse procesate din cereale pentru cantitatea de 11.339 kg. grâu. Pentru cantitatea de 114.795 kg. grâu utilă (126.134 kg. – 11.339 kg.) comercializată de societate către diverse societăți comerciale pe bază de facturi fiscale și avize de însoțire a mărfurilor, societatea nu are documente legale de proveniență, respectiv borderouri de achiziție cereale și produse procesate din cereale (prevăzute de OUG 12/2006), contracte de vânzare-cumpărare cereale, facturi fiscale și avize de însoțire a mărfurilor. În speță societatea a efectuat activități de comercializare cereale a căror proveniență nu este dovedită cu documentele de proveniență stabilite de lege, fapt ce contravine prevederilor L12/1990 coroborată cu OUG 12/2006”.

Faptele reținute în sarcina petentei au fost încadrate în dispozițiile art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.

La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”nu am obiecțiuni”, reprezentantul petentei semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.

II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 22.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 05.08.2014.

1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Criticile petentei, referitoare la faptul că agenții constatatori au consemnat în mod necorespunzător adevărului că nu sunt obiecțiuni, nu pot fi primite.

Aceasta deoarece, pe de o parte, petenta nu a adus nici o dovadă în sprijinul celor reclamate.

Pe de altă parte, reprezentantul petentei – martora O. R. – a semnat procesul-verbal atacat. Or, dacă aceasta nu ar fi fost de acord cu cele consemnate în procesul-verbal, ar fi putut refuza semnarea sa, lucru care însă nu s-a întâmplat.

În plus, petenta a avut posibilitatea de a formula apărări în legătură cu conținutul procesului-verbal și în fața instanței, cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și dreptului la apărare, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 sub acest aspect.

2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut următoarele:

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

În speță, petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și doi martori, pe care instanța le-a încuviințat.

a. Referitor la contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, ținând cont de atitudinea de recunoaștere a petentei cu privire la săvârșirea acestei fapte, și având în vedere că petenta nu a atacat procesul-verbal sub acest aspect, instanța a menținut dispozițiile procesului-verbal atacat cu privire la această contravenție.

b. În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, ”următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

- efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.

Totodată, conform art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, ”vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate și a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice, iar în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare și a borderourilor de achiziții cu regim special personalizate prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator”.

Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este doar în parte susținută de probele administrate în cauză.

Astfel, din tabelul centralizator al documentelor de proveniență, coroborat cu documentele cumulative si cu documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal (constând în contracte de vânzare-cumpărare, declarații pe proprie răspundere, copii CI, borderouri de achiziție, note de cântărire, note de recepție, facturi, avize de însoțire a mărfii – filele 32-115 vol. I) a rezultat că petenta .., în calitate de cumpărătoare, a achiziționat în perioada 08.07.2014 – 16.07.2014 o cantitate totală de 126.134 kg. grâu, după cum urmează:

- de la persoana fizică B. D.: 43.969 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 64/02.06.2014, borderourile de achiziție fiind întocmite la data de 09.07.2014, 10.07.2014 și 12.07.2014 (deci anterior datei de 22.07.2014 – data constatării contravenției);

- de la persoana juridică Efraim SRL: 62.709 kg. util (din care 14.731 kg. util preluat în custodie), prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 73/23.06.2014, factura nr. 207/23.07.2014 (emisă în termen legal conform art. 155 alin. 15 din Codul fiscal) și procesul-verbal de custodie din 14.07.2014, avizele de însoțire a mărfii fiind întocmite la data de 09.07.2014 – 16.07.2014 (deci anterior datei de 22.07.2014);

- de la persoana fizică D. I.: 1.922 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 83/09.07.2014, borderoul de achiziție fiind întocmit la data de 23.07.2014 (deci ulterior datei de 22.07.2014);

- de la persoana fizică G. V.: 3.055 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 81/08.07.2014, borderoul de achiziție fiind întocmit la data de 08.07.0214 (deci anterior datei de 22.07.2014);

- de la persoana fizică M. M.: 1.271 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 85/23.07.2014, borderoul de achiziție fiind întocmit la data de 23.07.2014 (deci ulterior datei de 22.07.2014);

- de la persoana fizică N. P.: 8.284 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 82/08.07.2014, borderoul de achiziție fiind întocmit la data de 08.07.2014 (deci anterior datei de 22.07.2014);

- de la persoana fizică S. G.: 4.924 kg. util, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 78/08.07.2014, borderoul de achiziție fiind întocmit la data de 23.07.2014 (deci ulterior datei de 22.07.2014).

Așadar, instanța de fond a observat că, la data de 22.07.2014 (data constatării presupusei contravenții), petenta nu deținea toate documentele de proveniență pentru marfa achiziționată de la persoanele fizice D. I., M. M. și S. G., borderourile de achiziție pentru marfa cumpărată de la aceștia fiind întocmite ulterior, la data de 23.07.2014.

Apărarea petentei, conform căreia cele două centralizatoare, notele de cântar, notele de recepție și fișele de magazie ar face dovada provenienței grâului, constituind astfel documente de proveniență, nu putea fi primită.

Aceasta deoarece, conform art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, ”prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.

Aceste ”alte documente stabilite prin lege” sunt doar contractele de vânzare-cumpărare și facturile fiscale (în cazul producătorilor persoane juridice), respectiv contractele de vânzare-cumpărare și borderourile de achiziție (în cazul producătorilor persoane fizice), așa cum prevăd dispozițiile art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006.

Era adevărat că documentele invocate de către petentă (cele două centralizatoare, notele de cântar, notele de recepție și fișele de magazie) au în cuprinsul lor menționată identitatea furnizorului, dar acestea sunt simple documente justificative contabile, cărora legea nu le recunoaște calitatea de document de proveniență. O asemenea putere o are doar O.U.G. nr. 12/2006, nu și OMF nr. 3512/2008.

În concluzie, instanța de fond a reținut că petenta nu deținea documente de proveniență pentru o cantitate totală de doar 8.117 kg. util grâu (1.922 kg. de la D. I. + 1.271 kg. de la M. M. + 4.924 kg. de la S. G.).

În schimb, pentru marfa achiziționată de la ceilalți furnizori (B. D., Efraim SRL, G. V. și N. P.), petenta deținea la data controlului documente justificative de proveniență.

c. Referitor la sancțiunea complementară a confiscării sumei de 72.320,85 lei, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal atacat, s-a dispus: ”conform prevederilor art. 3 din L12/1990 Rep, suma de 72.320,85 lei provenită din comercializarea cantității de 114.795 kg. grâu pentru care societatea nu are documente legale de proveniență se dispune confiscarea, urmând ca societatea să vireze suma în cont […].

114.795 kg. grâu x 0,63 lei/kg preț minim vânzare (conform facturi)” (fila 14 verso).

Potrivit art. 3 din Legea nr. 12/1990, ”bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă”.

În speță, instanța de fond a observat că în perioada 09.07.2014 – 23.07.2014, petenta .. a vândut, pe bază de facturi și avize de însoțire a mărfii (filele 17-23 vol. III), diferite cantități de grâu către cumpărătorii ., S.C. Fitoplant 2007 SRL și S.C. D. SRL, la un preț unitar de 0,63-0,64 lei/kg.

Cu toate acestea, așa cum instanța a reținut anterior, pentru o parte din marfa vândută (cea achiziționată de la B. D., Efraim SRL, G. V. și N. P.), petenta deținea documente de proveniență licită a mărfii, astfel că măsura confiscării, dispusă prin procesul-verbal atacat, va fi redusă proporțional, corespunzător doar cantității de marfă găsită fără documente legale de proveniență.

Astfel, având în vedere că, așa cum s-a demonstrat anterior, petenta nu a deținut la data controlului documente legale de proveniență pentru o cantitate de 8.117 kg. grâu util (achiziționată de la D. I., M. M. și S. G.), rezultă că sancțiunea confiscării se justifică a fi menținută doar asupra unei sume de 5.113,71 lei (8.117 kg. grâu x 0,63 lei/kg preț minim de vânzare).

Apărarea petentei, conform căreia nu se poate demonstra cu exactitate că grâul vândut către ., S.C. Fitoplant 2007 SRL și S.C. D. SRL ar fi fost chiar grâul achiziționat de petentă de la D. I., M. M. și S. G., nu poate fi primită.

Aceasta deoarece, este binecunoscut faptul că vânzarea de grâu de către societăți comerciale specializate în acest domeniu reprezintă o vânzare a unor bunuri de gen (reglementată de art. 1678 Noul Cod Civil), unde individualizarea bunului se face la cântărire.

În astfel de cazuri, cantitățile de grâu achiziționate de la diverse persoane fizice sau juridice sunt inițial cântărite electronic (întocmindu-se note de cântar), pentru ca mai apoi să se întocmească o notă de recepție și o fișă de magazie, așa cum rezultă din declarația martorului P. I. (fila 27 vol. III).

Ulterior, însă, aceste cantități sunt depozitate împreună (adică ”amestecate”), o nouă cântărire neavând loc decât în cazul unei noi vânzări, fără însă a se cunoaște originea inițială a grâului astfel cântărit, așa cum reiese din declarația martorei O. R., reprezentanta petentei – ”tot grâul pe care-l primim este depozitat și ulterior se realizează vânzarea lui fără a specifica grâul cui s-a vândut” (fila 28 vol. III).

Așadar, petenta nu-și poate invoca o eventuală exonerare de răspundere contravențională bazată pe însăși natura activității pe care o prestează – comercializarea unor cantități de grâu, după ce acestea au fost în prealabil depozitate ”la un loc”.

De asemenea, critica petentei, potrivit căreia nu ar rezulta de nicăieri că societatea ar fi dobândit în mod efectiv suma de 72.320,85 lei, nu poate fi nici ea luată în considerare.

Aceasta deoarece, așa cum s-a reținut de către instanță, vânzarea ulterioară a cantității de grâu supusă analizei s-a realizat în modalitatea emiterii de facturi și avize de însoțire a mărfii, în baza unui preț serios și determinat.

Așa fiind, este evident faptul că în patrimoniul societății-petente a avut loc un schimb de valori patrimoniale (cantitatea de grâu vândută în schimbul unor sume de bani prevăzute în facturi), astfel că data efectivă la care aceste sume au fost încasate nu prezintă relevanță.

În plus, dacă ar fi acceptată apărarea petentei, ar însemna ca pentru suma de 5.113,71 lei (echivalentă cantității de 8.117 kg. grâu pentru care nu existau documente legale de proveniență), să nu fie aplicată nici o măsură, ceea ce ar echivala, practic, cu o îmbogățire fără justă cauză a petentei, lucru ce nu poate fi primit.

În final, apărarea petentei, conform căreia dispoziția inspectorilor ANAF de virare a sumei de bani în contul Statului Român nu ar fi o confiscare, ci ar echivala cu instituirea unei obligații bănești suplimentare, fără a exista vreun temei legal, nu poate fi nici ea primită.

Aceasta deoarece, conform art. 41 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ”confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condițiile legii”.

Or, legea care reglementează condițiile în care se aduce la îndeplinire măsura confiscării sumelor de bani de către inspectorii ANAF este H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care la art. 7 lit. D pct. 19 prevede că: ”în realizarea funcțiilor sale, Agenția are, în principal, următoarele atribuții:

D. Atribuții în domeniul prevenirii, descoperirii și combaterii evaziunii fiscale și a fraudei fiscale și vamale:

19. dispune măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale sau prestări de servicii nelegale și ridică documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor”.

O astfel de măsură cu privire la confiscarea veniturilor realizate din activități comerciale nelegale o reprezintă și obligarea petentei de virare a sumei confiscate în contul Statului Român, astfel că nu se poate reține o încălcare a prevederilor legale sub acest aspect.

3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentei, instanța de fond a reținut că:

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Măsura luată împotriva petentei este legală, deoarece amenda în cuantum de 20.000 lei este prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990.

Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a remarcat faptul că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.

Așadar, în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.

Cu toate acestea, instanța de fond a preciat că, raportat la criteriile legale enunțate, sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 de lei este totuși excesivă.

Aceasta deoarece, conform jurisprudenței CEDO, sancțiunile contravenționale au atât un caracter represiv, cât și un caracter preventiv-educativ.

Cu alte cuvinte, în procedura contravențională nu se urmărește doar sancționarea contravenientului, ci și educarea sa în spiritul conștientizării abaterilor comise și respectării legii, urmărindu-se, în final, prevenirea săvârșirii de noi fapte anti-sociale.

Astfel, instanța de fond a remarcat faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurilor, petenta a manifestat o atitudine de cooperare, atât în fața agenților constatatori, cât și în fața instanței, punând la dispoziția acestora toată documentația necesară stabilirii împrejurărilor faptice.

În plus, la o zi după înmânarea procesului-verbal, petenta a întocmit documentele de proveniență cerute, manifestând astfel predispoziție în vederea respectării legii și înlăturării consecințelor negative ale faptei săvârșite.

Nu în ultimul rând, cuantumul maxim al amenzii aplicate a fost raportat la evaluarea inițială a agenților constatatori cu privire la cantitatea de grâu pentru care nu se dețineau documente legale de proveniență, și anume 114.795 kg.

Or, așa cum s-a demonstrat prin prezenta, cantitatea reală pentru care petenta nu a deținut documente de proveniență a fost, de fapt, de doar 8.117 kg., motiv pentru care cuantumul minim legal al amenzii – 2.000 lei, apare mai potrivit pentru corectarea comportamentului petentei.

4. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, ținând cont de cererea petentei formulată prin concluziile scrise, s-a luat act că eventualele cheltuieli de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

Pentru considerentele anterior enunțate, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/22.07.2014, întocmit de ANAF – Direcția R. Antifraudă Fiscală 2 C., a dispus reducerea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, de la 20.000 lei la 2.000 lei, a dispus, în consecință, reducerea sancțiunii confiscării, aplicată prin același proces-verbal, conform art. 3 din Legea nr. 12/1990, de la 72.320,85 lei la 5.113,71 lei și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Agenția Naționala de Administrare Fiscala, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței civile atacate, cu consecința respingerii in totalitate a plângerii contravenționale ca fiind neîntemeiata.

Arătă că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma faptului ca nu au fost apreciate corect normele legale aplicabile in cauza, in ceea ce privește contravenția prevăzuta de art.1 lit.e) din Legea nr. 12/1990.

Așa cum s-a reținut in procesul verbal, in cursul luni iulie 2014 (perioada 08.07._14) intimata a achiziționat cantitatea de 126.134 kg grâu, conform centralizatoarelor de achiziții grâu de la terți (diverse persoane fizice si societăți comerciale).

Din documentele puse la dispoziție la data si ora controlului a rezultat faptul că pentru cantitatea de 11.339 kg grâu, intimata a întocmit un număr de două borderouri de achiziție după cum urmează:

Borderou de achiziție . nr._ din data de 08.07.2014 pentru cantitatea de 3.055 kg grâu la prețul unitar de 0,62 lei/kg ce are înscris la rubrica «Vânzător» datele de identificare ale domnului G. V. din localitatea Trestiana, cartea de identitate . nr._ si CNP_ ; Borderou de achiziție . nr._ din data de 08.07.2014 pentru cantitatea de 8.284 kg grâu la prețul unitar de 0,62 lei/kg ce are înscris la rubrica « Vânzător» datele de identificare ale domnului N. P. din localitatea Trestiana, cartea de identitate . nr._ si CNP_.

Pentru cantitatea utilă de 114.795 kg grâu (126.134 kg -11.339 kg) comercializată către diverse societăți comerciale pe baza de facturi fiscale si avize de însoțire a mărfii, .. nu a prezentat la momentul controlului documente legale de proveniență, respectiv borderouri de achiziție cereale si produse procesate din cereale, contracte de vânzare - cumpărare de cereale. Facturi fiscale si/sau avize de însoțire a mărfii așa cum sunt prevăzute la art.3 alin (2) din OUG 12/2006.

In speța, intimata a efectuat activități de comercializare cereale a căror proveniența nu a fost dovedită la data si ora controlului cu documente de proveniență stabilite de legislația în vigoare, fapt ce contravine prevederilor art. 1 litera e) din Legea 12/1990 republicată coroborată cu art. 3 alin. (2) si (3) din OUG 12/1996 republicată.

Arată ca nu poate fi primita argumentația instanței de fond referitoare la proveniența legala a unei părți din cantitatea de cereale, având in vedere faptul ca la momentul controlului {singurele documente de proveniența a cerealelor prezentate organelor de control au fost cele pentru achizițiile de la G. V. si de la N. P..

In cuprinsul hotărârii de fond instanța precizează ca intimata a prezentat o . documente de achiziții, enumerate in hotărâre, documente dintre care instanța a considerat ca o parte sunt doveditoare pentru cantitățile de cereala achiziționate, iar alta parte nu pot fi luate in considerare întrucât sunt ulterioare datei controlului.

Astfel instanța de fond înlătura contractele încheiate de intimata cu persoanele fizice Dunareanu I.,M. M. si S. G. întrucât borderourile de achiziție marfa cumpărata de la aceștia au fost întocmite ulterior datei de 22.07.2014 - data controlului.

Instanța însă menține în mod greșit contractele încheiate cu B. D., Efraim SRL, G. V. si N. P., întrucât unele dintre ele au fost deja avute in vedere de organele fiscale, iar pe alta parte aceste înscrisuri nu au fost prezentate organelor fiscale la momentul controlului motivat de faptul ca ele nu au fost intocmite.

Arată ca raționamentul instanței este eronat întrucât, așa cum rezultă din situația de fapt, intimata a achiziționat o cantitate de cereale de 126.134 kg din care inspectorii antifraudă au scăzut cantitatea de 11.339 kg rezultată din cele doua contracte încheiate legal cu G. V. - 3.055 kg si N. P. - 8.284 kg, rămânând astfel o cantitate de " 14.795 kg pentru care intimata nu a prezentat documente de proveniența.

Arată că borderoul de achiziție pentru cereale si produse procesate din cereale {cod 14-4-13/c) se întocmește "de către delegatul cumpărătorului, care achiziționează cereale de ta producătorii individuali persoane fizice, în momentul achiziției" conform Ordinului nr. 1027/2006 privind aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale.

Momentul achiziției cerealelor nu echivalează momentul plații cerealelor achiziționate. Borderou! de achiziție cereale si produse din cereale "se întocmește în 3 exemplare de către delegatul cumpărătorului, care achiziționează cereale de la producătorii Individuali persoane Fizice, în momentul achiziției" conform Ordin nr. 1027/2006 privind aplicarea prevederilor art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale.

Astfel, daca borderourile de achiziție existau la momentul controlului ele puteau fi puse la dispoziția inspectorilor antifrauda la momentul controlului si nu ulterior.

Este evident ca toate documentele depuse ulterior si neprezentate inspectorilor antifrauda !a momentul controlului au fost încheiate "pro causa".

Mai mult, pentru cantitatea de 114.795 kg grâu administratorul intimatei, doamna O. R., nu a prezentat, la data de 22.07.2014, documentele de proveniența prevăzute de legislația in vigoare (borderou de achiziție, aviz de insotire, factură), deoarece nu erau întocmite, aspect menționat in Nota explicativă data in timpul controlului la Răspunsul nr. 2 si nr. 4.

Astfel cu privire la acest aspect, doamna O. R., la întrebarea nr. 2 din Nota explicativă încheiată în timpul controlului din data de 22.07.2014 "precizați dacă ... pentru cantitatea de 114.795 kg grâu ati întocmit borderouri de achiziție cereale si produse procesate din cereale, contracte de vânzare cumpărare sau alte documente prevăzute de legislația in vigoare" a răspuns: "astăzi, data de 22.07.2014 pentru cantitatea de 114.795 kg grâu nu au fost întocmite borderouri de achiziție si nici contracte de vânzare - cumpărare cereale si nici alte documente prevăzute de legislația in vigoare. Pentru cantitățile de grâu menționate mai sus au fost întocmite note de cântar si note de recepție urmând să se întocmească la punctajul debitelor $i la plata efectuată". De asemenea la Întrebarea nr. 4 din aceeași Notă explicativă, "Dacă fată de cele de mai sus mai aveți ceva de declarat sau documente de prezentat, doamna O. R. a declarat în scris că "Nu mai am nimic de adăugat sau alte documente de prezentat".

Verificarea documentelor la sediul social situat in Municipiul Bârlad a durat de la ora 13 până în jurul orei 19.30, fapt reieșit si din conținutul procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, care la ora întocmiri este înscrisă ora 18.30, timp suficient în care ar fi putut fi prezentate documentele de proveniență solicitate pentru cantitatea de 114.795 kg grâu, dacă acestea erau întocmite. Menționăm faptul că verificările au demarat în punctul de lucru din comuna Grivita, ., în jurul orelor 10.45, unde singurele documente prezentate au fost fisele de magazie si N.I.R.-uri întocmite pe baza Notelor de cântar.

Ulterior, in jurul orelor 12.45, s-au încheiat verificările la punctul de lucru din ., organele de control deplasându-se la sediul social al intimatei din municipiul Bârlad, județul V., ora începerii controlului fiind aproximativ ora 13:00.

Apreciază apelanta că așa zise-le acte legale de proveniența au fost ulterior întocmite, dovedit fiind si de faptul ia in timpul controlului inspectorilor antifrauda le-a fost prezentat Procesul verbal de predare primire cantitativa si calitativa încheiat între Compania Naționala "Imprimeria Naționala" si S.C, A. S.R.L din data de 18.12.2013, în care se specifica faptul că au fost achiziționate si recepționate,

Anexate plângerii contravenționale au fost înaintate o . Borderouri de achiziție (cereale si produse din cereale) A5 ou următoarele serii si numere: VSWHA numărul_, VSWHA numărul_, VSWHA numărul_, VSWHA numărul_, VSWHA numărul_, VSWHA numărul_, VSWHA numărul_ care nu se regăsesc în Procesul verbal de predare primire cantitativă si calitativă încheiat între Compania Naționala "Imprimeria Naționala" si .. din data de 18.12.2013 si nu fac parte din documentele cu regim special achiziționate de societate in data de 18.12.2013.

Intimata deține si alte carnete n Borderouri de achiziție (cereale si produse din cereale) A5 », neîntocmite la momentul controlului, aspect confirmat în Nota explicativa la răspunsul nr. 2 si nr. 4, pe care, ulterior controlului, le-a întocmit și utilizat pentru a putea acoperi proveniența licita a produselor achiziționate.

De asemenea borderoul de achiziție (cereale si produse din cereale) A5 numărul_ . ce conține cantitatea de 1,922 kg « G. producție românească recolta 2014 » ce are înscris la rubrica «Vânzător» datele de identificare ale domnului Dunareanu lonel-M., carte de identitate . nr._ si CNP_, are data emiterii 23.07-2014, dată ulterioara controlului, fapt reținut si de instanța.

Astfel, concluzionând, documentele legale privind achizițiile de cereale nu existau la data efectuării controlului, acestea fiind întocmite ulterior, mai ales ca nu sunt înregistrate in registre publice.

Menționează apelanta că întrucât Instanța de fond a reținut eronat ca doar cantitatea de 8.117 kg grâu are proveniența nelegala, corelativ și valoarea sumei confiscate, reținuta de instanța este eronata, aceasta fiind in realitate 72,320,85 lei si nu 5.113,71 lei.

Se precizează că hotărârea instanței de fond este nelegala prin prisma faptului ca nu au fost apreciate corect normele legale aplicabile in cauza si in ceea ce privește reducerea sancțiunii amenzii contravenționale.

Este de remarcat ca instanța confirma, prin Considerentele hotărârii apelate, faptul ca intimata a săvârșit contravenția imputata considerând însă, fără temei, că activitatea contravenționala este de mica importanta astfel încât sa justifice reducerea cuantumului amenzii la minimul prevăzut de lege.

Arătam ca inspectorii antifrauda au aplicat in mod corect sancțiunea amenzii, ținând cont in totalitate de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Deși instanța de fond susține ca a respectat principiul proporționalității in stabilirea sancțiunii, totuși legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta si prin raportare la pericolul social ridicat al acesteia, care rezulta nu numai din modul in care a fost săvârșita ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale, la atitudinea petentei care nu manifesta minim regret pentru fapta săvârșita.

Sancțiunea de 20.000 lei a fost aplicata tocmai pentru corecția conduitei agentului economic, întrucât cu ocazia controlului organele de control au constatat o reala atitudine contravenționala a intimatei, atât din perspectiva cantităților transportate, cat si prin lipsa documentelor legale din perspectiva achiziției de cereale.

In contextul in care instanța a redus sancțiunea aplicata de inspectorii antifrauda, scopul preventiv al acesteia nu mai poate fi atins, agentul economic putând persevera in conduita sa contravenționala întrucât exista certitudinea ca viitoarele sancțiuni aplicate vor fi anulate sau reduse de instanța.

Instanța de fond trebuia să rețină faptul că săvârșirea de către petenta a contravenției menționată anterior, nu poate fi privită trunchiat și independent de ansamblul ilicitului contravențional constatat.

Pe de alta parte, fapta comisă în speță de fata prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.

Păstrarea acestei soluții de reducere a cuantumului amenzii contravenționale ar duce la crearea unui precedent periculos ce ar oferi celorlalți contravenienți posibilitatea de a săvârși fapte sancționate de lege și pentru care să solicite sancțiunea avertismentului sau reducerea amenzii, ducând astfel la un sentiment de nesiguranță inechitate pentru ceilalți agenți economici ce respectă prevederile legale.

Se mai arată că piața cerealelor este una dintre cele mai expuse in materia evaziunii fiscale tocmai pentru ca agenții economici pot disimula cu ușurința achizițiile ilegale.

D. urmare, reducerea sancțiunii amenzii de la 20.000 de lei aplicata, la 2.000 lei ar face ca intimata sa considere ca laptele sale nu reprezintă un pericol grav si ca, ia un eventual control ulterior, va putea recurge la aceeași cale de atac, invocând hotărârea civila de fata, invocând aceleași motive si întocmind acte ulterior controlului in vederea exonerării de răspundere.

Instanța de apel trebuie să se aibă în vedere că fapta comisa în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunea stipulata, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cei puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, in zona comerțului cu cereale.

În drept, au fost invocate prevederile art.466 si respectiv art. 480 alin.2 din Codul de procedura civila, O.G.2/2001.

Intimata . a formulat întâmpinare la apelul formulat de către A.N.A.F împotriva Sentinței civile nr. 1080 din 28.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.

Se arată că prin apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe, A.N.A.F invocă, în esență, două critici:

- documentele de proveniență depuse la dosar de către petenta au fost întocmite ulterior controlului, fiind documente „pro causa", antedatate; în realitate, documentele nu existau în fizic la data controlului, acestea ar fi fost întocmite ulterior „pentru a putea acoperi proveniența licita a produselor";

- nu se justifică reducerea sancțiunii amenzii contravenționale de la 20.000 lei la "j. .000 lei, dat fiind pericolul social al faptei comise.

Cu privire la prima critică a apelantei A.N.A.F. intimata arată că așa cum rezultă din probele administrate în fața primei instanțe, controlul a debutat în mod inopinat la punctul de lucru Grivița și a fost apoi continuat la sediul social al societății din Bârlad.

La punctul de lucru Grivița, inspectorii au cerut să li se prezinte doar fișele de magazie.

Inspectorii nu au cerut și nu s-a purtat vreo discuție cu privire la documentele de proveniență pentru cantitatea de grâu aflată la acel moment în depozit.

Dacă inspectorii ar fi cerut astfel de documente, responsabilii de la punctul de lucru ar fi fost în măsură să le prezinte aceste documente pentru simplu motiv că toate aceste documente (contracte, borderouri, avize de însoțire a mărfii, note de cântar, note de recepție, fișe de magazie) se centralizează la punctul de lucru pentru a fi p redate, de regulă la finele lunii, Biroului contabilitate aflat la sediul social din Bârlad.

D. fiind că gestionarului magaziei, P. I., i s-a făcut rău, acesta suferind de inimă (hipertensiv), inspectorii A.N.A.F îngrijorați vizibil de înrăutățirea stării de sănătate a acestuia, au cerut să fie conduși la sediul social al societății.

Aici, la sediul social din Bârlad, li s-au prezentat două centralizatoare (documente cumulative) - filele 30-31 vol.l - în care erau evidențiate intrările de grâu începând cu data de 09.07.2014 de la următorii furnizori: B. D., Efraim S.R.L, D. I., G. V., M. M., N. P. și S. G..

Aceste două documente cumulative au fost prezentate inspectorilor de bună-voie de către administratorul societății, doamna R. O., aceasta fiind de bună-credință.

În aceste documente se face referire la numărul Notei de recepție și a Notei de cântar, acestea reprezintă documente a căror întocmire este impusă de normele financiar-contabile. în cuprinsul acestor documente este indicat furnizorul grâului, fapt ce privește dovada proveniența acestuia.

În aceste împrejurări, inspectorii A.N.A.F au cerut administratorului R. O. să prezinte contractele de vânzare-cumpărare și borderourile de achiziție pentru grâul cumpărat de la persoanele fizice menționate în cele două Documente Cumulative și contractul de vânzare-cumpărare și avizele de însoțire a mărfii sau factura fiscală pentru grâul cumpărat de la persoana juridică Efraim S.R.L.

Așa cum rezultă din declarația dată instanței de fond de către administratorul societății, R. O., aceasta, nefiind în același timp și contabilul societății, a fost în confuzie cu privire situația exactă a documentelor financiar-contabile. Este adevărat că a declarat că nu deține documente de proveniență, însă așa cum a explicat ulterior a avut în vedere faptul că nu le deține la Bârlad, la sediul social al firmei. Contractele de vânzare-cumpărare, borderourile de achiziție și avizele de însoțire a mărfii grâului întocmite și se aflau la punctul de lucru Grivița. La momentul controlului s-au făcut discuții în acest sens și a insistat chiar pentru a se reveni la punctul de lucru Grivița, însă nu s-a mai dorit consemnarea acestora în cuprinsul procesului-verbal.

Mai arată intimata că potrivit Deciziei I.C.C.J nr. I din 18 februarie 2002 pronunțată în recurs în interesul ligii, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

Pentru a pronunța această soluție, I.C.CJ a reținut că « a nu admite luarea în considerare unor astfel de dovezi (prezentate ulterior - n.n) ar însemna să se contravino principiului aflării adevărului și să nu se pronunțe o soluție dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.

Pe de altă parte, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifică nici menținerea confiscării dispusa prin procesul-verbal de constatare a contravenției.»

Este adevărat că la momentul controlului de la sediul social al petentei, aceasta nu a prezentat inspectorilor A.N.A.F documentele de proveniență pentru o parte din grâul achiziționat, însă toate aceste documente au fost depuse ulterior la dosarul instanței de judecată și nu există nici cel mai mic indiciu că acestea nu ar fi fost întocmite la data controlului, așa cum susține A.N.A.F.

Nu există nicio probă din care să rezulte că documentele de proveniență ar fi fost întocmite ulterior.

Plângerea formulată este însoțită de un Tabel centralizator al documentelor de proveniența.

Așa cum rezultă din acest Tabel, precum și din documentele de proveniență atașate, în cazul persoanelor fizice, contractele de vânzare-cumpărare au fost întocmite la începutul campaniei agricole, iar borderourile de achiziție erau întocmite la data controlului (cu excepția furnizorilor D. I., M. M. și S. G. = 8.117 kg grâu util).

Borderourile de achiziție sunt documente tipizate, iar carnetele se află în posesia delegaților societății trimiși pe teren pentru achiziția de cereale. Toate aceste borderouri urmează un anumit circuit al actelor contabile în cadrul societății, circuit pe care administratorul societății nu îl cunoștea foarte bine la data controlului. Astfel, borderourile s3 centralizează mai întâi la punctul de lucru Grivița, locul propriu-zis de intrare a cerealelor în depozitul și gestiunea petentei și abia apoi ajung la sediul social al societății, la Biroul Contabilitate.

La data controlului, borderourile de achiziție erau întocmite și se aflau la punctul de lucru Grivița.

În cazul persoanei juridice Efraim S.R.L, exista un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.06.2014, iar furnizorul Efraim S.R.L avea emise 7(șapte) Avize de însoțire a mărfii.

Potrivit art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, «avizul de însoțire a mărfii» este considerat documente de proveniență.

Potrivit art. 155 alin. 15 din Codul fiscal, factura fiscală putea fi emisă până cel târziu la data de 15.08.2014. în speță, Factura nr.207 a fost emisă cu respectarea acestui termen, la data de 23.07.2014. Important!

A.N.A.F nu a susținut niciodată că avizele de însoțire a mărfii ar fi fost întocmite ulterior controlului, prin antedatare. Avizele de însoțire a mărfii reprezintă documente financiar-contabile, în format tipizat, acestea fiind emise în perioada 09.07. - 11.07.2014 de către furnizorul Efraim S.R.L.

Mai arată intimata că, așa cum a reținut și prima instanță, doar borderourile de achiziție pentru grâul cumpărat de la D. I., M. M și S. G. au fost întocmite în ziua următoare controlului. Nu a avut niciun motiv să ascundă acest lucru și și-a asumat consecințele întocmirii ulterioare a acestor documente de achiziție. Ca atare, nici nu a mai considerat înțelept să atace cu apel faptul că pentru cantitatea de 8.117 kg grâu instanța de fond a găsit măsura confiscării justificată.

Petenta A. S.R.L nu avea niciun interes să ascundă proveniența grâului. A.N.A.F nu contestă că la momentul controlului i-au fost prezentate Notele de recepție, Notele de cântar și cele două Documente Comutative. Din toate aceste documente financiar-contabile rezultă, în afara oricărei îndoieli, proveniența grâului. De asemenea, aceste achiziții erau operate în Fișa de magazie, documente financiar-contabile care conțin mențiuni cu privire la proveniența grâului.

Atâta vreme cât grâul achiziționat era deja evidențiat în toate aceste documente finaciar-contabile la data controlului, fiind menționați furnizorii (proveniența) e mult mai plauzibil a se consideră că, în egală măsură, erau întocmite și contractele de vânzare-cumpărare, borderourile de achiziție, avizele de însoțire a mărfii.

În concluzie, având în vedere și Decizia nr. I din 18 februarie 2002 a I.C.C.J, atâta vreme cât petenta a depus la dosarul instanței documentele de proveniență pentru grâul achiziționat și atâta vreme cât, în afara unor supoziții ale A.N.A.F., nu există nici cea mai mică dovadă că aceste documente ar fi fost întocmite pro causa, ulterior controlului, consideră că apelul A.N.A.F este nefondat sub acest aspect.

Cu privire la cea de-a doua critică, intimata arată că A.N.A.F consideră nelegală reducerea amenzii contravenționale de la 20.000 de lei la 000 de lei, dat fiind pericolul social și gravitatea faptei.

Petenta a fost sancționată cu amenda contravențională de 20.000 de lei, dar -așa cum rezultă din procesul-verbal, i s-a oferit posibilitatea legală de a achita pe loc sau în cel mult 48h suma de 1000 de lei, reprezentând jumătate de minimul amenzii contravenționale.

Petenta a valorificat această posibilitate și a achitat la data de 23.07.2014 suma de 1000 de lei, așa cum rezultă din Extrasul de cont atașat.

Ca atare, achitarea de către petenta a sumei de 1000 de lei, în cel mult 48h, face irelevante criticile cu privire la reducerea amenzii contravenționale.

La acest moment, amenda contravențională este achitată, conform celor dispuse prin Procesul-Verbal.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect că la data de 22.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu un avertisment, amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei și confiscarea sumei de 72.320,85 lei.

În descrierea faptei, agentul constatator a reținut că ”în urma controlului operativ și inopinat efectuat astăzi 22.07.2014 la ., în prezența doamnei O. R. în calitate de administrator s-au constatat următoarele:

Faptele reținute în sarcina petentei au fost încadrate în dispozițiile art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 și art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.

La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat ”nu am obiecțiuni”, reprezentantul petentei semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.

Tribunalul apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, dispunând reducerea sancțiunii amenzii contravenționale și reducerea sancțiunii confiscării.

Argumentul principal reținut de instanța de fond pentru a da această soluție a fost că petenta deținea, la data controlului, documente justificative de proveniență pentru marfa achiziționată de la furnizorii B. D., ., G. V. și N. P.. S-a avut în vedere că petenta a depus contracte de vânzare-cumpărare și borderouri de achiziție, factură-fiscală, proces-verbal de custodie și aviz de însoțire a mărfii.

Instanța de fond a ignorat însă că, la data controlului, aceste documente nu au putut fi prezentate. Administratorul societății petente a declarat în mod neechivoc, cu ocazia întocmirii notei explicative la data controlului, că pentru cantitatea de grâu de 114.795 kg, la data controlului nu au fost întocmite contracte de vânzare-cumpărare, borderouri de achiziție și nici alte documente prevăzute de legislația în vigoare.

Mai mult, aceasta a arătat că pentru cantitatea de 114.795 kg grâu au fost întocmite note de cântar și note de recepție, urmând să se întocmească la punctajul debitelor și la plata efectuată.

Motivarea intimatei conform căreia administratorul societății a fost în eroare când a dat explicații organelor de control, nu poate fi primită. Împrejurarea că acesta nu este contabil de profesie, nu este de natură a prezuma că nu cunoștea ce reprezintă un document justificativ de proveniență a mărfii, având în vedere că obiectul de activitate al societății pe care o administrează este comercializarea cerealelor.

Prezentarea ulterioară, în procedura contencioasă, a unor documente justificative de proveniență a mărfii nu echivalează cu împrejurarea că ele existau la momentul efectuării controlului, pentru a da eficiență Deciziei I.C.C.J nr. I din 18 februarie 2002 pronunțată în recurs în interesul ligii, conform căreia, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

Situația avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție se referă la prezentarea ulterioară a actelor care erau deja întocmite și justificau proveniența licită a bunurilor, iar nu situația în care actele au fost întocmite ulterior, cum este cazul în speță.

Eroarea invocată de administratorul societății petente, O. R., audiată de instanța de fond, nu poate fi reținută. D. fiind circuitul documentelor invocat de martorul P. I., administratorul societății putea să arate inspectorilor antifraudă că este posibil ca aceste documente să fie la punctul de lucru de la Grivița, pentru că ele se predau la sfârșitul lunii. Totuși, acesta a confirmat că astfel de documente nu au fost întocmite și că vor fi întocmite ulterior.

Rezultă că agentul constatator a stabilit în mod corect situația de fapt, a încadrat faptele și a aplicat măsurile legale.

Pentru aceste considerente, Tribunalul, urmează ca raportat la art. C.proc.civ., să admită apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1080/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va schimba în totalitate, în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 9784 din 22.07.2014 în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 1080/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 9784 din 22.07.2014 în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015

Președinte,

O. C.

Judecător,

C. M.

Grefier,

E. G.

Red. O.C.

tehnored. E.G./O.C.

4 ex./..11.2015

Judecător fond I. Rădița

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1346/2015. Tribunalul VASLUI		Plângere contravenţională. Decizia nr. 1353/2015. Tribunalul... →

Plângere contravenţională. Decizia nr. 1352/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 1352/2015. Tribunalul VASLUI