Contestaţie la executare. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 509/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 509/A/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier T. B.
Pe rol pronunțarea aupra cererii de apel formulată de apelanta reclamantă P. comunei Crețești, jud. V. în contradictoriu cu intimatul pârât O. I. împotriva sentinței civile nr. 713 din data de 06.11.2014 a Judecătoriei Huși pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015, susținerile apelantei prin apărător fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de un timp suplimentar pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 22 aprilie 2015.
Ulterior;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 713 din data de 06.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Huși a respins contestația la executare intentată de contestatoarea P. . Primarul . cu creditorul – intimat O. I., privind anularea actelor de executare emise în dosarul de executare înregistrat sub nr. 503/2013 la Biroul Executorului Judecătoresc V. „S. A.”.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că împotriva contestatoarei s-a declanșat procedura executării silite la cererea creditorului – intimat O. I. în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 108/CA/2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, contestatoarea fiind obligată la plata unor penalități de 20 lei pe zi de întârziere, în caz de neconformare față de dispozițiile instanței de contencios administrativ, așa cum rezultă din dispozitivul prezentului titlu executoriu.
Deși intimatul O. I. a avut câștig de cauză, contestatoarea a înțeles totuși să promoveze un recurs împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul V., însă instanța de control judiciar a dispus măsura anulării cererii de recurs pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale.
Ulterior, la data de 06.06.2014 a fost emisă somația pentru recuperarea creanței în sumă de 2.498,60 lei, în această sumă fiind incluse și cheltuielile de executare. Prin încheierea din data de 15.nov.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, s-a admis cererea de încuviințare executare silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea creanței.
Astfel, instanța a constatat că titlul executoriu în temeiul căruia s-a declanșat executarea silită prin poprire este reprezentat de o decizie a Tribunalului V..
Prin încheierea nr. 503/06.06.2014 dată de Biroul Executorului Judecătoresc „S. A.” atașată la fila nr. 5 din dosar a fost stabilit și cuantumul cheltuielilor de executare individualizate la suma de 320 lei, reprezentând onorariu de executare și taxe judiciare de timbru, însă contestatoarea nu a contestat cuantumul acestor cheltuieli de executare.
Astfel, la cererea creditoarei a fost întocmit dosarul de executare nr. 503/2013 la Biroul Executorului Judecătoresc V. „S. A.”, iar la data de 06.06.2014 a fost începută efectiv procedura executării silite prin poprire pentru recuperarea creanței datorate conform titlului executoriu.
Din înscrisurile prezentate rezultă că Primarul . obligat la emiterea mai multor dispoziții de rectificare a actelor de stare civilă, acesta neconformându-se dispozițiilor instanței de contencios administrativ, încercând să tergiverseze soluționarea cererilor formulate de petiționarul O. I., prin promovarea recursului, care a fost anulat de Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 1192 din 11.05.2012.
Prin adresa nr. 2088 din 16.05.2012 au fost comunicate dispozițiile cu nr. 119, 120, 121, 122 și 123 din data de 15.05.2012.
Analizând motivele invocate de contestatoare, instanța a apreciat contestația intentată ca fiind neîntemeiată, arătând că este evident că executarea silită este excepția de la regula executării de bunăvoie a obligațiilor, mai ales atunci când acestea sunt stabilite prin hotărâri judecătorești sau alte acte juridice ce pot fi considerate de lege titluri executorii, confirm art. 622 alin. (1) din Noul Cod pr. civ.
În speță, prin încheierea dată de instanță s-a încuviințat executarea silită față de reprezentantul legal al contestatoarei așa cum rezultă din încheierea dată de Judecătoria V. în dosarul nr._ (fila nr. 13).
Potrivit art. 711 alin. (1) din Noul Cod pr. civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Critica formulată de contestatoare privind modalitatea de calcul eronată a sumei este neîntemeiată, având în vedere că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a emite toate acele dispoziții de rectificare a actelor de stare civilă, în calitatea sa de reprezentant legal al autorității publice locale, de a efectua o anumită operațiune administrativă, conferită în temeiul legii nr. 554/2004. Tribunalul a statuat că este evidentă tergiversarea soluționării cererii intimatului prin invocarea motivului după mai bine de un an de zile că nu a depus actul de identitate odată cu cererea, instanța constatând că acesta a fost vătămat într-un interes legitim al său de către o autoritate publică, respectiv Primarul ..
Examinând lucrările dosarului de față în raport de dispozițiile mai sus enunțate, instanța a apreciat că în dosarul de executare nr. 503/2013 au fost întocmite toate actele de executare în mod legal, contestatoare având obligația legală de a se conforma deciziei date de Secția de C. Administrativ din cadrul Tribunalului V., sub sancțiunea unei penalități de 20 lei pe zi de întârziere în caz de neîndeplinire.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta P. Crețești arătând că instanța de fond a analizat cu superficialitate sau nu a analizat deloc motivele contestației invocate de P. C. Crețești, precum și aspectele menționate în răspunsul la întâmpinare. La motivele contestației instanța de fond a răspuns cu generalități și principii de drept care nu au cum să fie lămuritoare și suficiente pentru dezlegarea pricinii.
A criticat apelanta faptul că prima instanță nu a lămuri dacă penalitățile de întârziere stabilite printr-o hotărâre judecătorească sunt susceptibile de executare silită în mod direct sau este necesară o nouă hotărâre judecătorească prin care să se stabilească perioada întârziată, cuantumul total al penalităților, vinovăția celui ce urmează a fi sancționat și cuantumul total al prejudiciului suferit de creditorul obligației.
A invocat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat o speță asemănătoare și prin Decizia nr. XX/2005 a stabilit că daunelor cominatorii și amenzile civile nu sunt susceptibile de executare silită decât în limita daunelor interese dovedite, iar în aceste condiții în literatura și practica ulterioară acestei decizii s-a statuat ca daunele cominatorii și amenzile civile stabilite prin hotărâri judecătorești să fie ulterior supuse analizei instanțelor judecătorești pentru a se stabili în mod concret cuantumul daunelor interese suferite de creditor.
Prin analogie cu daunele cominatorii și amenzile civile la care se referă Decizia nr. XX/2005 a Î.C.C.J., penalitățile de întârziere stabilite în conformitate cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2001 nu reprezintă o creanță datorată reclamantului-creditor decât în măsura în care aceste penalități sunt constatate și convertite în daune compensatorii în favoarea creditorului.
A mai arătat apelanta că O. I. a formulat cerere de executare silită pentru emiterea cu întârziere a unui act administrativ (dispoziția nr. 834/27.08.2012) care nu era de competența Primăriei Crețești, care a emis toate dispozițiile care intrau în competența sa după 3 zile de la rămânerea definitivă a Deciziei civile nr. 108/C/2012, respectiv dispozițiile nr. 119, 120, 121, 122 și 123 din 15.05.2012.
Apreciază că nu poate fi sancționată apelanta pentru emiterea cu întârziere a unei dispoziții care intră în competența Primăriei Iași. De altfel, nici P. Iași nu a emis dispoziția cu întârziere, deoarece a avut nevoie de timp pentru obținerea avizelor necesare emiterii dispoziției nr. 834/27.08.2012.
Prin întâmpinare, intimatul O. I. a arătat după tergiversarea perseverentă și cu rea-credință a soluționării cererii de rectificare a certificatelor de stare civilă, instanța de contencios administrativ prin decizia 108/CA/2012 constată ( ) „...fără dubiu că reclamantul a fost vătămat într-un interes legitim al său de către o autoritate publică, respectiv primarul comunei Cretești, jud. V. prin nesoluționarea în termen legal a cererii sale.
În urma rămânerii definitive a hotărârii, primarul ca autoritate publică, emite în 3 (trei) zile înscrisurile tergiversate timp de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni. Dovada de rea-credință este evidentă. „... sancțiunea plății de 20 lei, cu titlul de penalități, pentru fiecare zi întârziere, după rămânerea definitivă a hotărârii."
In cea ce privește cererea formulată instanței de control judiciar de către apelantă de a fi emisă o nouă hotărâre judecătorească care să stabilească perioada întârziată o apreciază ca fiind neverosimilă, arătând că, în condițiile când legiuitorul a stabilit perioada de soluționare a unei cereri ca fiind 30 de zile, iar funcționarul public soluționează cererea în 1277 de zile și numai în urma unei hotărâri judecătorești, fapta ar trebui să fie apreciată ca fiind de natură penală.
In legătură cu faptul că emiterea uneia dintre dispoziții nu ar fi fost de competența sa, primarul dovedește incompetență în a fi constatat – de abia după 3 ani și 6 luni și numai după pronunțarea unei hotărâri judecătorești - că, competența de soluționare a unui înscris nu-i aparține.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu prevederile art. 476 și 477 C.proc.civ., tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentința nr. 108/CA/09.02.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 1192/11.05.2012 a Curții de Apel Iași, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din data de 02.07.2012, Primarul C. Crețești a fost obligat să emită mai multe dispoziții de rectificare a actelor de stare civilă, sub sancțiunea plății de 20 lei, cu titlul de penalități, pentru fiecare zi întârziere, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Referitor la cererea de obligare la plata penalităților de întârziere, instanța de contencios a avut în vedere prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora soluția de obligare a autorității publice la efectuarea unei anumite operațiuni poate fi stabilită sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate pentru fiecare zi de întârziere.
Intimatul O. I., în baza sentinței nr. 108/CA/09.02.2012 a Tribunalului V., a formulat cererea de executare silită pentru suma de 2.160 lei împotriva Primăriei C. Crețești și/sau a Primarului G. Gigel, la data de 06.11.2013, cererea fiind înregistrată sub nr. 503/2013 la Biroul Executorului Judecătoresc S. A..
Prin încheierea din data de 15.11.2013 a Judecătoriei V., pronunțată în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a debitorului P. C. Crețești, reprezentată prin primar G. Gigel, pentru plata sumei de 20 lei, cu titlu de penalități, pentru fiecare zi de întârziere, după rămânerea irevocabilă a hotărârii și suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 503/06.06.2014 a B. S. A. a fost stabilit și cuantumul cheltuielilor de executare individualizate la suma de 320 lei, reprezentând onorariu de executare și taxe judiciare de timbru, la aceeași dată fiind emisă și somația din data de 06.06.2014 pentru recuperarea sumei de 2.498,60 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
În drept, prima instanță trebuia să observă că prin sentința civilă nr. 108/CA/2012 a Tribunalului V., instanța de contencios administrativ a stabilit împotriva autorității publice sancțiunea pentru neîndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa, respectiv o penalitate de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere. Această dispoziție a avut ca temei art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, care exclud aplicarea prevederilor art. 24 alin. 2 și 25 din Legea nr. 554/2004 și a art. 905 C.proc.civ.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile apelantei referitoare la necesitatea existenței unei alte hotărâri de stabilire a de despăgubirii, cuantumul acestei creanțe fiind determinabil și putând fi calculat de însuși executorul judecătoresc, în condițiile art. 628 alin. 2 C.proc.civ. în forma sa în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită – 06.11.2013.
Pe de altă parte, prima instanță nu a observat faptul că potrivit art. 628 alin. 2 C.proc.civ., în forma în vigoare la data de 6.11.2013, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalități sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
Prin raportare la prevederile art. 628 alin. 4 C.proc.civ., în forma în vigoare la data de 06.11.2013, pentru stabilirea cuantumului penalităților de întârziere la care a fost obligat debitorul prin titlul executoriu, este necesară emiterea de către executorul judecătoresc a unei încheieri în acest sens, care, la rândul său, constituie titlu executoriu.
În cauză, se constată că valoarea penalităților de întârziere solicitate de către intimat nu a fost stabilită printr-o încheiere a executorului judecătoresc, ci pe baza unui calcul făcut de către creditor, fiind încălcate dispozițiile art. 628 alin. 4 C.proc.civ.
Prin încălcarea acestor prevederi legale, debitorul a fost privat de dreptul de a contesta calculul penalităților de întârziere, pe calea contestației la executare, în condițiile art. 656 alin. 3 C.proc.civ., în forma în vigoare la data de 06.11.2013, conform cărora dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părților, se comunică acestora, sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.
În consecință, sunt eronate concluziile primei instanțe prin care constată că actele de executare au fost întocmite în mod legal, motivele invocate de apelantă referitoare la lipsa unui act de stabilire a cuantumului penalităților de întârziere sunt întemeiate, însă, cu mențiunea că acest act este reprezentat de o încheiere ce trebuie emisă de executorul judecătoresc, iar nu de către o instanța de judecată, iar în lipsa acestuia actele de executare ulterioare ale executorului (în speță, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită și somația din data de 06.06.2014) nu sunt valabile.
Totodată, instanța de apel arată că potrivit art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 în toate situațiile în care se stabilesc obligații în sarcina autorității publice, instanța poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Or, în cauză se observă că în dispozitivul sentinței nr. 108/CA/09.02.2015 a Tribunalului V. se stabilește în sarcina autorității publice Primarul C. Crețești obligația de a emite dispoziții de rectificare a unor acte de stare civilă, însă nu este prevăzut termenul în care sau până la care aceasta este obligația de a emite aceste dispoziții, precizându-se doar data nașterii obligației, respectiv după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În aceste condiții, data nașterii obligației de a emitere a dispozițiilor de rectificare a actelor de stare civilă, astfel cum a fost stabilită pe cale judiciară, este data rămânerii irevocabile a sentinței instanței de contencios, respectiv 11.05.2012. Pe de altă parte, data scadenței acestei obligații, respectiv data până la care autoritatea publică trebuia să pună în executare dispozitivul sentinței este, în lipsa unei mențiuni în acest sens, cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, conform art. 24 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, respectiv 10.06.2012.
De asemenea, contrar susținerilor apelantei, instanța de apel arată că penalitățile de întârziere la care a fost obligată la plată autoritatea publică debitoare sunt datorate începând din momentul depășirii termenul de aducere la îndeplinire a obligației principale stabilite de către instanța de contencios în sarcina sa.
Mai mult, analizând cele două acte de executare întocmit de către executorul judecătoresc, se observă faptul că prin hotărârea instanței de contencios administrativ s-a stabilit sancțiunea penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina debitorului Primarul C. Crețești, iar nu a apelantei P. C. Crețești, care, deși aceasta a figurat ca parte în dosarul nr._, nu i s-a stabilit decât obligația de plată a cheltuielilor de judecată de 4,30 lei.
În aceste condiții, executarea silită a Primăriei C. Crețești pentru penalitățile de întârziere stabilite în sarcina Primarului C. Crețești, ca autoritate publică cu obligații specifice, este lipsită de temei legal, neexistând unul din elementele esențiale pentru executarea silită a acesteia.
În consecință, față de toate cele reținute mai sus se impunea anularea actelor de executare silită întocmite de executorul judecătoresc S. A., respectiv a încheierii din data de 06.06.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației din data de 06.06.2014, urmând ca acesta să procedeze la executarea silită a penalităților de întârziere cu respectarea și a prevederilor art. 628 alin. 2 și 4 și art. 656 C.proc.civ.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat de către apelanta P. C. Crețești este întemeiat și urmează a fi admis, sentința civilă nr. 713/06.11.2014 a Judecătoriei Huși urmând a fi schimbată în parte, în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatoarea P. C. Crețești și anularea somația și încheierea emise la data de 06.06.2014 în dosarul de executare nr. 503/2013 al B. Silitra A., intimatul urmând a suporta atât cheltuielile de judecată de la fond (onorariu de avocat în cuantum de 1.000 lei, conform chitanței nr. 651/26.06.2014), cât și cele din apel (onorariu de avocat în cuantum de 1.000 lei conform ordinului de plată nr. 214/10.04.2015 și facturii fiscale nr._/09.03.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta P. comunei Crețești împotriva sentinței civile nr. 713/06.11.2014 a Judecătoriei Huși pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. C. Crețești în contradictoriu cu intimatul O. I.
Anulează somația și încheierea emise la data de 06.06.2014 în dosarul de executare nr. 503/2013 al B. Silitra A..
Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,O. M. V. M. C.
Grefier,
T. B.
Red. M.C.
Tehnored. M.C.
4 ex./12.05.2015
Judecătoria Huși – jud. C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 444/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul... → |
|---|
