Plângere contravenţională. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 422/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 422/A
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe se află rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă . în contradictoriu cu intimatul I. V., împotriva sentinței civile nr. 3177/2014 pronunțată de către Judecătoria Bârlad, la data de 10.12.2014, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența pentru apelanta a avocatului A. R. cu delegație la dosar ., nr._/2015, lipsind reprezentantul intimatului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinita, cauza se află la primul termen de judecată,apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând declarația părții că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, președintele completului, raportat la dispozițiile art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Reprezentantul apelantei, având cuvântul, învederează faptul că societatea apelantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3400 lei întrucât la solicitarea poliției rutiere nu s-a comunicat identitatea persoanei care a condus un autovehicul aparținut acestei societăți, autovehicul identificat în trafic la data de 14 martie 2014, fiind condus cu o viteză ce depășea limita prevăzută pentru acel sector de drum.
Menționează că societatea apelantă a formulat un răspuns către Inspectoratul de Poliție al Județului V. arătând că nu are posibilitatea de a identifica persoana întrucât acel autovehicul este folosit de mai multe persoane din cadrul societății.
De altfel, învederează că această situație a fost generată că identificarea în trafic a avut loc la data de 14 martie, iar adresa către societate a fost făcută la data de 9 mai. Relevă faptul că nu a fost rea-credință în ceea ce privește furnizarea relațiilor solicitate.
Instanța de fond a precizat faptul că atât timp cât nu a fost întocmita fișa de parcurs, societatea apelantă se află în culpă. Reprezentantul apelantei recunoaște această culpă, însă menționează că pentru neîntocmirea fișei de parcurs există alte sancțiuni, iar sancțiunea în cauză a fost aplicată pentru o altă faptă.
Reprezentantul societății apelante solicită înlocuirea sancțiunii amnezii cu avertismentul întrucât sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 3400 lei este mult mai mare decât cea ce ar fi fost aplicată conducătorului auto pentru fapta de a depăși limita de viteză, rezultând astfel o disproporție între sancțiunea aplicată și cea ce s-ar aplica conducătorului auto pentru fapta de a depăși cu 13 km viteza reglementată pentru acel sector de drum. Acesta menționează că intimatul nu a făcut o corectă aplicare a art. 3 din OG 2/2001 având în vedere gradul de pericol al faptei, consecințele produse, modul în care a fost săvârșită această faptă și că nu s-a neglijat solicitarea de relații, ci doar societatea apelantă nu a putut indica conducătorul autovehiculului.
În concluzie, reprezentantul apelantului, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3177/2014 pronunțată la data de 10.12.2014, Judecătoria Bârlad arespins plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Bârlad, . ,nr.15,jud. V., CUI RO_, J_ împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.09.2014 încheiat de I. V.,Poliția Rutieră.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Examinând plângerea apelantei petente potrivit art.34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a reținut că procesul verbal de contravenție . nr._ din 09.09.2014 încheiat de I. V., Poliția Rutieră a fost comunicat apelantei petente la data de 15 septembrie 2014 și contestat de apelanta petentă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de fond și formă privind constatarea faptei contravenționale și încheierea procesului verbal de contravenție instanța a apreciat că organul constatator a respectat dispozițiile art. 16-19 din O.G. nr. 2/2001 nefiind dovedite aspecte de nulitate a procesului verbal de contravenție. Susținerea apelantei petente că procesul verbal s-a încheiat în lipsă și situația nu a fost confirmată cu martor nu atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ci este o nulitate relativă care are consecințe asupra procesului verbal de contravenție numai în măsura în care se dovedește că întocmirea în lipsă a procesului verbal de contravenție a produs apelantei petente o vătămare. A mai susținut apelanta petentă că nu a fost corect încadrată în dispozițiile legale fapta contravențională. Cu privire la acest aspect susținerea apelantei petente este neîntemeiată.
Potrivit art.105 din OUG 195/2002, „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice:
10. necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”
În procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina apelantei petente faptul că în data de 9 mai 2014, ora 11, apelanta petentă fiind proprietara auto_ nu a comunicat la solicitarea poliției rutiere, nr.321 din 7 mai 2014, identitatea persoanei care a condus auto_ pe D.E 581, km 79 în data de 14 martie 2014,cu viteza de 113 km/h, abatere filmată cu mijloace tehnice omologate MAI_.
Din răspunsul dat de apelanta petentă la adresa de solicitare depusă în copie de organul constatator a rezultat că apelanta petentă a refuzat să comunice numele șoferului care a condus vehiculul din litigiu în data de 14.03.2014. Motivările apelantei petente că nu a putut să identifice numele persoanei care conducea vehiculul pe motiv că este o mașină de serviciu și că a trecut un interval de două luni nu pot fi reținute ca o situații care să înlăture caracterul contravențional al faptei sau ca împrejurări care să conducă la un grad redus de pericol social. Plecarea în cursă a unei mașini de serviciu este justificată cu documente în funcție de care apelanta petentă putea afla cu ușurință numele persoanei care conducea la acel moment mașina de serviciu a unității chiar și în situația în care au trecut două luni de la înregistrarea abaterii din 14.03.2014 .
Prin urmare, instanța a apreciat că au fost dovedite elementele răspunderii contravenționale înscrise în art. 1-5 din O.G. 2/2001.Organul constatator a dovedit fapta contravențională și a respectat criteriile de individualizare prev. de art. 21 pct.3 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta petentă . BÂRLAD învederând că prin cererea înregistrata sub nr._ s-a formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de constatare a contravenției .>CC nr._ din 09.09.2014 încheiat de I. V. Politia Rutiera, prin care s-a aplicat o sancțiune cu amenda contravenționala in valoare de 3.400 lei întrucât la solicitarea Politiei Rutiere nu s-a comunicat identitatea persoanei care a condus autoturismul cu număr înmatriculare_ pe DE 581 km 79 la data de 14X3.2014.
Apelanta menționează că a arătat in fata instanței de fond ca la adresa I. s-a răspuns, insa, data fiind perioada care a trecut intre momentul identificării în trafic a autoturismului (14.03.2014) si momentul in care s-a efectuat solicitarea de către I. pentru comunicarea identității conducătorului autor (adresa 321/28.04.2014, comunicata la data de 9.05.2014), la data de 12.05.2014 am răspuns prin fax I. ca nu a putut indica identitatea conducătorului auto, urmare a timpului scurs si a faptului ca autoturismul este utilizat de mai mulți salariați.
Data fiind aceasta situație, a solicitat instanței sa constate ca nu exista rea credința din partea societarii apelante si, in raport de sancțiunea deosebit de aspra aplicata de către I. sa dispună fie anularea procesului verbal de constatare a contravenției, fie sa dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Precizează apelanta petentă că instanța de fond ar fi trebuit sa analizeze daca răspunsul comunicat este dat cu buna sau rea credința pentru a stabili daca a existat sau nu in intenție directa cu privire la săvârșirea contravenției, si, pe cale de consecința, daca sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției.
Or, s-a considera ca societatea apelantă ar da dovada de rea credința pentru ca nu a întocmit si foaia de parcurs a autoturismului.
Aceasta neglijenta atrage alte tipuri de sancțiuni si in nici un caz aplicarea unei amenzi atat de costisitoare.
Criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de art.21 pct.3 din O.G. 2/2001, respectiv sancțiunea se fie aplicata în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, daca ar fi fost analizate cu mai multa atenție de către instanța de fond ar fi putut determina schimbarea amenzii contravenționale in avertisment intrucat s-a aplicat sancțiunea maxima pentru o astfel de fapta, in condițiile in care fapta de a conduce un autoturism pe un drum european cu depășirea limitei maxime a vitezei legale de deplasare cu 13 km se sancționează mult mai blând decât necomunicarea identității conducătorului auto.
S-a aplicat astfel o sancțiune mai mare societarii pentru necomunicarea numelui conducătorului auto, decât s-ar fi aplicat conducătorului auto daca acesta ar fi fost identificat, pentru fapta pe care a comis-o.
Tocmai aceasta disproporție intre cele doua sancțiuni (aplicata societarii comerciale si aplicabila conducătorului auto pentru fapta săvârșita) ar fi trebuit sa convingă judecătorul de fond ca sancțiunea aplicata nu respecta criteriile de individualizare prevăzute de art.21 pct.3 OG 2/2001, nefiind proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, nefiind raportata circumstanțelor săvârșirii faptei, ceea ce determina înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru aceste motive, apelanta petentă solicită admiterea apelului,iar pe cale de consecința admiterea plângerii contravenționale si înlocuirea amenzii contravenționale
Instanța considera ca societatea apelantă nu a răspuns solicitării I. V. cu privire la indicarea conducătorului auto si ca ar fi trebuit sa dețină foi de parcurs, considerând plângerea neîntemeiata si respingând-o pe cale de consecința.
Precizează că, așa cum a arătat, societatea apelantă a răspuns acestei instituții, insa faptul neindicării identității conducătorului auto (pentru motivele arătate mai sus) nu înseamnă si neglijarea solicitării I..
Inspectoratul de Poliție al Județului V. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelantă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din Og nr. 2-2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința atacată fiind atât legală, dar si temeinică.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel, în mod corect,a reținut instanța de fond că societatea apelantă a săvârșit contravenția prev. de art. 105 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de e 9 mai 2014, ora 11, apelanta petentă fiind proprietara auto_ nu a comunicat la solicitarea poliției rutiere, nr.321 din 7 mai 2014, identitatea persoanei care a condus auto_ pe D.E 581, km 79 în data de 14 martie 2014,cu viteza de 113 km/h, abatere filmată cu mijloace tehnice omologate MAI_.
Potrivit art.105 din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.
Din mențiunile procesului verbal de sancționare contravențională rezultă indiscutabil că apelanta nu a comunicat identitatea persoanei care a condus auto_, care îi aparține,pe D.E 581, km 79 în data de 14 martie 2014,cu viteza de 113 km/h. Această stare de fapt nu a fost, de altfel, niciodată contestată de către apelantă.
Susținerile apelantei potrivit cărei nu a fost în măsura a comunica identitatea persoanei care a condus autovehicul înregistrat a avea viteza mai sus arătată motivat de faptul că este un autovehicul utilizat de mai mulți salariați nu pot fi primite deoarece la plecarea în cursă a unui autovehicul conducătorii auto întocmesc foi de parcurs, precum și alte înscrisuri în temeiul cărora se putea stabili cu certitudine identitatea persoanei care-l conducea la data de 14 martie 2014.
Apoi, în ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, cel constând în greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, care este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei, dar si raportat la persoana apelantei care nu a mai fost sancționată contravențional, Tribunalul reține că acesta este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii fiind corect individualizată raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite, sancțiunea avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea acesteia.
Prin procesul verbal contestat apelanta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 3400 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 105al.1pct.10 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că, la data de 9 mai 2014, ora 11, apelanta petentă fiind proprietara auto_ nu a comunicat la solicitarea poliției rutiere, nr.321 din 7 mai 2014, identitatea persoanei care a condus auto_ pe D.E 581, km 79 în data de 14 martie 2014,cu viteza de 113 km/h, abatere filmată cu mijloace tehnice omologate MAI_.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că apelanta nu a comunicat la solicitarea poliției rutiere, nr.321 din 7 mai 2014, identitatea persoanei care a condus auto_ pe D.E 581, km 79 în data de 14 martie 2014,cu viteza de 113 km/h, abatere filmată cu mijloace tehnice omologate MAI_.
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către apelantă are un grad de pericol social ridicat, sancțiunea amenzii fiind corect individualizată raportat la împrejurările săvârșirii faptei, sancțiunea principală a avertismentului fiind insuficientă pentru îndreptarea apelantei.
În concluzie, pentru aceleași considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința atacată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a amenzii aplicate..
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de apel constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 C., se va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de . Bârlad împotriva sentinței civile nr. 3177 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de . Bârlad împotriva sentinței civile nr. 3177 din 10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2015.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M./ 26.04.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Bârlad- judecător Rădița I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul... | Evacuare. Decizia nr. 537/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
