Plângere contravenţională. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 524/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 524/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – petent N. V. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. C. Z., din V., .. 274, ., . cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 2065 din 24.09.2014 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/17.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, azi, 23 aprilie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2065 din 24.09.2014 a Judecătoriei V., a fost respinsă plângerea formulată de petentul N. V., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.02.2014, în contradictoriu cu intimata I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că la data de 17.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu avertisment și i-a fost suspendat permisul de conducere pentru o perioadă de 30 de zile, întocmindu-i-se procesul verbal de contravenție . nr._/17.02.2014, emis de intimat, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 17.02.2014, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ , pe . Negrești și a efectuat depășirea auto cu nr._ pe marcajul longitudinal continuu.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat faptul că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 și din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, care, dacă este făcută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Cât privește încadrarea juridică, instanța a constatat că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Instanța, în ce privește sarcina probei în prezenta cauză, a reținut că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța a reținut că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 Cod civil.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța a reținut că, concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată prin nici un mijloc de probă, simpla susținere a petentului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale criticată fiind insuficientă sub aspect probator să facă dovada contrară aspectelor de fapt reținute în actul contestat.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse instanța a constatat că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile anterior analizate.
Astfel fiind, instanța a constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul N. V., pentru netemeinicie și nelegalitate, nefiind depuse motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., prin cererea depusă la dosar la data de 09 martie 2015, a solicitat judecata cauzei în lipsă, respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, considerând-o legală și temeinică.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Instanța de apel își însușește argumentele expuse de judecătorul fondului in considerentele sentinței apelate, acesta prezentând motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate.
. N. V. nu a reușit să facă proba contrară situației reținute in procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.02.2014 și nu a înlăturat prezumția relativă de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Faptele contravenționale au fost constatate direct de agentul constatator, împuternicit să constate contravenții la regimul circulației rutiere, iar procesul-verbal de contravenție are forța probantă a unui înscris autentic.
Tribunalul observă că prin plângerea formulată apelantul-petent doar a negat comiterea contravenției, insă nu a indicat nicio împrejurare cu care să-și susțină afirmațiile. De asemenea, acesta nu și-a motivat apelul și nici nu a prezentat instanței de apel probe sau argumente in susținerea căii de atac formulate.
Instanța de apel constată că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 17.02.2014, N. V. a fost sancționat și pentru că nu a avut la data opririi in trafic cartea de identitate asupra sa și pentru ca aceasta era expirată din data de 16.01.2014, fapte ce constituie contravenții, conform art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/2002 și respectiv art.18 alin.3 din O.G. nr.97/2005, insă apelantul petent nu a contestat prin plângerea adresată instanței comiterea acestor fapte.
In privința sancțiunilor aplicate de agentul constatator (amendă in cuantum de 340 de lei și avertisment), tribunalul constată că acestea sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise și necesare pentru realizarea scopului educativ și preventiv al contravențiilor reținute in sarcina apelantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de N. V. împotriva sentinței civile nr. 2065/2014 din 24.09.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de N. V. împotriva sentinței civile nr. 2065/2014 din 24.09.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: M.V.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/14.05.2015
.>
Judecătoria V. - judecător fond D. E. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
