Plângere contravenţională. Decizia nr. 444/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 444/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILE Nr. 444/A/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelantul B. I. S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud. V. împotriva sentinței civile nr. 1236 din data de 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul civil nr._ .
Obiectul cauzei-plângere contravențională PV . NR._ DIN 06.02.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 31 martie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 aprilie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1236 din data de 12.05.2014, Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiata plângerea contravențională formulată de către petentul B. S. CNP_, domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ V., cu sediul în V., .. 1 jud. V., prin reprezentant legal.
A menținut procesul verbal atacat . . nr._/06.02.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 06.02.2014, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 al. 1 lit. 1 din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 06.02.2014, ora 14,30, în loc. Soieșești, . fără drept un număr de șase arbori esență salcâm și ulm dintr-o râpă situată în partea de est a satului Stoieșești, . aparțin ANIF V., arbori ce aveau dimensiunea la cioată de 11 cm.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent. La rubrica alte mențiuni s-a consemnat „recunosc și regret fapta comisă. Nu am de făcut obiecțiuni la cele consemnate în prezentul p.v.”
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Contravenția reținută în sarcina petentului atrage aplicabilitatea art.6 CEDO în latura sa penală, constituind o acuzație în materie penală, conform criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO și anume: norma legală pretins încălcată se adresează tuturor cetățenilor, având caracter general. De asemenea, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională nu are scop reperator ci de prevenire și pedepsire.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție a fost constatată personal de către agentul constatator, motiv pentru care petentul avea obligația de a dovedi că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acesta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin plângerea contravențională, cât și din ascultarea sa nemijlocită în fața instanței, petentul arătat că lemnele aparțin bunicului său, care le-a plantat. A susținut totodată că are titlu de proprietate.
Conform art. 8 al. 1 din Legea nr. 171/2010, „Constituie contravenții silvice următoarele fapte:
a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare. Se exceptează semințișul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare”.
Sintagma „fără drept” din textul care incriminează contravenția reținută în sarcina petentului nu se referă la dreptul de a tăia decurgând din dreptul de proprietate asupra pădurii. Deși petentul a susținut că pădurea respectivă în bunicului său, acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentului.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, „Exploatarea masei lemnoase se face după obținerea autorizației de exploatare și predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice și în conformitate cu instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.”
În cauză, obținerea autorizației de exploatare este cea care dădea dreptul de a tăia arborii din pădure în ipoteza în care pădurea i-ar fi aparținut. Regulile aplicabile în acest domeniu, al silviculturii, sunt specifice, iar reglementările speciale sunt justificate de necesitatea de a proteja fondul forestier național, din care fac parte inclusiv pădurile aflate în proprietate privată.
Petentul nu a făcut însă dovada că a tăiat arborii din terenul ce îi aparține, mențiunile înscrise în procesul verbal, respectiv că petentul tăia lemne fără drept nefiind infirmate prin mijloacele de probă administrate. Mai mult decât atât, în procesul verbal la rubrica „alte mențiuni” petentul recunoaște fapta comisă.
De asemenea, din înscrisul depus de intimat la dosar - declarația olografă a numitului C. A., inginer în cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare V. reiese că în urma deplasării la fața locului a constatat că arborii tăiați de petent făceau parte din plantația silvică antierozională, aceștia fiind sustrași chiar din interiorul ravenei. De asemenea, tot din declarația acestuia reiese că s-au efectuat măsurători și s-a constatat că arborii nu au fost tăiați de pe terenul petentului. În consecință, instanța reține că elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 al. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010 sunt întrunite, față de situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal contestat.
De aceea, chiar și în ipoteza în care arborii ar fi fost tăiați de pe terenul petentului (ceea ce nu este cazul în speța de față) tot ar fi fost necesar ca, anterior tăierii lemnelor, să obțină o . documente care să îi permită tăierea. Eroarea de drept (necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii) nu reprezintă o cauză de neimputabilitate, în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile. Mai mult decât atât, titlul de proprietate depus la dosar nu prevede că bunicul petentului (proprietarul) ar deține vreo pădure, ci doar teren arabil.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține că prin procesul verbal contestat, petentului i-a fost aplicată amenda în cuantum de 500 de lei.
Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție”.
Raportat la aceste criterii, instanța apreciază că sancțiunea aplicată petentului este justificată, raportat la gradul de pericol social al faptei. Petentul a tăiat lemne care nu îi aparțineau și mai mult decât atât, dintr-o zonă specială, cu destinație de protecție împotriva eroziunii. Petentul nu a învederat nici un motiv care să justifice înlocuirea sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului. Instanța apreciază că fapta contravențională comisă de petent este gravă iar menținerea amenzii este justificată nu doar de scopul sancționator ci și de cel de prevenire a comiterii unor astfel de fapte pe viitor.
În consecință, procesul verbal este întocmit în mod legale și temeinic, neexistând nici un motiv pentru anularea acestuia ori pentru înlocuirea amenzii cu avertisment.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel B. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța nu a luat în calul că are planul parcelar în baza căruia s-a emis T.P., iar zona care desparte proprietatea sa de plantația A.N.I.F. este firul apei.
Este adevărat că a semnat procesul-verbal de contravenție . nr._ și că nu a furat pentru are acte de proprietate pe acel teren.
A solicitat anularea amenzii și admiterea apelului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, propunerea de perimare și excepția invocată, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, Tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02 septembrie 2014 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților și potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 09.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanța constată că din eroare a fost suspendată cauza pentru lipsa nejustificată a părților.
Prin rezoluția judecătorului aplicată la momentul primirii cererii de apel în judecată s-a menționat în sarcina apelantul B. plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, mențiune cu care aceasta a fost citată în procedura prealabilă, prin adresa din data de 03 iulie 2014.
Deși apelanta a fost înștiințată prin adresă să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anulării cererii de apel, nu a făcut dovada achitării taxei de timbru, motiv pentru care la termenul de judecată din data de 31 martie 2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din OUG 80/2013 „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.
Apelantei B. S. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, însă aceasta nu și-a îndeplinit această obligație până la primul termen de judecată stabilit de instanța de judecată, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită – fila 14 dosar.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar apelanta a beneficiat de un termen acordat în acest sens, instanța apreciază în baza art. 33 din OUG 80/2013, că excepția netimbrări a apelului, invocată din oficiu, este întemeiată și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge propunerea de perimare.
Admite excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de B. S. împotriva sentinței civile nr. 1236/2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 14 aprilie 2014.
Președinte, I. P. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red.P.I.
Tehnored.C.A.
4 ex./24 Aprilie 2015
Judecător fond:C. D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 537/2015. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
