Plângere contravenţională. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 520/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 520/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – petent I. G., domiciliat în V., ., ., ., în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva sentinței civile nr. 1383 din 28.05.2014 pronunțate de Judecătoria V. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, azi, 23 aprilie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1383 din 28.05.2014 a Judecătoriei V., a fost respinsă plângerea formulată de petentul I. G., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.02.2014, în contradictoriu cu intimata I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că din punct de vedere formal, procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor impuse sub sancțiunea nulității de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal prev. de art. 34 din O.G nr. 2/2001, de 15 zile de la comunicarea procesului verbal contravențional.
Analizând temeinicia procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.02.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 12, pct.22 din HCL 66/2009, constatându-se că la data de 05.02.2014, ora 14.40, pe . mun. V., petentul a fost surprins efectuând transport ocazional de persoane pe ruta V. - Solești cu auto proprietate personală, cu număr de înmatriculare_ transportând un număr de trei persoane, respectiv I. P. L. S. și L. A., aspect atestat de filmarea video de pe MAI_. Fapta petentului a fost încadrată juridic conform dispozițiilor art. 12, pct.22, din HCL nr.66/2009.
Astfel, în cauză, procesul-verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar. Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
Aspectele de fapt evocate în conținutul procesului verbal contravențional se coroborează cu capturile foto realizate după înregistrarea video efectuată cu aparatura montată pe auto MAI_ la data de 05.02.2014, ora 14.20 în mun. V. (f.8-10).
Petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă, contrară aspectelor de fapt reținute în cuprinsul procesului verbal contravențional.
Analizând probatoriul administrat instanța a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de dispozițiile art.12, pct. 22, din HCL nr. 66/2009, fiind sancționat cu respectarea dispozițiilor art.17, lit. f din același act normativ, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele de fapt în care a fost săvârșită fapta contravențională.
Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul I. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că instanța de fond, prin sentința civila nr. 1383 din 28.05.2014 în mod nefondat a dispus respingerea plângerii contravenționale .
Se arată in considerentele acestei hotărâri judecătorești că nu a fost inlaturata prezumția de nevinovăție contravenționala, deoarece, in calitate de petent nu a prezentat probe, pentru a dovedi contrar cele afirmate de agentul de politie.
Consideră că eronat, a reținut instanța acest lucru, deoarece în momentul interpelări a precizat că face proba cu înscrisuri cât si cu martorii menționați in cererea de chemare in judecata, dacă este necesar să fie citați. Martorii fiind cei menționați si in sentința civilă, respectiv L. S. și L. A., cunoștințe personale pe care Ie ducea din oraș spre casă în satul Solesti, însă instanța de judecata nu i-a încuviințat proba testimonială pentru a fi audiați si a lăsat cauza in pronunțare, nicidecum că nu a probat contrar această faptă contravențională.
Consideră că nu se impunea respingerea plângerii contravenționale, motivat de faptul ca instanța de fond nu i-a admis proba cu martori.
Această amendă, este destul de mare și nu are cum să o achite, întrucât are un venit minim pe economie, iar prin plata acesteia i-ar afecta traiul, zilnic al familiei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului prin schimbarea in tot a sentinței atacate.
În drept invocă art. 466-482 din NCPC.
Probe: acte.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 11 decembrie 2014 raportat prevederilor art. 254 și 255 al.1 Cod pr. civilă s-a încuviințat pentru apelant administrarea probei cu noi înscrisuri în apel și a probei testimoniale, respectiv audierea martorului L. S., domiciliat în ..
Făcând aplicarea dispozițiilor art.318, 319 N. Cod pr.civilă, sub prestare de jurământ și în conformitate cu dispozițiile art.321, 323 N. Cod pr.civilă, la termenul din 16 aprilie 2015, s-a procedat la audierea martorului L. S., declarația acestuia fiind consemnată într-un proces-verbal și după ce a fost citită și semnată s-a atașat la dosarul cauzei.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Potrivit art.12, pct. 22 din H.C.L. V. nr. 66/2009, constituie contravenție efectuarea transporturilor ilegale de persoane prin curse ocazionale speciale in convenție sau neregulate și se sancționează conform art.17 lit.f din aceeasi hotărâre cu amendă de la 1000 la 2000 de lei. Acest act administrativ prin care s-au instituit contravenții a fost adoptat in conformitate cu prevederile art.2 alin.2 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Asa cum in mod corect a reținut instanța de fond, situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.02.2014 corespunde realității, aspectele de fapt expuse în conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției fiind dovedite cu capturile foto realizate după înregistrarea video efectuată cu aparatura montată pe auto MAI_ la data de 05.02.2014, ora 14.20 în mun. V. (f.8-10).
Petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă, contrară aspectelor de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal contravențional, nereușind să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia.
Asadar, la data de 05.02.2014, ora 14.40, pe . mun. V., apelantul-petent a fost surprins efectuând transport ocazional de persoane pe ruta V. - Solești cu auto proprietate personală, cu număr de înmatriculare_ transportând un număr de trei persoane, respectiv I. P., L. S. și L. A., aspect atestat de filmarea video de pe MAI_.
In cursul judecății apelului, a fost audiat martorul L. S., propus de apelant care prin declarațiile date a confirmat comiterea de către I. G. a contravenției reținute in sarcina sa. Astfel, acesta a susținut că in data de 5.02.2014 a fost luat de acasă din satul Boușori, . de apelant cu autoturismul personal și deplasat in mun. V. unde a făcut cumpărături la un depozit din oraș. Apoi apelantul l-a transportat cu autoturismul acestuia acasă la Boușori. A precizat martorul că nu i-a dat bani, ci caș, ouă, lapte și că, de câte ori l-a sunat pe apelant, acesta l-a deplasat in V. și inapoi acasă, pentru că sunt prieteni.
Rezultă asadar că, in mod repetat, apelantul petent l-a transportat cu autoturismul personal pe martor la V. și inapoi la domiciliu, care i-a dat in schimbul transportului anumite produse alimentare. Deci, aceste susțineri ale martorului confirmă faptul că I. G. efectuează cu autoturismul personal transport de persoane, fără a fi autorizat in acest scop.
Susținerea martorului că este prieten cu apelantul nu inlătură concluzia de mai sus, cât timp reiese clar că acesta din urmă il deplasa in mun. V. și inapoi la domiciliu, ori de câte ori era solicitat și primea in schimbul acestor servicii produse alimentare. Mai mult, se pare că I. G. transporta cu autoturismul și alte persoane, asa cum s-a constatat la data de 5.02.2014.
In ceea ce priveste individualizarea sancțiunii aplicate, tribunalul constată că amenda in cuantum de 1000 de lei (minimul prevăzut de lege) este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și necesară pentru realizarea scopului educativ și preventiv al contravenției. Efectuarea de transport ilegal de persoane, fără respectarea condițiilor legale privind transportul regulat de persoane, cu consecința eludării plății taxelor datorate bugetului public, ca urmare a veniturilor obținute prin prestarea acestei activități, prezintă o gravitate ridicată ce este de natură, totodată, să afecteze activitatea operatorilor de transport care sunt autorizați in acest sens.
O imprejurare agravantă pentru apelant este și faptul că aceste este funcționar al poliției locale, persoană cu atribuții in ceea ce priveste aplicarea legii.
Cu privire la susținerea apelantului in sensul că nu are cu ce achita amenda, deoarece are un venit minim pe economie, tribunalul va inlătura această apărare, ținând seama de gravitatea faptei, precum și de necesitatea obținerii licite a veniturilor de către cetățeni, intrucât o astfel de scuză poate fi invocată de apelant și pentru a justifica contravenția săvârșită.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de I. G. împotriva sentinței civile nr. 2065/2014 din 24.09.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. G. împotriva sentinței civile nr. 1388 din 28.05.2014 pronunțate de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: M.V.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/14.05.2015
.>
Judecătoria V. - judecător fond D. E. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul... → |
|---|
