Evacuare. Decizia nr. 1361/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1361/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1361/A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant G. M. în contradictoriu cu intimat R.A.G.L. B. PRIN EUROBUSINESS L.R.J.S.P.R.L. IAȘI, intimat G. V., intimat G. P., intimat G. D. C., intimat G. V., intimat G. R. L., intimat G. A. I., împotriva sentinței civile nr.1105 din 30.04.2015 a Judecătoriei B., având ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; apelul declarat în termen, motivat, nefiind timbrat; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă, s-a depus întâmpinare.
Tribunalul, invocă la acest termen excepția netimbrării apelului declarat de pârâta G. M. împotriva sentinței civile 1105 din 30.04.2015 a Judecătoriei B..
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, Tribunalul lasă cauza în pronunțare asupra excepției nulității cererii de apel, când;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civile nr. 1105/30.04.2015 a Judecătoriei B. a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect evacuare, formulată de reclamanta Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă B. (RAGCL B.), cu sediul în B. .. 40 jud. V. reprezentată de ing. E. A. – administrator special, prin administrator judiciar EUROBUSINESS L.R.L. S.P.R.L. IAȘI cu sediul în Iași . jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții G. M. domiciliată în B. . . . jud. V. în calitate de titular al contractului de închiriere, G. V., în calitate de soț, G. P., G. D. C., G. V., G. R. L., G. A.-I. în calitate de copii, toți domiciliați în în B. . . ..
A dispus evacuarea pârâților G. M., în calitate de titular, G. V., în calitate de soț, G. P., G. D. C., G. V., G. R. L., G. A.-I., în calitate de copii, din imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 63 din 14 mai 2009, imobil situat în B., ., ., ., jud. V..
A obligat pârâta G. M., în calitate de titular, să plătească reclamantei suma de 669,83 lei, reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei mai 2014 – februarie 2015, din care suma de 303,12 lei reprezintă contravaloarea penalităților de întârziere
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Analizând dispozițiile legale invocate la secțiunea în drept, rezultă că, termenul de locațiune fiind determinat prin convenția părților, închirierea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare prealabilă (art. 1436 alin. 1 C. civ). Însă, dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l împiedice, locațiunea se consideră reînnoită, prin tacita relocațiune (art. 1437 și art. 1452 C. civ) dacă nu a fost exclusă de părți în contractul inițial.
Contractul de închiriere nr. 63/14.05.2009 a fost încheiat de părțile din prezenta cauză, pentru o perioadă începând cu data de 08.04.2009 și până la data de 08.04.2014.
Art. I alin. 4 din contract prevede că, la expirarea termenului de închiriere, chiriașul poate cerere reînnoirea contractului. Locatarul va prelungi contractul de închiriere prin acordul ambelor părți, numai în condițiile în care chiriașul a plătit chiria stabilită în contract, dacă s-a achitat la timp de obligațiile de întreținere apă, canal salubrizare și alte cheltuieli legate de folosința bunului în comun cu ceilalți locatari.
Rezultă că prelungirea contractului de închiriere încheiat între părți este condiționată de o . împrejurări: acordul ambelor părți, la cererea chiriașului, numai dacă chiriașul a plătit chiria la zi.
La acest moment, contractul de locațiune a încetat prin simpla împlinire a termenului, iar tacita relocațiune nu a operat, în condițiile art. I alin. 4 din contract.
Astfel, prin notificarea către pârâta G. M. nr. 1760 din data de 13.03.2014 (f. 21 ds.), reclamanta și-a manifestat în mod expres dorința de a nu mai prelungi închirierea ulterior ajungerii la termen a contractului de închiriere, cauzat de acumulările de datorii la plata chiriei.
Pentru aceste motive de fapt și de drept invocate, constatând că pârâta nu deține un titlu care să justifice folosința locuinței din care reclamanta solicită evacuarea, instanța a admis cererea de evacuare a pârâtei G. M. - titulara contractului de închiriere, împreună cu G. V. - soț, G. P., G. D. C., G. V., G. R. L., G. A.-I. - copii așa cum sunt evidențiați în fișa locativă din locuința situată în loc. B., ., ., ., jud. V., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâtei G. M. la plata sumei de 669,83 lei, reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei mai 2014-februarie2015, din care penalități 303,12 lei, a constatat instanța că și acest capăt de cerere este întemeiat, pentru motivele ce succed.
Instanța a reținut că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Deși contractul de închiriere încheiat între părți a încetat prin ajungerea la termen, la data de 08.04.2014, pârâta a continuat să locuiască în imobil, fapt tolerat de către pârâtă.
Fără ca aceste aspecte să aibă valoarea unei tacite relocațiuni a contractului de închiriere de mai sus, a apreciat instanța că un nou raport juridic a luat naștere între părți.
Instanța a constatat că folosința imobilului a fost asigurată în continuare de către reclamantă, chiar în lipsa unui nou contract scris între părți.
Acordul de voință trebuie înțeles ca negotium juris, fără a fi impusă existența unui contract în sensul strict formal, ca instrumentum.
În acest sens, instanța a adus aminte că pârâta a recunoscut integral datoria pe care o are față de reclamantă, la termenul de judecată din 20.04.2015, motiv pentru care, în baza disp. art. 969 C.civ. 1864, instanța a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâta G. M. la plata sumei de 669,83 lei, reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei mai 2014 – februarie 2015, din care suma de 303,12 lei reprezintă penalități.
Împotriva aceste soluții au declarat apel pârâta G. M., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
Se susține că, instanța de fond nu a luat în considerare probele administrate, respectiv faptul ca apelanta și-a luat angajamentul de plată a sumei de 100 lei lunar până la achitarea integrală a debitului și de a reînnoi contractul de închiriere încheiat la data de 14.05.2014.
Apelanta mai arată că are posibilități materiale reduse, având doar un ajutor social de 315 lei, iar ceilalți membri ai familiei nu au nicio sursă de venit.
Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 C.proc.civ., excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit la art. 23 alin. 1 lit. b, raportat la art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, apelantul aveau obligația de a achita o taxă de timbru de 50 lei, astfel cum a fost stabilită prin rezoluția instanței de apel din data de 01.07.2015.
Apelantei G. M. i s-a pus în vedere să facă dovada achitării acestei taxe în faza de regularizare a cererii de apel, aducându-i-se totodată la cunoștință că are dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și cerere de ajutor public judiciar.
Până la termenul din data de 27.10.2015, apelanta nu a făcut dovada achitării acestei taxe judiciare de timbru, deși a fost legal citată, astfel încât instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării.
Potrivit art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar debitorul acestei obligații trebuie să plătească această taxă în cuantumul stabilit și să transmită instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța constată că apelanta a fost citat cu mențiunea de a depune taxă de timbru de 50 lei, cuantum stabilit prin rezoluție de către instanță. Cu toate acestea, până la momentul pronunțării apelanta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina ei și nici nu a formulat cerere de reexaminare.
Prin urmare, instanța constată că excepția netimbrării cererii de apel este întemeiată și va fi admisă, apelul urmând a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității cererii de apel invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrată cererea de apel formulată de G. M. împotriva sentinței civile nr. 1105 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. E. A. A.
GREFIER,
T. M.
Red. jud. A.A/09.11.2015
10 ex./..11.2015
Judecătoria Barlad Judecător fond: D. M. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1386/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1382/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
