Plângere contravenţională. Hotărâre din 27-10-2015, Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 1369/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1369/A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant POLIȚIA L. V. în contradictoriu cu intimat F. I., împotriva sentinței civile nr. 1088 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - plângere contravențională PV NR._ ..C.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, răspunde apelant POLIȚIA L. V., reprezentat de consilier juridic T. N., lipsă fiind intimat F. I..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, apel în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare.
Consilier juridic T. N. depune la dosar delegație. Arată că nu mai are înscrisuri de depus și probe de administrat.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, președintele completului acordă cuvântul în susținerea apelului.
Consilier juridic T. N., având cuvântul, solicită admiterea apelului, rejudecarea cauzei și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost el formulat.
De asemenea, instanța de fond a constatat că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și sancționării contravenției, respectiv art.142 lit. a din OUG 195/2002 și sancționată de art.108 alin.l lit. a pct.8 din OUG 195/2002.
Arată că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție contestat a fost întărită prin depoziția martorului asistent B. G., care audiat de către instanța de fond a relatat faptul că personal a observat autoturismul oprit neregulamentar pe . nu a venit cu probe referitoare la problemele tehnice ale autoturismului, care ar fi cauzat oprirea într-un loc nepermis, în susținerea cauzei.
Pentru aceste motive pune concluzii de admiterea apelului, rejudecarea cauzei și menținerea procesului-verbal de contravenție.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr.1088 pronunțată la data de 06.05.2015 de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1088 din 06.05.2015 Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de F. I., ., ., jud. V. împotriva procesului verbal contravențional ..C nr._, încheiat la data de 18.11.2014, în contradictoriu cu intimata Poliția L. V., cu sediul în V., jud. V..
A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 180 lei aplicată prin procesului verbal contravențional ..C nr._, încheiat la data de 18.11.2014, cu sancțiunea avertisment.
A menținut celelalte dispoziții din cuprinsul procesului verbal contravențional VS.C nr._, încheiat la data de 18.11.2014.
În considerentele sentinței se arată că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 4967/18.11.2014 s-a dispus sancționarea petentului cu amenda contravențională în cuantum de 180 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.142 lit.a din O.U.G.195/2002 și sancționată de art.108 alin.1 lit. a pct.8 din O.U.G.195/2002, reținându-se că la data de 18.11.2014, ora 09.46, a oprit auto cu număr de înmatriculare_, pe . respecta indicatorul ,, oprire interzisă,,.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent.
Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de către instanța de judecată.
De asemenea, instanța a constatat că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării si sancționării contraventiei, respectiv art. 142 lit.a din O.U.G.195/2002 si sanctionata de art.108 alin.1 lita pct.8 din O.U.G.195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta a apreciat ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garanțiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertarilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.
Aceasta deoarece acest gen de contravenție intra în sfera "acuzațiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeana. La aceasta încadrare conduc doua argumente: pe de o parte, norma juridica care sancționează astfel de fapte are caracter general -O.U.G.nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de alta parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv si represiv.
Mai mult, în jurisprudența sa ( cauza Mazzini vs. României din 2006) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Curtea a stabilit în cauze precum Oztürk împotriva Germaniei ori Lutz împotriva Germaniei ca, adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) si având un caracter represiv si disuasiv (scopul sancțiunii), întreaga procedura de aplicare si sanctionare a amenzilor administrative în temeiul legilor rutiere trebuie sa fie supusa exigentelor art. 6.
În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificata drept o procedura "penala", contravenientul se bucura de protecția conferita în cadrul unei astfel de proceduri, printre care si prezumția de nevinovatei.
Nu trebuie uitat însa că, în dreptul nostru contravențional, procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovatei nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, sa funcționeze și alte prezumții de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).
Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnata, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumțiilor nu este contrara jurisprudenței sale.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contravenționale, instanta de fata a constatat ca legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovatei sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovatei nu este una absoluta, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeana a reținut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții si ar pune în sarcina autoritarilor ce aplica astfel de sancțiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudențiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.
Transpunând aceste principii în speță, instanța a constatat ca patenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contraventional.
Instanta a încuviințat petentului toate probatoriile solicitate, respectiv proba cu înscrisuri, fiindu-i garantata astfel posibilitatea de a arata ca situația de fapt reținuta în actul contestat nu corespunde modului real de desfășurare a evenimentelor.
Agentul constatator al intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârșirii contraventiei, iar prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție contestat este întărita prin depoziția martorului asistent B. G., care audiat nemijlocit de catre instanță a relatat faptul că personal a observat autoturismul oprit neregulamentar, pe . interzisă.
În raport de probatoriul administrat în cauza, instanta a apreciat ca starea de fapt descrisa în procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat corespunde realității, astfel ca în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului de către agentul constatator savârsirea contravenției prevăzute de art. art. 142 lit.a din O.U.G.195/2002.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, instanța având în vedere dispozițiile art. 21 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, față de circumstanțele reale ale faptei contravenționale, ce relevă un grad redus de pericol social ( durata redusă a staționării) și circumstanțele personale respectiv faptul că petentul se află la prima abatere de această natură, instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel parata Poliția L. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a considerat că circumstanțele reale ale faptei contravenționale relevă un grad redus de pericol social, înlocuind astfel sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Susținerea cauzei de către petent, în fața instanței de judecată, o consideră lipsită de sinceritate deoarece acesta nu a venit cu probe referitoare la problemele tehnice ale autoturismului, care ar fi cauzat oprirea într-un loc nepermis.
Mai mult, prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție contestat a fost întărită prin depoziția martorului asistent B. G., care audiat de către instanța de fond a relatat faptul că personal a observat autoturismul oprit neregulamentar pe .> Sancțiunile contravenționale sunt stabilite și se aplică cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite. Dacă acceptăm că fapta contravențională este temeiul răspunderii contravenționale, se poate spune că sancțiunile de drept contravențional sunt efectul acesteia.
Statul are dreptul de a trage la răspundere contravențională pe contravenient, de a-l judeca, de a-i aplica sancțiunea sau măsura corespunzătoare și de a-l constrânge să execute sancțiunile aplicate.
Pe cale de consecință, solicităm admiterea apelului, rejudecarea cauzei și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost el formulat.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
Critica formulată de apelantă cu privire la soluția instanței de fond de reindividualizare a sancțiunii contravenționale aplicată intimatului petent prin procesul-verbal de contravenție contestat din „ amendă” în „ avertisment” este neîntemeiată.
Corect a reținut prima instanță că fapta săvârșită de petent are un pericol social scăzut prin prisma faptului că durata minimă a staționării neregulamentare a dus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege prin norma de incriminare( nu a perturbat traficul) și că petentul este la prima abatere de această natură, astfel încât sancțiunea amenzii aplicată nu respectă criteriile de proporționalitate enumerate de art. 21 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, impunându-se înlocuirea acesteia cu o sancțiune contravențională mai blândă.
Așa fiind, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civilă va respinge apelul declarat de POLIȚIA L. V. împotriva sentinței civile nr. 1088 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de POLIȚIA L. V. împotriva sentinței civile nr. 1088 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. E. A. A.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. S.D.E.-24.11.2015
4 ex-.2015 /Comunicat ex.2/26.11..2015-cîte 1 ex fiecărei părți
Judecătoria V.– judecător E. M. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1382/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1371/2015. Tribunalul... → |
|---|
