Rezoluţiune contract. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 136/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/R
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. A.
Judecător O. M. V.
Grefier M. T.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul - revizuent C. C. în contradictoriu cu intimata U. A.-TERITORIALĂ D. C., declarată împotriva sentinței civile nr. 311/2015 pronunțată de Judecătoria Huși, având ca obiect - rezoluțiune contract de concesionare .
La apelul nominal, făcut în ședința publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că recurentul C. C. a depus la dosar prin serviciul registratură, concluzii scrise, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 311 pronunțată la data de 29.04.2015 de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 311 din 29.04.2015 Judecătoria Huși, a respins cererea formulată de revizuentul C. C., în contradictoriu cu intimata U. A.-TERITORIALĂ D. C., având ca obiect cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr.981/2013 pronunțată de Judecătoria Huși, în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract de concesiune.
În baza art.274 Cod pr. civilă din 1865 a obligat revizuientul să achite intimatei suma de 1300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.981 din data de 30.12.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Huși, a fost admisă acțiunea formulată de UAT D. C. în calitate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. C. și s-a dispus rezilierea contractului de concesionare înregistrat sub nr. 1161 din 15.11.2002.
Soluția instanței de fond a fost menținută și în calea de atac a recursului așa cum rezultă din decizia civilă nr. nr.283/R/2014 pronunțată de Tribunalul V. prin respingerea recursului ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr.981 pronunțată la data de 30.12.2013 de către Judecătoria Huși, pârâtul (actual revizuient) C. C. a înțeles să promoveze prezenta cerere de revizuire.
Dispoziții legale aplicabile în cauză:
Potrivit art.27 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.
Cu alte cuvinte, sentința instanței de fond, chiar dacă a fost pronunțată la data de 30.12.2013 după . Noului cod de procedură civilă, respectiv la data de 15.02.2013, legea după care s-a început judecata este cea veche, respectiv codul de procedură civilă din 1865, deoarece acțiunea a fost introdusă la data de 12.03.2013.
Așadar, văzând temeiul de drept al cererii care a fost indicat eronat de revizuient, dar ținând cont de motivația în fapt a acesteia, instanța s-a raportat la prevederile art.322 pct.5 Cod pr. civilă din 1865, potrivit căruia: „revizuirea unei hotărâri pronunțată de instanțele enunțate se poate cere numai dacă: …după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința parților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;”
De asemenea, potrivit art. 322 Cod procedură civilă din 1865, cererea de revizuire poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul numai în cele nouă cazuri reglementate expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1- 9 Cod procedura civilă.
Instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu ale cererii de revizuire, având în vedere prevederile legale și faptul că într-adevăr înscrisul înfățișat de revizuient nu au fost prezentate până la acea dată. Prin urmare excepția inadmisibilității invocată de intimată este neîntemeiată, fiind respinsă.
Pe fond, instanța a reținut că prin decizia civilă nr.283/R/2014 din 02.06.2014 pronunțată de Tribunalul V. a fost respins recursul pârâtului-C. C., în motivarea deciziei făcându-se referire la probatoriile administrate la fond.
Ambele instanțe au reținut că a fost dovedit faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin perfectarea contractului, în sensul că nu a executat lucrările de consolidare a digului de protecție, ci a efectuat doar anumite lucrări superficiale, existând fisuri între dalele de beton, a edificat o construcție fără a obține documentația necesară și fără a avea acordul concedentului și nu a plătit acea garanție stabilită în sarcina sa începând cu anul 2004. Neîndeplinirea actelor obligații este considerată culpabilă, ce intră în sfera de neexecutarea a obligațiilor asumate conform contractului.
Cât privește înscrisul nou prezentat de revizuient constând în expertiza extrajudiciară, instanța a reținut că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege. În speță, raportul de expertiză extrajudiciară nu a fost reținut de partea potrivnică și nici nu se poate considera că pârâtul a fost în imposibilitate de a-l înfățișa dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, atât timp cât nici nu existat acest înscris la data pronunțării hotărârii judecătorești. Mai mult, noul înscris, reprezentat de raportul de expertiză, fiind întocmit după pronunțarea hotărârii, nu poate constitui un motiv de revizuire a sentinței Judecătoriei Huși.
În raport de obiectul cererii introductive-reziliere contract de concesiune- raportul de expertiză nu poate fi considerat drept un înscris doveditor care ar fi putut avea înrâurire asupra soluției pronunțate în cauză, din moment ce revizuientul a arătat că față de starea inițială a bunului, acesta a suferit îmbunătățiri apreciate la suma de_,71 lei.
Instanța de fond a reținut printre altele că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată la scadență a redevenței, apreciind că această prestație reprezintă scopul principal în considerarea căruia s-a perfectat contractul, alături de cel al exploatării serviciului public rezultând din desfășurarea activității de acvacultură.
De asemenea, a rezultat că pe parcursul derulării contractului de concesiune, pârâtul nu a achitat la termen valoarea redevenței pe care o datora anual, respectiv la începutul fiecărui trimestru, din raportul de control intermediar întocmit de Curtea de Conturi a Județului V. rezultând că la finele anului 2004, pârâtul figura cu restanțe de 8.615.775 lei Rol, aceste aspecte fiind reținute în raportul întocmit de la filele 48 - 51 din dosarul civil nr._ al Tribunalului V..
În condițiile în care, revizuientul cu ocazia judecării cauzei la fond nu a solicitat proba cu expertiză de specialitate în cadrul revizuirii, nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Pentru cele de mai sus instanța a apreciat că cererea de revizuire formulată de C. C. nu este întemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art.274 Cod pr. civilă din 1865 a obligat revizuientul ca parte căzută în pretenții să achite intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 1300 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței existente la fila 6 din dosarul nr._ .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. C., apreciind că sentința este netemeinică și netemeinică.
În fapt, își întemeiază si susține recursul, potrivit Art. 513 alin. (5) N.C.Proc.Civ. si potrivit Art. 509 alin. 5 N.C.Proc.Civ.
In Cererea de Revizuire, dosar civil nr._, instanța care a judecat acest dosar, a reținut ca este vorba de o cerere de revizuire împotriva Sentinței Civile nr. 981/2013, din 30.12.2013, pronunțata de Judecătoria H. si care are ca obiect rezoluțiunea Contractului de Concesiune încheiat intre U. A. - Teritoriala D. C. si Căciula C..
Instanța completului de judecata C3 fond funciar 4 alte civile a apreciat in mod eronat, greșit ca a cerut Revizuirea împotriva Sentinței Civile nr. 981/2013, pronunțata de Judecători: H., cu obiectul Rezoluțiune Contractului de Concesiune,
cand obiectul Sentinței Civile nr. 981/2013, din 30.12.2013, pronunțata de Judecătoria H., este in mod corect Rezilierea Contractului de Concesiune.
Prin Decizia Civila nr.283/R/2014 din data de 02.06.2014, dosar nr._, pronunțata de Tribunalul V., Secția Civila si aceasta instanța a apreciat in mod eronat ca a declarat Recurs împotriva Sentinței nr. 981/2013, din 30.12.2013, având obiect Rezolutiunea Contractului de Concesiune, când in mod corect obiectul Sentinței nr. 981/2013, din 30.12.2013, pronunțata de Judecătoria H., este Rezilierea Contractului de Concesiune.
In Codul Civil si in Codul de Procedura Civila legiuitorul face diferența intre Reziliere si Rezolutiune.
Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Termenul de REZOLUTIUNE este expres prevăzut in cuprinsul unor articole de drept civil ,alte ori sunt folosiți termeni asociați accepțiunii de rezolutiune ( exemplu termenul "desființare").
In esența, termenul de rezolutiune înseamnă desființarea, cu efecte retroactive, a contractelor sinalagmatice din cauza neexecutării culpabile a obligației uneia dintre parti.
Rezoluțiunea se aplica contractelor sinalagmatice, cu executare uno ictu, pentru neexecutarea culpabila a uneia dintre obligațiile contractuale. Asa cum a arătat, ea produce efecte retroactive si repune părțile in situația anterioara încheierii actului juridic.
Rezoluțiunea se poate solicita si cu daune interese, având in vedere ca, de regula aceasta rezolutiune intervine din culpa uneia dintre părțile contractante.
Domeniul predilect al rezoluțiunii este dat de contractele sinalagmatice (fără a distinge după tipul acestora). Prin excepție, noua reglementare (parțial identică celei vechi), cuprinde o . derogări de la regimul juridic general al rezoluțiunii.
Conform, art. 155" alin. (1) teza I Noul Cod Civil, „Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci când neexecutarea este de mică însemnătate." Interpretarea per a cortrario ne obligă să tragem concluzia următoare: creditorul are dreptul la rezolutiune atunci când neexecutarea este însemnată.
Conform art. 1549 alin. (2), teza a II-a noul cod civil „De asemenea, în cazul contractului plurilateral, neîndeplinirea de către una dintre părți a obligației nu atrage rezoluțiunea contractului față de celelalte părți, cu excepția cazului în care prestația neexecutată trebuia, după circumstanțe, să fie considerată esențială".
Rezoluțiunea desființează pentru trecut contractul, iar, pe cale de consecință, prestațiile efectuate în temeiul acestui contract trebuie restituite pentru ca părțile să poată fi puse în situația anterioară încheierii contractului. Deși se apreciază că dezechilibrul creat între cocontractanți datorită neexecutării obligațiilor contractuale de către una din părți nu poate fi înlăturat decât prin desființarea contractului pentru trecut, natura contractuală a rezoluțiunii conduce la concluzia că normele care reglementează restituirea prestațiilor sunt dispozitive, motiv pentru care părțile pot deroga prin convenție de la această regulă. În susținerea acestei soluții, stau chiar dispozițiile art. 1538 alin. 5 C.civ. care afirmă posibilitatea părților de a stipula o convenție prin care creditorul este îndreptățit ca, în cazul rezoluțiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, să păstreze plata parțială făcută de acesta din urmă.
Rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor lăsând neatinse prestațiile care au fost făcute anterior rezilierii, ea aplicându-se în cazul neexecutării unor contracte cu execuție succesivă. De exemplu în cazul contractului de închiriere dacă la un moment dat una din părți nu-și mai execută obligațiile, cealaltă parte va putea cere rezilierea lui, fără ca aceasta să aibă vreo influență asupra a tot ce s-a executat până atunci.
Rezilierea este folosita in cazurile in care se desființează, cu efecte pentru viitor, un contract cu executare succesiva.
Rezilierea poate fi voluntara bilateral- cand ambele parti sunt de acord privind încetarea contractului - sau unilateral cand rezilierea intervine ca armare a voinței uneia dintre parti, voința exprimata in acord cu drepturile conferite de lege sau ca urmare a invocării unei clauze cont actuale ce ii permite rezilierea unilaterala.
Rezilierea poate interveni si forțat, independent de voința pârtilor, prin dispariția unuia dintre elementele esențiale ale contractului ( exemplu decesul uneia dintre parti).
In cazul rezilierii, nu se pot cere inapoi prestațiile déja execucate, ca in cazul rezolutiunii.
Rezilierea este specifică acelor contracte în care executarea este succesivă, spre deosebire de rezoluțiune care se aplică în general contractelor cu executare itno ictu.
În cazul rezilierii, efectele contractului între părți încetează pentru viitor, deoarece se apreciază că prestațiile executate în temeiul unui astfel de contract au adus satisfacția urmărită de către ambele părți până la momentul neexecutării. Din acest motiv, rezilierea nu implică, în principiu, restituirea prestații or efectuate de către părți. Deși consacrată de Codul civil, această regulă trebuie însă interpretată cu suplețea necesară, deoarece nu întotdeauna dezechilibrul creat prin neexecutarea obligațiilor născute dintr-un contract cu executare succesivă este înlăturat doar prin încetarea contractului pentru viitor. Este mai ales cazul contractelor care urmăresc o utilitate globală, unde prestațiile părților se execută în mod succesiv, însă ele nu reprezintă decât etape intermediare către un rezultat final urmărit de către părți prin încheierea contractului. Aceeași este situația și în ipoteza în care una dintre părți nu și-a executat niciun moment obligația sau a executat-o în mod necorespunzător pe toată durata existenței contractului, în timp ce cealaltă parte și-a respectat angajamentul contractual ori durata executării este de esența contractului. Prin urmare, atâta timp cât finalitatea acestui remediu contractual stă în nevoia de a corecta dezechilibrul creat prin încălcarea contractului, desființarea contractului trebuie să se facă pentru viitor sau pentru trecut în raport de situația concretă dedusă judecății, iar nu în raport de criteriul fix al clasificării contractelor, în contracte cu executare dintr-o dată sau contracte ou executare succesivă.
Prin urmare nu înțelege, nu este clar, instanța care a pronunțat Sentinta Civila nr. 311/29.04.2015, Judecătoria H. si instanța care a pronunțat Decizia Civila nr. 283/R/02.06.2014, Tribunal V., aceste doua instanțe ce au apreciat ca având obiect Sentința Civila nr. 981/ 30.12.2013, Judecătoria H. si Decizia Civila nr. 283/R/02.06.2014, Tribunal V., având ca obiect Rezoluțiune sau Reziliere întrucât sunt doua teze total diferite.
Totodată așa cum face vorbire legiuitorul in N.C.Proc.Civ. in momentul in care exista înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voita part lor, acestea pot fi prezentate imediat instanței de judecata si poate fi promovata Ca ea Extraordinara de atac - Revizuirea.
Noile înscrisuri in dovedirea admiterii Caii Extraordinare de atac - Revizuirea, sunt următoarele:
-Expertiza in construcții cu privire la situația construcțiilor edificate;
-Procesul verbal încheiat de Apele Romane care dovedește întreținerea iazului, repararea digului si drenarea iazului, investiții făcute cu privire la buna funcționare a iazului;
-Dovada eliberata de Primăria Padureni prin care s-au inchiriat utilaje necesare pentru repararea digului si drenarea iazului;
-Proces verbal încheiat cu Primăria D. C.;
-Dovada plata - chitanța achitare garanție;
-Dovada plata - redeventa 2014, eliberata de către Primăria D. C.;
-Dovada chema re la conciliere - Proces verbal încheiat de către Primăria D. C. prin care s-a recunoscut ca s-au executat lucrări, investiții cu privire la iaz, lunca iazului, terenul aferent iazului si investiții in construcții;
-Primăria D. C. recunoaște ca s-au executat lucrări si ca obligațiile contractuale au fost executate.
Prin actele încheiate se dovedește si in urma discuțiilor purtate Primăria D. C. dorește . Contractului de Concesiune încheiat cu reclamantul.
In Sentința Civila nr. 311/29.04.2015, Judecătoria H. se face vorbire ca nu s-a plătit garanția, in suma de doar 105 Euro, stabilita in sarcina revizuientului Căciula C., dar aceasta obligație este de mica însemnătate fata de investițiile majore, ca si valoare financiara, a se vedea expertizele in construcții făcute de revizuientul Căciula C., investiție la Acumularea Locala de Apa (I.) din punctul Urlați, .>
In ceea ce privește faptul ca nu s-a achitat la termen valoarea garanției si a redeventei, acest fapt se datorează multiplelor neînțelegeri dintre Consiliul Local al Comunei D. C.. Necomunicarea unui C. in care să facă plata a redeventei, cat si a garanției. A trebuit sa facă multiple solicitări si verificări pentru a putea afla CONTUL in care sa poată face plați. Ceea ce denota rea voința si poate vorbi de diverse interese pentru a fi scos din aceasta locație unde și-a depus toate economiile personale si munca fizica.
I se pare nedrept sa fie scos fara nici un temei legal din aceasta locație, dupa 10 ani, unde a făcut multiple investiții si și-a achitat obligațiile din Contractul de Concesiune.
In drept, solicită aplicarea dispozițiilor art. 1549 N.C.CIV., art. 1550 N.C.CIV., art. 1551 N.C.CIV., art. 1552 N.C.CIV., art. 1553 N.C.CIV., art. 1554 N.C.CIV., si art. 509 alin. 5 N.C.PROC.CIV., art. 510 N.C.PROC.CIV., art. 511 N.C.PROC.CIV., art. 512 N.C.PROC.CIV., art. 513 N.C.PROC.CIV și art. 513 alin. (5) N.C.Proc.Civ.
La data de 21 septembrie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care invocă excepția tardivității recursului declarat de recurentul C. C..
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea recurata,prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit disp. art.137 al.1 Cd.pr.civ.instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin întâmpinarea depusă de intimata U. administrativ-teritorială D. C. s-a invocat excepția tardivității formulaării recursului de către C. C..
Observând mențiunile de pe cererea de recurs, Tribunalul constată că aceasta a fost comunicată pe mail la data de 1.07.2015, ora 23.32, fiind înregistrată la registratura instanței a doua zi, pe data 2.07.2015.
Potrivit dispozițiilor art.301 indice 4 Cd.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel.
Hotărârea împotriva căreia s-a declarat recurs a fost comunicată recurentului la data de 15.06.2015, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare a hotărârii civile recurate.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de recurs se constată că termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii, calculat în acord cu art. 101 și 102 C.proc.civ., s-a împlinit la data de 1.07.2015, ultima zi de declarare a recursului.Recursul ar fi trebuit sa fie înregistrat la instanță chiar în acea zi. Dacă s-a dorit ca recursul să fie trimis prin mail, aceasta ar fi trebuit să se facă în ziua de 1.07.2015, în timpul programului de lucru, pentru a putea fi înregistrată declararea căii de atac sau să fi fost trimis pe data de 30.06.2015.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, prin decizia nr.570/ 15.02.2011 în care se arată că în cazul în care una dintre părți formulează o cerere de recurs prin e-mail, respectarea condiției privind exercitarea în termen a căii de atac se stabilește în raport cu data înregistrării cererii de recurs la registratura instanței, iar nu în raport cu data presupusei emiteri a mesajului în formă electronică.
Astfel, spre deosebire de alte comunicări, trimiteri de documente, cereri, pentru declararea unei căi de atac legiuitorul a prevăzut condiții speciale, care exprimă o concepție foarte riguroasă, formalistă în legatură cu exercitarea căilor de atac, reflectată și in jurisprudența CEDO. Chiar dacă prin această decizie, ÎCCJ s-a pronunțat într-un recurs în materie penală, pentru identitate de rațiune, cele reținute de instanța supremă se aplică se căilor de atac exercitate în materie civilă.
În aceste condiții, recursul declarat este tardiv, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art.103 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciază că recursul formulat este tardiv, urmand să fie respins.
În baza art.312 al.1 Cd.pr.civ., Tribunalul va menține sent. civ. nr.311/2015 a Judecătoriei Huși.
În baza art.274 Cd.pr.civ., Tribunalul va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata U. administrativ-teritorială D. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul C. C. împotriva sentinței civile nr. 311/29.04.2015 a Judecătoriei Huși, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.10.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. MĂDĂLINAALEXANDRU A. V. O. M.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored A.A.
2 ex.02.11.2015 /Comunicat ex 2./02.11.2015
Judecătoria V. – judecător I. C. A.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1371/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1467/2015. Tribunalul... → |
|---|
