Legea 10/2001. Sentința nr. 643/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 643/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 643/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 643/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Grefier M. C. S.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul R. A. T. în contradictoriu cu pârâții P. M. V., U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL V. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 31 Martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07 aprilie 2015, când a hotărât următoarele;
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.11.2014 sub nr._ reclamantul, R. A. T., prin tutore A. Mitrita, în contradictoriu cu pârâții P. M. V., U. A. Teritorială Municipiul V. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat anularea dispoziției Primarului Mun. V. cu nr. 3005/28.10.2014 ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fondul cauzei admiterea notificării nr. N50/2014 în sensul restituirii în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului compus din teren și construcție situat în mun. V., ., jud. V., imobil ce a aparținut numitului A. R., bunicul său.
În fapt, reclamantul arată că prin Dispoziția nr. 3005/28.10.2014, P. mun. V., i-a respins notificarea pe care a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001 și care a fost înregistrată la Primăria mun. V. sub nr._/02.09.2014, cu motivarea că notificarea nu a fost depusă în termen legal, nu a fost comunicată printr-un executor judecătoresc din circumscripția imobilului solicitat, iar pentru imobilul solicitat nu a fost dovedit dreptul de proprietate.
Reclamantul susține că argumentele invocate de unitatea investită cu soluționarea notificării nu sunt întemeiate. Astfel, solicită sa se constate că notificarea este formulată în termen legal, termen care începe să curgă la data prevăzută de lege, dar este întrerupt față de cel lipsit de capacitate de exercițiu - petentul R., cât timp nu a fost desemnată o persoană care să îl reprezinte sau să îl asiste, potrivit art. 184 alin. 3 N.C.P.C. adică până la data de 19.08.2014, când a rămas definitivă Sentința Civila nr. 643/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar_ de punere sub interdicție judecătorească a bolnavului R. A. T. și s-a desemnat ca tutore numitul A. Mitrita.
Reclamantul solicită, în temeiul art. 103 al. l Cod. Pr. Civ., repunerea în termenul legal de formulare a cererii de restituire în natura sau prin echivalent, întrucât a fost impiedicat în a formula și a depune cererea de restituire de o împrejurare mai presus de voința lui, fiind lipsit de capacitate de exercițiu precum și pentru îndeplinirea condiției prevăzută de art. 103, alin.2 Cod.Pr.Civ., respectiv că a formulat și depus acest act de procedură (cererea de reconstituire) în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării adică de la data numirii tutorelui -19.08.2014, data când a rămas definitivă Sentința Civila nr. 643/2014 a Judecătoriei S..
Reclamantul mai solicită instanței să observe că notificarea a fost transmisă printr-un executor judecatoresc, respectând astfel dispozițiile art. 22 alin 3 din Legea 10/2001. Astfel, notificarea N50/2014 a fost transmisa prin B.E.J. S. C. din Iasi, aspect ce nu contravine dispozițiilor legale mai sus indicate. Această notificare putea fi depusă și personal, așa cum a statuat decizia 2262/17.04.2013 a I.C.C.J. A depus dovada dreptului de proprietate odată cu notificarea N50/2014, iar imobilul solicitat a aparținut bunicului său, R. A., autorul tatălui lui R. R. T. Serge conform certificatului de moștenitor 87/06.06.2006 (tatăl lui R. A. T.).
Cu privire la cererea de repunere în termen, reclamantul arată că, prin sentința civilă nr. 643/08 iulie 2014 dată în dosarul nr._, Judecătoria S. a dispus punerea sub interdicitie a bolnavului R. A. T., fiul lui R. și M.-A., născut la data de 01.03.1962 în Mun. București, Sectorul 3, posesor al CI . nr._, având CNP_, domiciliat în S., .. 10, .,jud. Prahova. Prin aceeași sentință, instanța a dispus și numirea numitului A. Mitrita în calitate de tutore al numitului R. A. T., pentru ocrotirea și reprezentarea acestuia, pentru exercitarea tuturor drepturilor sale și pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor ce-i revin acestuia. Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de judecată a avut în vedere raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză de Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov - Seriviciul de Medicină Legală, prin care s-a concluzionat că bolnavul R. A. T. nu are capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor social-juridice care pot decurge din încheierea actelor jurdice de dispoziție (competența psihică absentă). Nu are capacitatea psihică de a aprecia critic și predictiv asupra conținutului și consecințelor faptelor sale (discernământ absent). Îi lipsește posibilitatea psihică de autoingrijire și autocontrol, fiind cazul de a fi pus sub interdicție.
Tot prin raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că diagnosticul de schizofrenie nediferențiată de care suferă numitul R. A. T. este unul foarte vechi, fiind prezent de la începutul anului 1990, iar datorită acestei suferințe bolnavul R. A. T. nu a avut reprezentarea juridică a acțiunilor sale și nici consecințele juridice ale neformulării la timp a cererilor de reconstituire, de restituire sau a notificărilor prevăzute de legile speciale ale fondului funciar.
În aceste condiții, fata de situația că din cauza bolii psihice de care persoana ocrotită R. A. T. suferă, acesta nu a formulat în termenul prevăzut de lege cererea de reconstituire/notificarea de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor ce au aparținut autorilor săi, solicită să se constate ca a fost întrerupt termenul până la 18.08.2014 față de petentul R., data cand s-a numit un tutore sau în subsidiar să se dispună repunerea acestuia în termenul legal de formulare a cererii de reconstituire.
Potrivit art. 169 din Codul civil, interdicția iși produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă; iar potrivit art. 172 din Codul civil, actele juridice încheiate de persoana pusă sub interdicitie judecătorească, altele decât cele prevăzute de art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.
Având în vedere că legiuitorul a înțeles, pentru a proteja interesele și drepturile persoanei bolnave, să sancționeze cu nulitatea orice act juridic încheiat de o persoană fizică pusă sub interdicție, a fortiori reclamantul consideră că în aceeași măsură este sancționată și inacțiunea sau lipsa de reacție a celui pus sub interdicitie, atunci când este vorba de realizarea drepturilor sale. Conform dispozițiilor art. 184 alin. 3 NCPC ”termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe față de cel lipsit de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu a fost desemnată o persoană care, dupa caz, să îl reprezinte sau să îl asiste”. Chiar dacă termenul prevăzut de lege este unul de decădere, reclamantul consideră că nu sunt îndeplinite cele 3 condiții de existență ale decăderii, datorită dispozițiilor art. 184 alin. 3 NCPC.
Pentru aceste motive, solicită să se dispună repunerea în termen a petentului în termenul special prevăzut de lege, întrucât această instituție are aplicabilitate în cazuri temeinic justificate, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 din Decretul 167/1958 și art. 103 alin. 1 C., ce se regăsește și în disp art. 186 NCPC: „partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește ca întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedura în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării cerând totodată repunerea în termen.”
Referitor la cererea de restituire în natură sau prin echivalent, reclamantul solicită admiterea notificării, iar pe fond să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din teren + construcție situat în mun. V., ., jud. V., imobil ce a aparținut numitului A. R., autorul lui R. A. A. T..
Numitul R. A. T. este fiul și unicul moștenitor al tatălui său, R. R. T.-Serge, decedat la data de 06.05.1998, conform certificatului de moștenitor nr. 41/22.05.1998 și a încheierii de rectificare nr._/11.11.2002. Autorul său R. R. T.-Serge are calitatea de unic moștenitor ca fiu al defunctului R. A., asa cum rezulta din certificatul de calitate de moștenitor nr. 87/06.06.2006. Imobilul notificat a fost preluat de stat în mod abuziv și face obiectul Legii nr. 10/2001.
Pârâții U. A. Teritoriala a M. V. și P. M. V., au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea Dispoziției nr. 3005/28.10.2014 a Primarului M. V., pentru următoarele motive:
Reclamantul A. Mitrita susține faptul că a fost desemnat tutore pentru numitul R. A. T., în anul 2014 când a fost pus sub interdicție din motive de sănătate. Se mai arată că, datorită unor afecțiuni medicale, persoana pe care acesta o reprezintă, numitul R. A. T., nu a putut sa formuleze în termenul legal (până la data de 14.02.2002) o notificare prin intermediul executorului judecătoresc prin care să solicite măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent bănesc.
Art. 22 alin.5 din Legea 10/2001 prevede că: "Nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
Jurisprudența este unanimă în sensul că acest termen prevăzut de legiuitor este un termen de decădere, iar nerespectarea acestuia face ca orice alt demers administrativ sau judiciar să fie lipsit de efecte juridice. Mai arată și faptul că reclamantul nu a depus nici un document din care să rezulte calitatea de proprietar al fostului imobil din V., ..
În atare condiții, pârâții apreciază că în mod corect s-a emis Dispoziția Primarului M. V. nr. 3005/28.10.2014 prin care s-a respins notificarea formulată în baza legii nr. 10/2001.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, legal citat, nu a fost prezent în fața instanței și nici nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantului în raport de motivele în fapt și în drept invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 republicată, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamantul R. A. T., prin tutore A. Mitrita, a formulat în temeiul Legii nr. 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc S. C. din municipiul Iași, notificarea nr. N50/2014, la data de 02.09.2014 și care a fost înregistrată la Primăria mun. V. sub nr._/02.09.2014. Prin notificarea formulată, petentul, în calitate de moștenitor al bunicului său A. R., a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a imobilului compus din teren și construcție situat în mun. V., ., jud. V., imobil ce a aparținut numitului A. R., bunicul lui, solicitând totodată să se constate că notificarea a fost formulată în termen legal întrucât până la data de 19.08.2014 termenul a fost întrerupt față de cel care se consideră persoană îndreptățită ca urmare a lipsei capacității depline de exercițiu.
Prin Dispoziția nr. 3005/28.10.2014, P. mun. V., a respins notificarea reclamantului cu motivarea că notificarea nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, că nu a fost comunicată printr-un executor judecătoresc din circumscripția imobilului solicitat și că pentru imobilul solicitat nu a fost dovedit dreptul de proprietate.
Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a fost publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 75 din 14 februarie 2001.
Potrivit art. 21 alin. 1 și 5 din acest act normativ ( articol care nu a suferit modificări prin actele normative ulterioare de modificare a legii inițiale): „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”.
Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001.
Termenul prevăzut de art.21 alin (1) din Legea nr.10/2001, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Sancțiunea nerespectării termenului pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Spre deosebire de termenele de prescripție extinctivă, termenele de decădere sunt mai riguroase, nesusceptibile de suspendare, întreruperi sau repunere în termen. Sancțiunea decăderii constă în stingerea dreptului subiectiv neexercitat în termenul stabilit de lege, pe când prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune.
Termenul prevăzut de art.21 alin. (5) din Legea nr.10/2001, este incompatibil cu instituția repunerii în termen în condițiile art. 103 din vechiul Cod de procedură civilă.
Rațiunea pentru care a fost instituit ca fiind termen de decădere rezultă din preocuparea legiuitorului de a dinamiza procedurile de punere în aplicare și finalizare a operațiunilor de retrocedare în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului sau preluate în orice mod de acesta.
Hotărârea judecătorească de punere sub interdicție a reclamantului produce efecte juridice de la data rămânerii sale definitive și nu pentru trecut. Până la acest moment, reclamantul a avut din punct de vedere juridic capacitate deplină de exercițiu. Indiferent de motivul invocat de reclamant prin tutorele său pentru a justifica inacțiunea sa în cadrul termenului instituit de legea specială, acesta nu poate beneficia de instituția repunerii în termen.
În consecință, având în vedere data la care a fost formulată notificarea - 02.09.2014, în mod legal instituția Primarului mun. V. a respins notificarea formulată ca fiind depusă peste termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul R. A.-T., CNP:_, prin tutore A. Mitrița, domiciliat în Iași, ..6, jud. Iași, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Iași, .. C. nr.4, jud. Iași (fosta stradă C., nr.4), împotriva Dispoziției nr. 3005 din 28.10.2014, emisă de P. municipiului V. și în contradictoriu cu pârâții: P. Mun. V., U.A.T. V., cu sediul în V., .. 2 și S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2015.
Președinte, D. E. S. | ||
Grefier, M. C. S. |
red./tehnored. S.D.E.
ex. 6/07.05.2015
..05.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul... → |
|---|
