Plângere contravenţională. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 680/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 680/A
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. DE MUNCĂ V. în contradictoriu cu intimatul petent C. E., împotriva sentinței civile nr. 2977 pronunțată la data de 25.11.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2977 pronunțată la data de 25.11.2014 Judecătoria Bârlad a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul C. E., domiciliat în ., jud. V., CNP -_, în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.07.2014, pentru contravenția prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea ”avertisment”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, la data de 28.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care intimatul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei (filele 5-6).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere următoarele: ”în data de 24.07.2014 la locul de desfășurare a activității persoanei fizice din loc. Blăgești, jud. V. (Stâna lui P.) au fost identificate 2 persoane pe baza fișei de identificare, care desfășurau activitate pentru această persoană fizică. Aceste persoane sunt F. G., născut la data de 01.01.1970 care în baza fișei de identificare completată și semnată de către acesta a declarat că prestează activitate de la data de 11.07.2014 în […] de aici fără a semna contract individual de muncă. B. O. născut la data de 07.01.1977 care în baza fișei de identificare completată și semnată de către acesta declară că prestează activitate de la data de 23.07.2014 în […] de aici fără a semna contract individual de muncă”.
Faptele reținute în sarcina intimatului petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat”voi contesta în instanță”, intimatul petent semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 28.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 05.08.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al intimatului petent (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, intimatul petent a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Intimatul petent a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și doi martori, pe care instanța le-a încuviințat.
Conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, ”contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, ”constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de control . nr._/28.07.2014 (fila 7) a rezultat că, în data de 24.07.2014, în localitatea Blăgești (Stâna lui P.), jud. V., inspectorii ITM V., împreună cu lucrători din cadrul Jandarmeriei V., au efectuat un control la locul de desfășurare a activității petentului C. E., având ca scop ”identificarea și combaterea muncii nedeclarate”.
Cu ocazia acestui control, la fața locului au fost găsite două persoane, identificate ulterior ca fiind martorii F. G. și B. O., așa cum reiese din anexa la p-v de control nr._/28.07.2014 (filele 23-25).
La data controlului, martorul F. G. a declarat că presta activitate ca oier pentru petent încă din data de 11.07.2014, timp de 12 ore pe zi, fără a fi semnat contract de muncă (fila 28).
De asemenea, martorul B. O. a declarat că presta activitate ca oier pentru petent din data de 23.07.2014, timp de 12 ore pe zi, fără a fi semnat contract de muncă (fila 27).
Ulterior, s-au efectuat verificări în baza de date organizată la nivelul Inspecției Muncii, privind registrul general de evidență al salariaților petentului, de unde a rezultat că acesta nu are înființat acest registru, nefiind înregistrat nici un contract individual de muncă (așa cum reiese din extrasul REVISAL pentru petentul C. E. – fila 26).
Apărările intimatului petent, în sensul că în speță nu ar fi incidente dispozițiile referitoare la contractul de muncă, întrucât cei doi martori care îl ajutau prestau doar o activitate de întrajutorare, nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, ”contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.
De asemenea, conform art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, ”încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, numai prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, în calitate de salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.
Așadar, din coroborarea textelor legale menționate, a rezultat că raporturile juridice de muncă sunt acele relații sociale reglementate de lege, ce iau naștere între o persoană fizică, pe de o parte, și o persoană fizică sau juridică, pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de-a doua, care, la rândul ei, se obligă să o remunereze și să creeze condițiile necesare prestării acestei munci.
Trăsătura proprie, fundamentală, caracteristică și determinantă a raportului de muncă este constituită din relația de subordonare existentă între subiecții acestui raport, în sensul că persoana care prestează munca este subordonată celuilalt subiect al raportului respectiv.
Pe de altă parte, raportul de muncă presupune desfășurarea unei activități cu caracter de continuitate, în cadrul unui număr minim de ore pentru o perioadă dată de-a lungul unui interval de timp, dat fiind că încadrarea în muncă presupune prestarea acesteia în mod repetat.
Instanța a remarcat aici contradicția dintre declarațiile martorilor, care inițial, conform fișelor de identificare, au afirmat că prestau activitate în calitate de oieri, pentru ca mai apoi, în fața instanței, să susțină că lucrau doar ca ajutoare pentru petent.
Or, atât timp cât martorii F. G. și B. O., depistați prestând activitate fără forme legale de angajare, au declarat că desfășurau activitate zilnică, în același interval orar, nu s-a putut reține că această activitate a fost una ocazională, iar raportul de subordonare este evident.
În plus, atât timp cât Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri stipulează în art. 1 lit. b că beneficiar de lucrări este persoana juridică pentru care zilierul execută activități cu caracter ocazional, a rezultat că o persoană fizică nu poate angaja o altă persoană fizică în temeiul acestei legi, ca zilier, singura modalitate legală fiind încheierea unui contract individual de muncă.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentei, instanța a reținut că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsura luată împotriva intimatului petentului este legală, deoarece amenda în cuantum de 20.000 lei este prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că, raportat la împrejurările concrete în care s-a produs fapta, sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 de lei este totuși excesivă.
Scopul reglementărilor juridice în materia protecției muncii este în primul rând acela de asigurare a protecției persoanei care prestează o activitate fără a beneficia de drepturile la asigurări sociale recunoscute de lege, care instituie o minimă protecție a sa ca rezultat al muncii depuse.
În al doilea rând, se urmărește combaterea economiei subterane, care aduce grave prejudicii bugetului statului.
Luând în calcul și circumstanțele personale ale petentului, care își câștigă existența din munca în gospodărie, împreună cu familia sa, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment.
Acesta este suficient pentru a i se atrage atenția intimatului petent ca pe viitor să încheie contracte individuale de muncă cu orice persoană pe care o primește să desfășoare o activitate.
Instanța a considerat că gradul de pericol social al faptei nu este unul suficient de mare încât să justifice aplicarea unei amenzi în cuantum de 20.000 de lei ci, raportat la criteriile legale de mai sus, avertismentul este îndestulător pentru corectarea comportamentului petentului.
În consecință, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului.
Pentru considerentele anterior enunțate, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de intimatul petent împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/28.07.2014 și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea ”avertisment”.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelantul intimat I.T.M. V., învederând următoarele:
In fapt, instanța de fond a avut spre soluționare plângerea contravenționala formulata de intimatul petent C. E. formulata impotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din 28.07.2014 încheiat de I. T. de Munca V..
Instanța de fond a inlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, acorda clementa unui angajator care a incalcat prevederile legale neincheind in forma scrisa contracte individuale de munca pentru salariații care desfășurau activitate in favoarea acestuia .
Astfel numiții F. G. si BANTAS O. ai fost depistați de către agentul constatator lucrând in folosul angajatorului, iar in fisa de identificare aceștia menționează ,,nu am semnat contract de munca " fapt dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei .
Instanța de fond a constatat săvârșirea acestei contravenții reținute in sarcina acestui angajator dar, considera ca fapta are un grad de pericol social redus.
I.T.M. V. nu poate fi de aceiași părere deoarece, perioada lucrata fara contract de munca de către numitul F. G. este destul de mare, iar angajatorul nu recunoste fapta .
Legiuitorul prin impunerea unei sancțiuni de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fara contract prevede un grad de pericol social major al contravenției săvârșite având in vedere ca respectiva salariata lucrează in beneficiul unui angajator fara a avea nici o protecție sociala, fara a avea bucuria unei vechimi in munca, a unor drepturi egale cu cele ale unui salariat incadrat cu forme legale.
Insasi persoanele depistate fara forme legale solicita ajutorul organelor/instituțiilor in drept pentru aplicarea corecta a legislației in vigoare pentru a putea beneficia de vechimea in munca cuvenita pentru munca prestata.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila solicitam rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevazute in art.16 coroborat cu prev.art.260 alin. 1 lit.e din L.53/2003 rep., iar ca instanța de prim control judiciar solicită schimbarea in parte a sentinței civile nr.2977/2014 pronunțata de Judecătoria Bârlad in dosarul civil nr._ in sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție si respingerea plângerii contravenționale ca fiind nefondata si netemeinica.
F. de aceste considerente de ordin legal, apelantul intimat solicită admiterea apelului formulat, menținerea procesului verbal de contravenție in integralitatea sa si respingerea plângerii contravenționale.
In drept, apelantul intimat invocă prevederile Legii 53/2003, Legii 134/2010 șiOG nr.2/2001.
Intimatul petent C. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr.2977/2014 a judecătoriei Bârlad ca fiind legala si temeinica .
In mod corect si legal instanța de fond a admis plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.07.2014 intocmit de I. T. de Munca V. si a dispus inlocuirea amenzii in suma de 20.000 lei, aplicata in baza disp.art.260 al.l lit.e din lg.53/2003 rap. la disp.art.16 alin.l din lg.53/2003 cu avertisment.
Instanța a dispus in urma probatoriului administrat inlocuirea amenzii cu avertisment constatând ca in cauza sunt incidente disp.art.21 alin 3 din O.G. nr.2/2001 care stabilesc ca sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei, tinandu-se seama de Împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța facand o apreciere corecta si legala a probelor administrate, a constatat ca fata de imprejurările concrete ale faptei amenda de 20.000 lei este o sancțiune excesiva, luând din calcul si circumstanțele personale ale petentului care isi câștiga existenta din munca in gospodărie, impreuna cu familia sa.
Din declarațiile martorilor a rezultat ca intimatul deține in proprietate un tractor cu care efectuează lucrări agricole pe terenurile proprietatea sa si se intrajutoreaza la aceste activități cu rude sau vecini, cum s-a intamplat cu ruda sa, F. G. si cu vecinul sau,Bantas O. care l-au ajutat pentru puțin timp la pasunatul oilor, intrucat petentul era ocupat cu lucrări agricole .
F. de toate aceste motive instanța a considerat ca scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea unui avertisment.
In acest fel instanța a considerat ca i se atrage atențiacontravenientului ca pe viitor sa incheie contracte individuale de munca.
Instanța a apreciat ca gradul de pericol social al faptei nu este unul suficient de mare incat sa justifice aplicarea unei amenzii in cuantum de 20.000 lei, ci raportat criteriilor legale incidente in cauza este indestulator avertismentul pentru corectarea comportamentului petentului.
F. de toate aceste motive solicită intimatul petent respingerea apelului formulat.
In drept, intimatul petent invocă disp.art.205 C..
Analizând apelul formulat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 2977 din 25.11.2014 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru considerentele prezentate in continuare.
Instanța de control judiciar își insușește pe deplin argumentele expuse de judecătorul fondului in considerentele sentinței apelate, la care adaugă propriile argumente prezentate in continuare.
Sub aspectul legalității, se constată ca prima instanța a reținut in mod corect ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 a căror incălcare se sancționează cu nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite ).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de apel, in acord aprecierea instanței de fond, constată că situația de fapt reținută de agentul constatator in procesul-verbal de contravenție contestat corespunde realității, fiind dovedită cu probele aflate la dosarul cauzei (proces-verbal de control . nr._ din 28.07.2014, anexa la proces-verbal de control . nr._ din 28.07.2014, extras REVISAL pentru cnp_ C. E., fișe de identificare pentru numiții B. O. și F. G., notă de constatare).
In ceea ce priveste sancțiunea aplicată de agentul constatator, tribunalul apreciază că, in mod corect, instanța de fond a dispus inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate intimatului-petent C. E. prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.07.2014 cu sancțiunea avertisment.
Art.5 al.5 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar art.7 al.2 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică in cazul in care fapta este de gravitate redusă.
Potrivit art.21 al.2 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând seama de faptul că intimatul-petent este la prima abatere de acest gen (aspect necontestat de apelantă), de imprejurările comiterii faptei și conținutul concret al acesteia, de faptul că plata unei amenzi . de ridicat (20.000 de lei) este extrem de impovărătoare pentru intimatul-petent, fiind de natură să afecteze subzistența gospodăriei acestuia și asigurarea mijloacelor de trai ale familiei sale, tribunalul consideră, in acord cu cele dispuse de instanța de fond, că sancțiunea amenzii aplicate intimatului-petent prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.07.2014 este disproporționată, scopul instituirii acestei contravenții de către legiuitor putând fi realizat și prin aplicarea avertismentului.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 2977/2014 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul formulat de I.T.M. V. impotriva acestei sentințe, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 2977/2014 din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. M.V./05.06.2015
Tehnored. A.A./4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Bârlad- judecător R. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 679/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 686/2015. Tribunalul... → |
|---|
