Plângere contravenţională. Decizia nr. 679/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 679/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 679/A
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta petentă . SRL în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROL ÎN TRANSPORT RUTIER- I. TERITORIAL 3NE, împotriva sentinței civile nr. 2738/2014 pronunțată la data de 11.11.2014 de către Judecătoria Bârlad având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27 mai 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2738/2014 pronunțată la data de 11.11.2014 Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de apelanta petenta S.C. M. T. IG SRL, cu sediul în mun. G., .. 8, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. sub nr. J_, cod de identificare fiscală_, reprezentată legal prin administrator I. G., cu sediul ales în mun. G., ., ., parter, . cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial 3 NE, cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1, cu sediul ales în mun. Focșani, ., jud. V..
A menținut procesul-verbal atacat . nr._/28.07.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 28.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care apelanta petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei și imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate (fila 6).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că ”conducătorul auto D. G. M. a prezentat la control avizul de însoțire a mărfii nr._/26.07.2014 și tichetul de cântar nr._/26.07.2014 din care reieșea depășirea masei maxime a ansamblului cu 4020 kg., masa admisă fiind de 40.000 kg.”.
Fapta reținută în sarcina apelantei petente a fost încadrată în dispozițiile art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997.
La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat că ”nu poate să facă obiecțiuni deoarece nu se află de față la momentul întocmirii procesului verbal”.
În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 31.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 14.08.2014.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, apelanta petentă a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Apelanta petentă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, ”următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din avizul de însoțire a mărfii nr._/26.07.2014 (fila 60) și tichetul de cântar nr._/26.07.2014 (fila 60), care au determinat întocmirea tichetului de cântărire nr._/2014 (fila 26) a rezultat că numitul D. G. M., în calitate de conducător auto al vehiculului cu nr. de înmatriculare_ și angajat al apelantei petente (conform contractului individual de muncă nr. 20140717_18/14989680__ – fila 58-59), a efectuat în data de 28.07.2014, pe DN24 km. 89, în localitatea S., jud. V., un transport rutier de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise a ansamblului cu 4020 kg., masa admisă fiind de 40.000 kg.
În baza acestei constatări a fost întocmit procesul-verbal de reținere . nr._, prin care s-a dispus imobilizarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, deținut de petentă (fila 28).
La efectuarea operațiunii de cântărire s-a folosit un aparat verificat metrologic, așa cum a reieșit din buletinul de verificare metrologică nr._/10.12.2013 (fila 32).
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva apelantei petente, instanța a reținut că: potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Măsurile luate împotriva apelantei petente au fost legale, deoarece amenda în cuantum de 25.000 lei este prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Raportat la criteriile legale de individualizare a sancțiunii contravenționale, instanța a observat că, deși apelanta petentă a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, măsura amenzii contravenționale este proporțională, întrucât, pe de o parte, aceasta este în cuantumul minim prevăzut de textul legal, iar pe de altă parte, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.
Astfel, instanța a constatat că în speță se pune în discuție încălcarea normelor referitoare la protejarea siguranței pe drumurile publice, protejarea infrastructurii și legalitatea transporturilor efectuate de către operatorii de transport rutier, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.
În plus, instanța a observat că, potrivit tichetelor de cântar depuse la dosar (filele 61-64), petenta a încălcat în mod continuat prevederile legale referitoare la masa totală maximă admisă pentru efectuarea de transport de mărfuri.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/28.07.2014 întocmit de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta petentă . SRL solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate iar in rejudecare sa admiterea acțiunii si înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii de apel apelanta petentă învederează că sentința civilă nr. 2738/11.11.2014 a Judecătoriei Bârlad este netemeinică, sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate. Menționează apelanta petentă că prin procesul verbal de sancțiune contravenționala . nr._ din 28.07.2014 întocmit de I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I. Teritorial 3, societatea a fost sancționată cu o amenda de 25.000 lei.
Împotriva acestui proces verbal societatea apelantă a formulat plângere contravenționala solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Arată apelanta petentă că în data de 31.07.2014 societatea a primit prin posta procesul verbal de sancționare contravenționala . nr._ din 28.07.2014 intocmit de I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I. Teritorial 3, prin care societatea era sancționată contravențional pentru faptul ca in data de 28.07.2014 un autovehicul cu nr. de inmatriculare_ utilizat de societate a fost oprit in trafic de reprezentanții ISCTR si sancționat contravențional pe motiv ca ar fi transportat mărfuri cu depășirea masei totale maxime admise.
În susținerea măsurii luate agentul constatator a susținut că în baza documentelor de însoțire a mărfii aferente unui transport anterior din data de 26.07.2014 a rezultat o depășire a masei maxime a ansamblului cu 4020Kg fata de 40.000Kg masa admisa.
Pentru acest motiv societatea apelantă petentă a fost sancționată contravențional in baza art. 6 alin 1 lit. p din OG nr. 43/1997 cu modificările si completările ulterioare cu amenda in valoare de 25.000 lei.
Precizează apelanta petentă ca aceasta situație de fapt s-a datorat:
- pe de o parte faptului că încărcarea de mărfuri se efectuează de la agenți economici din zona care nu deține cântar, și
-pe de alta parte faptului ca șoferul a manifestat neglijenta, pornind in cursa fara verificări prealabile, profitând de faptul ca societatea este din alt județ si nu il poate verifica in mod permanent.
Consideră apelanta petentă că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului având in vedere:
-circumstanțele reale a faptei sus descrise: 1) imposibilitatea de a avea un control permanent în zona asupra șoferului implicat în derularea transportului, aprovizionarea de la furnizori care nu dețin cântar, 2) depășirea mică a masei maxime admise sub 10%;
- circumstanțele personale - societatea nu a mai fost sancționată contravențional pentru fapte similare;
-pericolul social relativ redus al faptei presupus comise: raportat la faptul ca depășirea masei maxime admise a fost minima;
-principiul proportionalitatii intre fapta comisă si sancțiunea aplicată.
În acest sens, apelanta petentă solicită a se avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( Muller c. Franța, Handzside c. Regatul Unit) referitoare la proporționalitatea dintre fapta și sancțiune dar și circumstanțele de ordin real și personal ce rezidă din speța dedusă judecății.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și valoarea exagerat de mare a amenzii în contextul economico - social actual fiind vorba de contravaloarea a 30 de salarii.
Plata unei amenzi atât de mari implica chiar includerea șantierului deținut in zonă și renunțarea la contract având în vedere că valoarea amenzii depășesc chiar profitul societății din organizarea șantierului iar închiderea șantierului este de natura a duce la disponibilizarea personalului.
Sancțiunea avertismentului si parcurgerea acestui demers judiciar este de natură a asigura pe deplin caracterul punitiv, preventiv și educativ al sancțiunii.
Pentru toate aceste motive societatea apelantă petentă solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate iar in rejudecare admiterea acțiunii si înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Societatea apelantă petentă solicită a fi administrată proba cu înscrisuri.
Intimatul I. De S. Pentru Controlul In Transportul Rutier - I.S.C.T.R. a formulat întâmpinare considerând că sentința civilă nr. 2738/11.11.2014 pronunțată de prima instanță este temeinică si legală, motivația sa fiind clară. Astfel, instanța a motivat sentința pentru fiecare motiv in parte invocat de apelanta petenta in plângere si a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001.
Solicită intimatul respingerea apelului deoarece instanța de fond a apreciat in mod just respingerea plângerii contravenționale având in vedere ca sancțiunea amenzii pecuniare a fost just aplicata de agentul constatator, conducătorul auto D. G. M., a prezentat la control avizul de insotire a mărfii nr._/26.07.2014 si tichetul de cântar nr._/26.07.2014 din care reieșea depășirea masei maxime a ansamblului cu 4020 kg, masa admisa fiind de 40000kg iar in act si pe tichetul de cântar masa totala cântarita_ kg. La momentul respectiv a fost cântărit ansamblul de vehicule A2S3(2axe auto. trăgător si 3axe semiremorca), cu sistemul de cântărire PW-10, ./11 cu verificarea metrologica din 10.12.2013, fiind emis tichetul de cântărire nr._/2014, fiind constatate următoarele depășiri dupa cum urmează:
- masa totala maxima admisa pe ansamblu cu_ kg, adică masa admisa este de_ kg si masa ansamblului cântarita este_ kg;
- masa maxima admisa pe puntea tripla la semiremorca cu 5950 kg, adică admisa este de_ kg si masa cintarita este de_ kg;
- masa maxima admisa pe puntea motoare cu 2950 kg, adică admisa este de_ kg si masa cintarita este de_ kg. In urma verificării documentelor existente la bord s-a constatat depășiri frecvente ale masei maxime admise a ansamblului de vehicule dupa cum urmează:
- 22.07.2014 cu 1400 kg, adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg; - 21.07.2014 cu 3100 kg, adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg; - 19.07.2014 cu 2580 kg, 1100 kg, 3460 kg, 1540 kg adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg,_ kg,_ kg,_ kg.
Fapta reținuta in sarcina petentei constituie contravenție potrivit art. 61, alin. 1, pct. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor si se sancționează cu amenda contravenționala de la 25.000 Lei la 35. 000 Lei.
Răspunderea pentru incălcarea dispozițiilor legale ii revine operatorului de transport si nu conducătorului auto, persoana juridica poate sa-si sancționeze șoferul daca, contravenția a fost săvârșita din vina acestuia, sau se poate intoarce cu acțiune împotriva acestuia pentru a-si recupera prejudiciul creat, insă acest fapt nu o exonerează de răspundere, deoarece răspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cate ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce le revine vor fi săvârșit o fapta ilicită. Răspunderea unității de transport este una legală derivată din prerogativele de diriguire si control asupra modului de indeplinire a atribuțiilor de serviciu, revine persoanei juridice angajatoare, care in consecință răspunde contravențional.
Art.3 alin.2 din OG nr.2/2001 republicata prevede: Persoana juridică răspunde contravențional in cazurile si in condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc si se sancționează contravenții.
Prin urmare, fapta contravențională a fost delimitată corect a existat, a fost constatată si sancționată in mod just, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului si deci apelanta petentă nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată apelanta petentă este individualizată in mod clar de art. 61, alin. 1, pct. p din O.G. nr. 43/1997, respectiv pentru că conducătorul auto D. G. M., a prezentat la control avizul de insotire a mărfii nr._/26.07.2014 si tichetul de cântar nr._/26.07.2014 din care reieșea depășirea masei maxime a ansamblului cu 4020 kg, masa admisa fiind de_ kg iar in act si pe tichetul de cântar masa totala cântarită_ kg.
La momentul respectiv a fost cântărit ansamblul de vehicule A2S3( 2axe auto. trăgător si 3axe semiremorca), cu sistemul de cântărire PW-10, ./11 cu verificarea metrologica din 10.12.2013, fiind emis tichetul de cântărire nr._/2014, fiind constatate următoarele depășiri după cum urmează:
- masa totala maxima admisa pe ansamblu cu_ kg, adică masa admisa este de_ kg si masa ansamblului cintarita este_ kg;
- masa maxima admisa pe puntea tripla la semiremorca cu 5950 kg, adică admisa este de_ kg si masa cintarita este de_ kg;
- masa maxima admisa pe puntea motoare cu 2950 kg, adică admisa este de_ kg si masa cintarita este de_ kg.
In urma verificării documentelor existente la bord s-a constatat depășiri frecvente ale masei maxime admise a ansamblului de vehicule dupa cum urmează:
- 22.07.2014 cu 1400 kg, adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg;
- 21.07.2014 cu 3100 kg, adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg;
- 19.07.2014 cu 2580 kg, 1100 kg, 3460 kg, 1540 kg adică admisa este de_ kg iar in documente_ kg,_ kg,_ kg,_ kg, procesul verbal de contravenție este intocmit cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001. Si constituie contravenție pentru ca elementul constitutiv al contravenției este reprezentat tocmai de inexistenta la bordul vehiculului a inscrisului solicitat, in forma originala, independent de existenta sau inexistenta sa la momentul controlului in orice alt loc, ca efect al demersurilor întreprinse de societatea petentă.
In acest sens intimatul opinează că nu se impune înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu Avertismentul și învederează faptul că, potrivit art. 21 alin (3) din OG 2/2001, se stabilește în mod elocvent ca sancțiunea se aplica având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere aceasta interpretare a legii, întrucât, per a contrario, dacă legiuitorul care a conceput dispozițiile O.G. nr. 43/1997, ar fi apreciat că gradul de pericol social al faptei redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „Avertismentului" ceea ce nu s-a întâmplat.
Arată intimatul că în situația în care legiuitorul, ar fi evidențiat în actul normativ aceasta posibilitate, în sensul aprecierii ca redus a pericolului social al contravențiilor constatate în materie de transport rutier, atunci contravenienții nu s-ar mai fi putut prevala de dispozițiile OG nr. 2/2001 pentru a solicita exonerarea de răspundere contravenționala în situații în care sancțiunea amenzii s-a aplicat în mod just fără vreo urmă de îndoială asupra modului de individualizare a sancțiunii aplicate, doar pentru ca OG 2/2001 prevede aceasta posibilitate.
In acest sens, simpla apreciere că fapta contravențională ar fi de gravitate redusă încadrându-se în prevederile art. 5 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate să aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție.
Totodată, menționează intimatul că trebuie remarcat că înlocuirea amenzii contravenționale cu „Avertismentul" nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate. Avertismentul se aplică când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 25.000 lei, cea maximă fiind de 35. 000 lei.
Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice. Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice care se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.
Intimatul solicită a nu se lua in considerare declarațiile martorului, deoarece acestea sunt foarte subiective și nu reflecta nici pe departe situația reala din momentul controlului, iar aceste declarații fiind nesigure si pentru a scapă societatea unde conducătorul auto este angajat, de la plata amenzii contravenționale.
Cert este că această contravenție a existat cu adevărat, fapt indubitabil demonstrat instanței de apel si de înscrisurile la care s-a făcut referire mai sus (si aflate la dosarul de fond ca probe), fapt indubitabil recunoscut si de prima instanța de judecată in cuprinsul sentinței sale, iar un proces verbal de contravenție este un act unilateral de voința conform O.G.R. 2/2001 (legea contravențiilor) ce face dovada până la proba contrarie si creează prezumtia de adevăr, iar in aceasta speță contravenienta nu a adus nici o probă in dovedirea inexistentei contravenției, ci se rezumă la simple scuze puerile fără nici o valoare din punct de vedere juridic.
Mai mult decât atât, intimatul solicită a se avea în vedere că apelanta nu se află la prima abatere in ceea ce privește sancțiunile aplicate pe linia transporturilor rutiereși cădin apărările formulate la prima instanță si probatoriul administrat, a se observa ca apelanta petentă nu a făcut dovada contrara celor consemnate in procesul verbal de contravenție si totodată, instanța de fond a apreciat in mod corect faptul ca procesul verbal, contestat de apelanta, este temeinic si legal intocmit.
Având în vedere cele prezentate, intimatul solicită respingerea apelului ca netemeinic si nelegal si menținerea sentinței civile nr. 2738/2014 pronunțata de prima instanța in data de 11.11.2014 ca temeinica si legala, iar pe fond solicită respingerea plângerii ca nelegala si nefondata și menținerea procesului verbal . nr._/28.07.2014 ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii asa cum aceasta a fost stabilita in actul de control.
In drept, intimatul își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 299-316 Codului de procedura civila, ale OG nr.2/2001, HG nr.69/2012 privind stabilirea incalcarilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piata internaționala a serviciilor de transport cu autocarul si autobuzul si de modificare a Regulamentului (CE) nr.561/2006 si ale Ordonanței guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere, precum si a sancțiunilor si masurilor aplicabile in cazul constatării acestor incalcari, Ordinul MTI nr.980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere .
In temeiul art. 411 alin. 2 Cod de procedura civila, intimatul solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul formulat de . SRL împotriva sentinței civile nr. 2738 din 11.11.2014 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul apreciază că acesta este nefundat.
Așa cum s-a analizat și concluzionat de prima instanță, procesul verbal a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond. a reținut în mod corect situația de fapt, fiind răsturnată, prin documentele indicate în chiar cuprinsul actului sancționator și depuse la dosarul instanței de fond, prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea petentei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, din perspectiva valorii amenzii aplicate (25.000 lei), prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii, sancțiunea aplicata este proporțională cu contravenția săvârșită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva apelantei petente, instanța de fond a reținut măsurile luate împotriva apelantei petente au fost legale, deoarece amenda în cuantum de 25.000 lei este prevăzută de art. 61 alin. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Chiar dacă apelanta petentă a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul, măsura amenzii contravenționale este proporțională, întrucât, pe de o parte, aceasta este în cuantumul minim prevăzut de textul legal, iar pe de altă parte, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.
Astfel, instanța a constatat că în speță se pune în discuție încălcarea normelor referitoare la protejarea siguranței pe drumurile publice, protejarea infrastructurii și legalitatea transporturilor efectuate de către operatorii de transport rutier, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.
Mai mult decât atât, Tribunalul reține ca și instanța de fond, că apelanta petentă a încălcat în mod continuat prevederile legale referitoare la masa totală maximă admisă pentru efectuarea de transport de mărfuri, fiind sancționată de mai multe ori pentru același gen de contravenții.
In urma verificării documentelor existente la bord s-au constatat depășiri frecvente ale masei maxime admise a ansamblului de vehicule astfel: 22.07.2014 cu 1400 kg, - 21.07.2014 cu 3100 kg, - 19.07.2014 cu 2580 kg, 1100 kg, 3460 kg, 1540 kg.
Având în vedere toate aspectele arătate mai sus, Tribunalul reține că amenda aplicată este corectă, este la nivelul minim stabilit de lege, iar în cazul de față, nu se poate susține că aplicarea unui avertisment ar face ca apelanta petentă să respecte dispozițiile legale.
Tribunalul apreciază că în mod just a reținut instanța de fond că organul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, fapta petentei prezentând o gravitate mai mare.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de S.C. M. T. IG S.R.L. G. împotriva sentinței civile nr. 2738din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de S.c. M. T. IG S.R.L.G. împotriva sentinței civile nr. 2738din 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./05.06.2015
Tehnored. A.A./4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Bârlad- judecător R. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul... → |
|---|
