Plângere contravenţională. Decizia nr. 781/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 781/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 781/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 781/A
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea se află cererii de apel formulată de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V. în contradictoriu cu intimata petentă B. A., împotriva sentinței civile nr. 274/2015 pronunțată la data de 03.02.2015 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 274/2015 pronunțată la data de 03.02.2015 Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de intimata petenta B. A. (CNP_), cu domiciliul in ., județul V. în contradictoriu cu apelanta intimata ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE V. cu sediul in V., jud. V. împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2009 nr._ din 18.06.2014.
A înlocuit amenda de 800 lei cu avertismentul.
A mentinut celelalte dispozitii ale procesului verbal de contraventie contestat.
A atras atentia contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i ca pe viitor sa emită și să predea bonuri fiscale cumpărătorilor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._ din 18.06.2014 încheiat de ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE V. intimata petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 10 lit. d din OG nr. 28/1999. S-a reținut în sarcina intimatei petente că la data de 18.06.2014 la ora 11:30 în calitate angajată la . nu a emis și predat bon fiscal clienților.
In drept, potrivit art. 10 lit. b din OG nr. 28/1999 constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: lit. d. nepredarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Nu era necesară semnătura unui martor întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, respectiv ca intimata petenta să nu fie de față la întocmirea procesului verbal de contravenție sau să refuze să semneze actul. In speță, procesul verbal de contravenție a fost semnat fără obiecțiuni de către intimata petenta.
In ceea ce privește indicarea greșită a cuantumului amenzii redus la jumătate care poate fi achitată în termen de 48 ore instanța a constatat că într-adevăr agentul constatator nu a indicat corect faptul că jumătate din minimul amenzii este de 400 lei și nu de 800 lei, care reprezintă de fapt minimul amenzii aplicate intimatei petente. Cu toate acestea,intimata petentă nu a făcut dovada niciunei vătămări care să conducă la anularea procesului verbal de contravenție, întrucât această lipsă se pedepsește cu nulitatea relativă. Astfel, intimata petenta avea posibilitatea de a face dovada faptului că deși a încercat să plătească suma de 400 lei reprezentând jumătate din amendă, funcționarii au refuzat acest lucru argumentând pe dispozițiile din procesul verbal de contravenție.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptelor o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal ./2009 nr._ din 18.06.2014.
Intimata petenta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că începând cu data deschiderii, de la ora 8:30-9.00 (indicată de martorul propus de intimata petentă ca fiind ora de deschiderii barului) și până la ora de 11:18 minute (data începerii controlului) a emis și predat clienților bonuri fiscale pentru bunurile cumpărate. Deși intimata petenta a încercat să demonstreze că la acea dată a deschis la ora 11.00 barul, din depoziția martorului B. C. reiese faptul că barul se deschide mai devreme, la ora 8:30. In aceste condiții, intimata petenta nu a putut explica de ce în intervalul de aproximativ două ore și jumătate de la ora deschiderii până la ora controlului nu a emis niciun bon fiscal. Insă instanța constată că după finalizarea controlului, conform jurnalului electronic (fila 7) au fost emise bonuri fiscale la intervale mici de timp, chiar de 1 minut, ceea ce demonstrează că barul are clientelă.
A mai constatat instanța că inspectorii de control au sancționat intimata petenta doar pentru contravenția de la lit. d a art. 10 din OG nr. 28/1999 nu și agentul economic pentru neemiterea bonurilor, contravenție a cărei sancțiune minimă este de 8000 lei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată contravenientei instanța reține faptul că potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De altfel proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una din cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handysite c. Regatul Unit).
Este adevărat că situația de fapt, respectiv nepredarea și neemiterea bonurilor fiscale există, însă având în vedere faptul că activitatea societății comerciale este de mică anvergură (magazin sătesc) precum și faptul că intimata petenta este vânzătoare cu venituri mici instanța a apreciat că sancțiunea amenzii de 800 lei aplicată pentru contravenție este prea aspră, înlocuind-o cu avertismentul, sancțiune adecvată în raport cu împrejurările săvârșirii faptei dar a atenționat contravenienta asupra pericolului social al faptei săvârșite recomandându-i ca pe viitor sa emită și să predea bonuri fiscale cumpărătorilor.
Instanța pentru aceste considerente a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii de 800 lei cu avertismentul.
Împotriva sentinței civile nr. 274/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria V. a formulat apel apelanta intimată Direcția Județeană a Finanțelor Publice V..
În motivarea cererii de apel se învederează că, în fapt, Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. in calitate de agent constatator a sancționat contravențional intimata petenta prin incheierea procesului verbal ./2009 nr._/18.06.2014.
Procesul verbal de contravenție contestat prin plângerea contravenționala formulata de B. A. a fost intocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 si art.17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, fapt constatat si de instanța de fond.
In aceste condiții, consideră apelanta intimată că in mod nelegal Judecătoria V. a dispus inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicata intimatei petente B. A. cu sancțiunea avertismentului.
In mod corect, instanța de fond a apreciat ca itnimata petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției reținute in sarcina ei. De altfel, petenta B. A., nu numai ca nu a administrat nici o proba din care sa rezulte alta situație de fapt, dar nici nu a negat ca nu și- a indeplinit obligațiile legale.
Cu toate acestea, instanța de fond, având in vedere gradul de pericol social al faptei si ca petenta este vânzătoare cu venituri mici, a apreciat ca se poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede ca sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin.3, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte înscrise in procesul verbal.
Consideră apelanta intimată ca, instanța de fond a făcut o greșita apreciere a proportionalitatii sancțiunii aplicate, fata de gradul de pericol social al faptei.
Astfel, tinand cont de prevederile art.21 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei, raportat ia valorile sociale aparate de norma încălcata si încercarea de eradicare a evaziunii fiscale, apreciază ca nu se impune sub nici o forma inlocuirea amenzii.
Astfel, potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ, si trebuie individualizata in raport de:
- pericolul social al faptei săvârșite,
- de împrejurările in care a fost săvârșita fapta,
- de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia,
- de scopul urmărit,
- de urmarea produsa, 1
- de circumstanțele personale ale contravenientului.
In acest context, fapta săvârșita de intimata petentă este încadrata ca fiind o fapta cu un pericol social ridicat, chiar de către legiuitor, prin limitele sancțiunii ridicate si prin faptul ca sunt prevăzute masuri complementare de suspendare a activității si confiscării a sumelor de bani.
De asemenea, trebuie precizat ca procesul verbal de contravenție încheiat este un act administrativ de autoritate, intocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice.
Totodată, consideră apelanta intimată ca amenda aplicata nu este excesiva, prin cuantumul acesteia, respectiv minimul prevăzut de lege, raportat la situația de fapt si dispozițiile legale aplicabile in materie.
Astfel, fapta reținuta in sarcina intimatei petente are o urmare sociala grava, ducând la denaturarea veniturilor realizate de societate, cu implicații evidente in calcularea si virarea la bugetul de stat a obligațiilor fiscale datorate
Apreciază apelanta intimată că sancțiunea aplicata este corect individualizata, cu atat mai mult cu cat a fost orientata spre minimul prevăzut de lege, astfel incat sancțiunea avertismentului nu este suficienta pentru atingerea scopului educativ preventive al sancțiunii.
Sancțiunea aplicata de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. a fost corect individualizata. In consecința, consideră ca nu se impune inlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului si solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot asentinței civile nr. 274/03.02.2015, in sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petenta B. A. si menținerea procesului verbal de contravenție ./2009 nr._/18.06.2014 ca fiind corect si legal întocmit.
In drept, apelanta intimată își întemeiază cererea de apel pe prevederile art. 470 privind Codul de Procedura Civila, coroborate cu prevederile OG2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Intimata petentă B. A. nu a formulat întâmpinare.
Analizând motivele de apel declarat de apelanta – intimată Administrația Județeană A Finanțelor Publice V., Tribunalul reține că acesta este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 800 lei cu avertismentul, făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut că intimata nu a mai fost anterior sancționată contravențional.
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției nu este unul ridicat. Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. împotriva sentinței civile nr. 274 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., cu sediul în mun. V., ., nr. 56, județ V. împotriva sentinței civile nr. 274 din 03.02.2015 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red.A.C./ 17 Iunie 2015
Tehnored. A.A./ 5 exemplare
3 ex. .
Judecătoria V.- judecător O. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 423/2015. Tribunalul... → |
|---|
