Obligaţie de a face. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 756/2015

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

CIVILĂ

DECIZIE Nr. 756/A/2015

Ședința publică de la 10 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. I. Z.

Judecător D. M. M.

Grefier E. G.

Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă U. A. TERITORIALĂ MUNICIPIUL V. reprezentată de PRIMAR, cu sediul în mun. V., ..2, jud. V., respectiv a cererii de apel formulată de apelanta – intimată S.C. PLASTUR-ELCIS S.R.L., cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, privind și pe intimata - pârâtă S.C. T. S.A. reprezentată de lichidator judiciar ESTCONSULT IPURL, cu sediul în mun. Huși, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1195/07.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face - pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită; în data de 03.06.2015, prin serviciul registratură, după închiderea dezbaterilor, apelanta U.A.T. Municipiul Bârlad a depus obiecțiuni la suplimentul la raportul e expertiză ( 4 ex.), iar prin fax a depus concluzii scrise; în data de 08.06.2015, prin serviciul registratură apelanta . a depus concluzii scrise

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 3 iunie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. La cererea reprezentantului apelantei ., pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 iunie 2015, când s-a dat soluția de față.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1195/07.05.2014, Judecătoria V. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu U. A. Teritorială Municipiul V., reprezentată de Primar.

A respins cererea pârâtei de chemare în garanție a . reprezentată de lichidator judiciar Estconsult IPURL.

A obligat pârâta să permită reclamantei accesul în incinta . vederea demonstrării benzii de transport cărbune nr. 4 și a capului de întoarcere și a preluării materialelor rezultate.

A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să-i predea diferența de țeavă și deșeu de fier achitate.

A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese.

A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2309 lei.

Ajutorul public judiciar, de care reclamanta a beneficiat, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 16.07.2010, la sediul Primăriei V. a avut loc licitația în vederea valorificării mijloacelor fixe scoase din uz și disponibile, aflate în proprietatea Municipiului V. și în incinta ..

Conform procesului-verbal de licitație benzile scoase în vânzare au fost menționate în cinci anexe, numerotate de la A la E.

Reclamanta a adjudecat bunurile din anexa E cu suma de 62.477 lei.

În anexa E la procesul-verbal de licitație sunt menționate atât bunuri rezultate din diferite casări, ca: construcții speciale manipulare și transport culoare benzi, conducte termoficare cu abur, conducte oțel de termoficare, tunel de dezgheț, cât și materiale rezultate, respectiv: tunel de dezgheț, nedezmembrat; 214 piloni ciment; 214 kg piatră spartă; 20.000 kg deșeu fier și 190 m.l. țeavă Ø 219.

În urma câștigării licitației de către reclamantă, aceasta a încheiat cu pârâtul Municipiul V., contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.07.2010.

Obiectul contractului l-a constituit o bandă de transport, fără a fi identificată, și țeavă Ø 219, pârâtul obligându-se să remită aceste bunuri reclamantei, după achitarea prețului de adjudecare (pct. 2.1 contract).

La punctul 2.4. din contract se stipulează că, în cazul în care apar diferențe de cantități, în plus sau în minus față de cele prevăzute în anexa la contract, cele în plus vor fi achitate de către cumpărător, iar cele în minus vor fi scăzute din valoarea prevăzută în contract.

Totodată, la pct. 5.2. se prevede că, cumpărătorul va proceda la tăierea benzii și țevii ce fac obiectul contractului și împreună cu comisia de licitație vor măsura banda și țevile demontate, după care se va trece la ridicarea lor.

Litigiul dintre părți a pornit de la interpretarea contractului și mai exact, stabilirea obiectului vânzării. Reclamanta a susținut că a cumpărat o bandă de transport cărbune cu cap de întoarcere, nedemontată, în timp ce pârâtul a susținut că reclamanta a cumpărat_ kg deșeu fieros rezultat din respectiva bandă de transport.

Coroborând clauzele de la pct. 5.2 și 2.4 din contractul părților, instanța reține că ceea ce a făcut obiectul vânzării de către pârât și cumpărării de către reclamantă a fost o bandă de transport nedemontată.

Mențiunea cantității de_ kg, făcută în anexa la contract, se referă la o cantitate estimativă la data vânzării, pentru a se putea stabili un preț, cantitatea reală urmând a fi stabilită după demontarea și tăierea benzii, conform pct. 5.2 din contract.

În sprijinul acestei concluzii, instanța reține și declarația martorului M. I. care a făcut parte din Comisia de licitație și ulterior în cea de predare a amplasamentului bunului vândut, declarație din care a rezultat că ceea ce a cumpărat reclamanta a fost banda de transport nr. 4 având două culoare, compusă din scheletul metalic de susținere a benzii, nedemontat și parte din capul de întoarcere al acestei benzi, respectiv un tambur și o grindă de susținere a macaralei.

Față de cele arătate mai sus și văzând opoziția pârâtului la accesul reclamantei în incinta . vederea demontării benzii nr. 4 cu capul de întoarcere, bunuri pe care le-a cumpărat la licitație și care au fost achitate integral și sunt nedemontate conform constatărilor expertului P. D. (fila 185), instanța apreciază că primul capăt de cerere al reclamantei este întemeiat și văzând dispozițiile art. 969, 970, 1313, 1319 și 1324 Vechiul cod civil sub imperiul căruia a fost încheiat contractul părților, instanța îl va admite.

În ceea ce privește capătul doi de cerere referitor la obligarea pârâtului să predea reclamantei diferența de 120 m.l. țeavă și de 2550 kg deșeu fieros, achitată, instanța reține următoarele:

Reclamanta nu a contestat faptul că a cumpărat 190 m.l. țeavă Ø 219 și că a ridicat cantitatea de 70 m.l., rămânând o diferență neridicată de 120 m.l.

Într-adevăr, din dispoziția de livrare de la fila 40 dosar, rezultă că reclamantei i-a fost livrată cantitatea de 70 m.l. țeavă, la data de 28.09.2011.

La fila 39 dosar există însă și un proces-verbal încheiat între . reclamantă la data de 5.10.2011, din care rezultă că . și reclamanta a primit cantitatea de 120 m.l. țeavă Ø 219. Reclamanta susține că nu a ridicat cantitatea respectivă și invocă lipsa dispoziției de livrare ca dovadă a preluării bunului.

Instanța reține în baza acestui proces-verbal de predare-primire că, pârâtul și-a îndeplinit obligația de predare a bunului vândut stabilită de art. 1313 Cod civil, iar obligația lui fiind stinsă conform art. 1091 Cod civil, prin remiterea bunului, cererea reclamantei apare ca neîntemeiată.

În ceea ce privește obligarea pârâtului de a preda reclamantei cantitatea de 2550 kg deșeu fieros, instanța reține că, atât timp cât reclamanta a cumpărat banda de transport nedemontată, nu se mai pune problema predării unei cantități de deșeu de fier rezultat din această bandă decât după momentul demontării ei și în condițiile în care pârâtul s-ar opune ridicării de către reclamantă a materialului rezultat.

Cum banda încă nu a fost demontată, această cerere apare ca neîntemeiată.

Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de daune-interese în sumă de 200.000 lei, pentru executarea necorespunzătoare și cu întârziere a obligațiilor rezultate din contract, instanța reține că reclamanta a înțeles să-și calculeze daunele-interese în funcție de profitul nerealizat (fila 261). Or, instanța apreciază că la acest moment, nu se pune problema unui profit nerealizat, reclamanta având posibilitatea că, după ridicarea materialului fieros rezultat în urma demontării benzii de transport, să-l valorifice și să obțină profit. Problema unui profit nerealizat se va putea pune eventual, după valorificarea materialului respectiv, în condițiile în care între data la care pârâtul ar fi trebuit să-și execute obligațiile contractuale și data valorificării bunurilor de către reclamantă, ar interveni o scădere a prețului materialului fieros.

Prin urmare, instanța reține raportat celor arătate mai sus că, acest capăt de cerere este la rândul lui neîntemeiat.

Față de considerentele expuse mai sus, acțiunea reclamantei va fi admisă în parte.

Întrucât instanța a respins cererea privind daunele-interese, va respinge și cererea reclamantei de chemare în garanție a .>

În temeiul art. 276 Cod proc. civilă, instanța a obligat pârâtul la plata parțială a cheltuielilor de judecată către reclamantă, constând în taxă de timbru în sumă de 8 lei pentru primul capăt de cerere, onorariu avocat în sumă de 1000 lei și onorariu expert în sumă de 1301 lei, în total 2309 lei.

În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008, ajutorul public judiciar de care reclamanta a beneficiat, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta .¸ invocând netemeinicia parțială a acesteia.

1. În ceea ce privește soluția pe primul petit al acțiunii, deși este corectă, aceasta nu este și lămuritoare, lăsând obiectul contractului, în ceea ce privește întinderea lui, deschis interpretărilor.

Fără îndoială că obiectul contractului l-a constituit banda transport și țeava 219. Problema de interpretare care s-a pus a fost aceea a întinderii amplasamentului pe care s-au aflat benzile de transport, conform documentației întocmite de către vânzător si care a stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 16.881/23.07.2010.

Față de această documentație pe care a avut-o în vedere expertul care a întocmit raportul de expertiza încuviințat in cauza, apreciem ca se impunea ca instanța, atunci când a obligat pârâta să îi permită accesul in incinta . vederea demontării benzii de transport cărbune nr.4 si a capului de întoarcere, să precizeze și întinderea amplasamentului pe care se afla benzile de transport așa cum a fost aceasta identificată în raportul de expertiză.

Pe cale de consecința, consideră apelanta că se impunea, pentru a se înlătura orice urma de confuzie in ceea ce privește întinderea obiectului contractului de vânzare-cumpărare, ca instanța sa precizeze că banda de transport cărbune nr.4, care include și capul de întoarcere, se compune din benzile B4 ab si B5 ab, așa cum au fost acestea identificate în raportul de expertiza care a avut in vedere procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat in data de 30.07.2010, cele doua fotocopii anexate la acesta, procesul-verbal de situație si fisa de lucru.

2.Soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea paratei la predarea cantității de 2.550 kg deseu fieros este greșită.

Cantitatea de 2.550 kg deseu fieros este restul provenit din dezmembrarea anterioara care le-a fost permisa . mica, după cum a declarat martorul audiat, si nu din demontarea benzii nr.4 si a capului de întoarcere ce urmează sa se producă in viitor.

Cu alte cuvinte, cantitatea de 2.550 kg deseu fieros pe care a pretins-o de la parata nu are nicio legătura cu banda de transport nr.4 si capul de intoarcere care urmează sa fie demontate.

3.Referitor la cantitatea de 120 ml țeava, apreciem ca in mod greșit s-a reținut predarea acesteia in baza procesului-verbal incheiat la data de 5.10.2011.

Dovada predării cantității de țeava poate fi făcuta doar cu dispozițiile de livrare. Or, aceste dispoziții de livrare nu exista din moment ce țeava nu le-a fost predata.

4.In ceea ce soluția pe daunele-interese solicitate, raționamentul primei-instante nu este unul corect.

Contractul de vanzare-cumparare a fost încheiat in iulie 2010 si nici acum, dupa patru ani, apelanta nu a intrat in posesia obiectului contractului de vanzare-cumparare. Daunele-interese solicitate vizează profitul pe care subscrisa l-ar fi inregistrat daca ar fi putut sa-si valorifice cantitatea de deseu fieros rezultat in urma dezmembrării benzilor de transport in anul 2010. Cu alte cuvinte, daca subscrisa ar fi putut sa vanda acel deseu fieros ar fi avut un profit de 200.000 lei.

Apreciază apelanta-reclamantă că există o legătura de cauzalitate intre prejudiciul efectiv suferit de catre subscrisa si neexecutarea culpabila de catre parata a obligațiilor sale, astfel ca, in lumina dispozițiilor art. 1086 din fostul C.civ., se impunea acordarea acestor daune-interese.

Din perspectiva criticilor formulate, a solicitat admiterea apelului si modificarea in parte hotărârea pronunțata de către Judecătoria V. in sensul admiterii tuturor capetelor de cerere formulate .

Probe: inscrisuri si martori.

In drept, art. 282-298 C.pr.civ..

Pârâta U. A. Teritorială – Municipiul V. a formulat, de asemenea, apel împotriva Sentinței civile nr.1195/07.05.2014, pe care o consideră nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, în vederea valorificării prin licitație publică, a unor materiale recuperabile rezultate din casarea unor mijloace fixe aparținând domeniului public al Municipiului V. ( care au fost concesionate către S.C. T. S.A. V.), a fost întocmit raportul de evaluare nr._ din 14.06.2010.

In anexele acestui raport de evaluare sunt înscrise bunurile (mijloacele fixe), ce au făcut obiectul diferitelor casări, precum și materialele rezultate în urma casărilor, materiale ce urmau a face obiectul valorificării prin licitație publică, în cantitățile specificate în raportul de evaluare.

Materialele rezultate în urma casării bunurilor cuprinse în anexele la raportul de evaluare au fost înscrise în anexa la caietul de sarcini întocmit în vederea susținerii licitației publice, din data de 16.07.2010, privind valorificarea de mijloace fixe scoase din uz și disponibile, aflate în proprietatea Municipiului V. - incinta S.C. T. S.A. V., specificându-se, cantitățile și unitățile de măsură. În aceste condiții, doar aceste materiale și în cantitățile specificate, puteau constitui obiectul licitației.

Astfel, deși unele mijloace fixe au fost casate în întregime, iar cantitatea de materiale rezultate în urma acestui proces era mult mai mare, la licitație a fost scoasă doar o anumită cantitate, respectiv 20.000 kg. deșeu fier provenind din bandă de transport și 190 ml țeava uzată 0 219 .

In Anexa E a raportului de evaluare este menționat la punctul 1, Construcții Speciale Manipulare și Transport Culoare Benzi ( mijloc fix casat), iar materialele rezultate în urma casării acestor bunuri și supuse evaluării în vederea valorificării sunt DEȘEU F. - cantitate 20.000 kg. De asemenea la punctul 2 este menționat - mijloc fix casat - Conducte Termoficare cu A., iar materialele rezultate ca urmare a casării și supuse valorificării sunt ȚEVI UZATE 0 219- cantitate 190 ml.

Aceste materiale se regăsesc la punctul E din anexa la caietul de sarcini, întocmit de către S.C. T. S.A. V., în vederea susținerii licitației publice, din data de 16.07.2010, privind valorificarea de mijloace fixe scoase din uz și disponibile, aflate în proprietatea Municipiului V. - incinta S.C. T. S.A. V..

Celelalte materiale rezultate din casarea bunurilor menționate în anexa E a raportului de evaluare au fost înscrise în anexa D la caietul de sarcini al licitației, fiind adjudecate de către o altă societate comercială, fapt ce reiese și din procesul verbal de licitație încheiat în data de 16.07.2010.

Referitor la aprecierea instanței de fond că obiectul contractului l-ar constitui banda de transport nr.4 și capul de întoarcere al acesteia, consideră apelanta-pârâtă că aceasta este neîntemeiată și nelegală, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv: anexa la contractul de vânzare - cumpărare nr._/23.07.2010, anexa la caietul de sarcini, precum și anexa E a raportului de evaluare nr._ din 14.06.2010, nu rezultă că obiect al contractului l-ar constitui banda de transport nr.4 și capul de întoarcere al acesteia. Acest lucru l-a arătat și în răspunsurile la interogatoriu. Astfel, din coroborarea prevederilor anexei E de la raportul de evaluare nr._ din 14.06.2010 cu cele ale anexei la caietul de sarcini și a anexei la contractul nr._/23.07.2010, reiese că S.C. PLASTUR - ELCIS S.R.L. a cumpărat țeava diametru 219 - cantitate 190 ml și bandă de transport (deșeuri de fier) - cantitate de 20.000 kg. și nu banda de transport nr.4 și capul de întoarcere al benzii nr.4.

Mai mult decât atât, din totalul de 20.000 kg de deșeuri de fier, reclamanta a ridicat, în baza contractului sus-menționat, cantitatea de 17.450 kg. de deșeuri de fier provenind din bandă transportoare care însă, așa cum s-a precizat, nu au fost preluate din banda de transport nr.4. De asemenea, în niciuna dintre adresele emise de către reclamantă, referitoare la executarea acestui contract ( ex.: adresa nr. 235/03.10.2011, înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr.3091/03.10.201; adresa nr. 164/29.11.2010, înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr. 4845/29.11.2010; adresa nr.415/12.07.2011, înregistrată la Primăria municipiului V. cu nr._/12.07.2011), nu se face referire la culoarul benzii de transport nr. 4 sau a uneia dintre benzile culoarului nr.4 și cu atât mai puțin la capul de întoarcere al benzii nr.4, ca obiect al contractului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 5.1 din contractul sus menționat „Eliberarea materialelor din depozit se face în baza contractului de vânzare - cumpărare și a dovezii achitării contravalorii mijloacelor fixe emise de furnizorul - vânzător ", iar, conform dispozițiilor art.6.3 din același contract „Cumpărătorul va achita integral, la momentul semnării contractului, prețul stabilit prin procesul - verbal de adjudecare la care se adaugă TVA-ul, în baza facturii emise de către furnizorul - vânzător ". De aici rezultă faptul că materialele care au constituit obiect al contractului nr._/23.07.2010, erau dezmembrate și se aflau depozitate.

In aceste condiții, în vederea executării contractului, Municipiul V. a emis factura nr._ din 30.07. 2010, factură a cărei contravaloare a fost achitată de către S.C. Plastur Elcis S.R.L. în tranșe (așa cum a arătat chiar reclamanta în acțiunea formulată), după cum urmează:

- chitanța nr.200 -_/15.07.2010 - în valoare de 2.000 lei. Precizăm că această sumă a fost depusă inițial de către reclamantă în data de 15.07.2010 drept garanție de participare la licitație, conform cerințelor caietului de sarcini;

-fiind transformată ulterior, după încheierea contractului, prin înțelegerea părților, în plată (parțială) a facturii emise;

-chitanța 300 -_/30.07.2010 - în valoare de 5.000 lei;

-chitanța 300 -_/25.08.2010 - în valoare de 10.000 lei;

-chitanța 200 -_/15.09.2010 - în valoare de 5.000 lei;

-chitanța 100 -_/24.09.2010 - în valoare de 23.000 lei.

In baza acestor plăți, S.C. T. S.A. V., prin intermediul căreia s-a derulat acest contract, a livrat către reclamantă cantitatea de 17.450 kg. deșeuri de fier din banda de transport, conform dispozițiilor de livrare, semnate de către reclamantă, după cum urmează:

-dispoziția de livrare nr. 10/17.08.2010 - cantitatea de 6.135 kg (6,135 t);

-dispoziția de livrare nr. 11/13.09.2010 - cantitatea de 4.300 kg. (4,3 t);

-dispoziția de livrare nr. 12/24.09.2010 - cantitatea de 3.200 kg. (3,2 t);

-dispoziția de livrare nr. 14/27.09.2010 - cantitatea de 3.815 kg (3,815 t). De altfel, o confirmare în plus a faptului că reclamanta a ridicat această cantitate de deșeuri - care constituie obiect al contractului - este adresa emisă de către S.C. Plastur Elcis S.R.L., cu nr. 164/29.11.2010 și înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr. 4845/29.11.2010, prin care reclamanta - intimată solicită „accesul în incinta CET pentru a ridica diferența de deșeu de fier".

In acest sens a fost emisă, de către municipiul V., și adresa nr._ din 02.12.2010, prin care transmite S.C. T. S.A. V. să permită accesul reclamantei în vederea ridicării restului de cantitate de deșeu fier aferent bandă transport, respectiv 2.550 kg.

Ulterior, ca urmare a achitării, în anul 2011 (28.06.2011), a diferenței de 17.477 lei (conform chitanței 501 -_/28.06.2011), S.C. Plastur Elcis S.R.L., a ridicat cei 190 m.l. de țeava 0 219, după cum urmează:

-dispoziția de livrare nr.19 din 28.09.2011 - cantitatea de 70 m.l.; proces-verbal nr. 3119 din 05.10.2011 - cantitatea de 120 m.l., documente ce au fost semnate de dl. P. C. - reprezentantul reclamantei.

Dacă obiect al contractului nr._/23.07.2010, l-ar fi constituit culoarul benzii de transport nr.4 și capul de întoarcere al benzii nr.4 ( care chiar nu este menționat nici în raportul de evaluare, nici în anexa la caietul de sarcini sau anexa la contract), în condițiile în care acestea sunt intacte, se pune întrebarea de unde și în baza cărui act juridic a ridicat S.C. PLASTUR ELCIS S.R.L. cantitatea de 17.450 kg de deșeuri de fier provenind din bandă de transport, și de ce reclamanta nu a formulat obiecțiuni în momentul în care a constatat că nu se execută obiectul contractului ci, a ridicat, în baza acestui contract (așa cum reiese din actele de la dosar și pe care reclamanta nu le contestă) cantitatea de 17.450 kg. de deșeuri de fier provenind din bandă de transport( cantitate ce reprezintă, în proporție de 98 % obiectul contractului - bandă de transport), încuviințând astfel, executarea respectivului contract?

Așa cum se poate observa, în procesul - verbal de predare - primire a amplasamentului se indică un culoar de benzi, iar obiectul contractului îl constituie bandă de transport nu culoar bandă de transport (care se compune din 2 benzi de transport).

In condițiile în care obiect al contractului l-ar fi constituit culoarul benzii transportoare nr.4, întrucât este vorba despre dezmembrarea unui utilaj tehnologic, acest lucru nu putea fi realizat decât în baza unei autorizații de desființare și a unui acord de mediu, care ar fi necesitat și întocmirea unui proiect de dezmembrare. Astfel, conform dispozițiilor art. 8 alin.(l) din Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare „Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, (...) se fac numai pe baza autorizației de desființare, obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4".

De asemenea, reclamanta ar trebui să dețină și un acord de mediu pentru dezmembrarea utilajului tehnologic, inclusiv a elementelor de construcții de susținere a acestuia, întrucât culoarul este acoperit cu plăci din azbociment, a căror demontare necesită emiterea unui acord de mediu.

Referitor la susținerea reprezentatului reclamantei că „scheletul trebuie dezmembrat și nu demolat și de aceea nu este necesară autorizația de desființare", așa cum a arătat, art. 8 alin.(l) din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, prevede că autorizația de desființare este necesară atât în cazul demolării, cât și în cazul dezafectării ori dezmembrării totale sau parțiale (...) și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora se fac numai pe baza autorizației de desființare, obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4".

Așa cum rezultă din coroborarea clauzelor contractuale cu dispozițiile legale, dezmembrarea unui utilaj tehnologic nu se poate face decât în baza unei autorizații de desființare, autorizație pe care reclamanta nu o deține.

Faptul că dezmembrarea ori dezafectarea utilajului tehnologic nu s-ar fi putut realiza decât în baza unei autorizații de desființare, precum și a unui acord de mediu, este susținută atât de documentele depuse la dosar de către reclamantă, respectiv acordul de mediu emis pentru S.C. T. S.A. V. și nu pentru S.C. PLASTUR - ELCIS S.R.L., în vederea dezmembrării culoarului de benzi de transport nr.3 și 4 și în care este menționat faptul că respectivul acord de mediu este emis în baza unui proiect de demolare (dezmembrare), precum și de afirmațiile martorului I. M. care, în declarația dată, a menționat faptul că acest utilaj tehnologic - culoarul benzii de transport nr.4, a făcut obiectul unei alte licitații, dar s-a renunțat la dezmembrarea sa, deoarece cumpărătorul nu a prezentat o soluție - un proiect care să fi asigurat dezmembrarea, dezafectarea culoarului fără a se pune în pericol stația de 6 kv ce deservește sala cazane CAI și care se află amplasată exact sub acest utilaj.

Referitor la dispozițiile contractuale privind cantitățile în plus sau minus, chiar dacă în contract, la pct. 2.4 se prevede: „ în cazul în care apar diferențe de cantități, în plus sau în minus față de cele prevăzute în anexa la prezentul contract, cele în plus vor fi achitate de către cumpărător (la prețul stabilit în urma licitației/kg sau ml), iar cele în minus vor fi scăzute din valoarea prevăzută la pct. 2.3 din prezentul contract", cantitățile în plus sau în minus care ar fi putut apărea ca urmare a executării acestui contract reprezintă o marjă minoră (5 %) asupra cantităților ce pot face, suplimentar sau în minus, obiectul contractului, dar în niciun caz o cantitate foarte mare, dublă (dacă, pe lângă cantitatea de 17.450 kg. pe care reclamanta-intimată a ridicat-o deja, i s-ar atribui și culoarul benzii nr.4) sau chiar triplă (conform raportului de expertiză efectuată în cauză, potrivit căruia expertul a stabilit că obiect al contractului l-ar fi constituit nu doar culoarul benzii de transport nr.4 și capul de întoarcere al acestuia, ci și culoarul benzii de transport nr.5 ), care ar duce la vicierea voinței Municipiului V. cu privire la ceea ce se obligă, conform contractului.

Totodată, consideră că obiectul unui contract nu poate fi stabilit pe baza declarației unui martor, atâta timp cât există documente suficiente care, puse cap la cap conduc la stabilirea obiectului său și, mai mult decât atât, acesta a fost confirmat de către părți prin executarea contractului, în proporție de 90%, consfințindu-se astfel voința părților. În aceste condiții consideră că mai are de livrat către reclamanta- intimată doar cantitatea de 2.550 kg. deșeu fieros provenind din bandă de transport.

Având în vedere cele arătate, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru motivele arătate și, pe cale de consecință, să respingeți, cererea de chemare în judecată formulată de către S.C. PLASTUR -ELCIS S.R.L., pe care o considerăm, de asemenea, netemeinică și nelegală.

Pârâta UAT Municipiul V. a formulat întâmpinare la apelul reclamantei, prin care a solicitat respingerea lui, motivat de următoarele:

În fapt, reclamanta-apelantă critică hotărârea instanței de fond susținând că aceasta nu este lămuritoare în ceea ce privește întinderea obiectului contractului, considerând că instanța de fond trebuia să precizeze că banda de transport cărbune se compune atât din capul de întoarcere cât și din benzile B4 ab și B5 ab, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză, la baza căruia, după cum afirmă reclamanta - apelantă, ar fi stat procesul - verbal de predare - primire amplasament, încheiat în data de 30.07.2010.

De asemenea, consideră greșită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la predarea cantității de 2.550 kg. deseu fieros,susținând că această cantitate de deșeu nu are nicio legătură cu banda de transport nr.4 și a capului de întoarcere care urmează să fie demontate ci, această cantitate ar proveni din dezmembrarea anterioară care i-a fost permisă într-o foarte mică măsură.

Față de această afirmație a reclamantei - apelante se ridică următoarele întrebări:

1.care este actul juridic ( altul decât contractul nr._/23.07.2010), în baza căruia ar trebui să ridice cantitatea de 2.550 kg deșeu fieros?;

2.care este factura emisă de municipiul V., pe care S.C. Plastur - Elcis S.R.L. a achitat-o pentru a ridica atât cantitatea de 17.450 kg. deșeu, cât și restul de 2.550 kg. și respectiv chitanța cu care a achitat suma din factură?;

3.care este autorizația de desființare a utilajului și acordul de mediu, care era necesar, având în vedere faptul că toate culoarele de benzi erau acoperite cu plăci de azbociment, a căror demolare și neutralizare impune emiterea unui acord de mediu, în baza căreia a efectuat „dezmembrarea anterioară care i-a fost permisă într-o foarte mică măsură”?

Așa cum a arătat atât în fața instanței de fond, cât și în apelul formulat, în vederea valorificării prin licitație publică, a unor materiale recuperabile rezultate din casarea unor mijloace fixe aparținând domeniului public al Municipiului V. ( care au fost concesionate către S.C. T. S.A. V.), a fost întocmit raportul de evaluare nr._ din 14.06.2010.

Materialele rezultate în urma casării bunurilor cuprinse în anexele la raportul de evaluare au fost înscrise în anexa la caietul de sarcini întocmit în vederea susținerii licitației publice, din data de 16.07.2010, privind valorificarea de mijloace fixe scoase din uz și disponibile, aflate în proprietatea Municipiului V. - incinta S.C. T. S.A. V., specificându-se, cantitățile și unitățile de măsură. în aceste condiții, doar aceste materiale și în cantitățile specificate, puteau constitui obiectul licitației.

In Anexa E a raportului de evaluare este menționat la punctul 1. Construcții Speciale Manipulare și Transport Culoare Benzi ( mijloc fix casat), iar materialele rezultate în urma casării acestor bunuri și supuse evaluării în vederea valorificării sunt DEȘEU F. - cantitate 20.000 kg. De asemenea la punctul 2 este menționat - mijloc fix casat - Conducte Termoficare cu A., iar materialele rezultate ca urmare a casării și supuse valorificării sunt ȚEVI UZATE 0 219- cantitate 190 ml.

Referitor Ia aprecierea reclamantei-apelante că obiectul contractului l-ar constitui banda de transport nr.4 ab, banda de transport nr.5 ab și capul de întoarcere al acesteia, consideră că aceasta este neîntemeiată și nelegală, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv: anexa la contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.07.2010, anexa la caietul de sarcini, precum și anexa E a raportului de evaluare nr._ din 14.06.2010, nu rezultă că obiect al contractului l-ar constitui banda de transport nr.4 și capul de întoarcere al acesteia. Acest lucru l-am arătat și în răspunsurile la interogatoriu. Astfel, din coroborarea prevederilor anexei E de la raportul de evaluare nr._ din 14.06.2010 cu cele ale anexei la caietul de sarcini și a anexei la contractul nr._/23.07.2010, reiese că S.C. PLASTUR - ELCIS S.R.L. a cumpărat țeava 0 219 - cantitate 190 ml și bandă de transport (deșeuri de fier) - cantitate de 20.000 kg. și nu banda de transport nr.4 ab și nr.5 ab și capul de întoarcere al benzii nr.4.

Mai mult decât atât, din totalul de 20.000 kg de deșeuri de fier, reclamanta a ridicat, în baza contractului sus-menționat, cantitatea de 17.450 kg. de deșeuri de fier provenind din bandă transportoare care însă, așa cum s-a precizat, nu au fost preluate din banda de transport nr.4. De asemenea, în niciuna dintre adresele emise de către reclamantă, referitoare la executarea acestui contract ( ex.: adresa nr. 235/03.10.2011, înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr.3091/03.10.201; adresa nr. 164/29.11.2010, înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr. 4845/29.11.2010; adresa nr.415/12.07.2011, înregistrată la Primăria municipiului V. cu nr._/12.07.2011), nu se face referire la culoarul benzii de transport nr. 4 sau a uneia dintre benzile culoarului nr.4 ab și cu atât mai puțin la capul de întoarcere al benzii nr.4 sau la banda de transport nr.5 ab, ca obiect al contractului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 5.1 din contractul sus menționat „ Eliberarea materialelor din depozit se face în baza contractului de vânzare - cumpărare și a dovezii achitării contravalorii mijloacelor fixe emise de furnizorul - vânzător ", iar, conform dispozițiilor art.6.3 din același contract „ Cumpărătorul va achita integral, la momentul semnării contractului, prețul stabilit prin procesul - verbal de adjudecare la care se adaugă TVA-ul, în baza facturii emise de către furnizorul - vânzător ". De aici rezultă faptul că materialele care au constituit obiect al contractului nr._/23.07.2010, erau dezmembrate și se aflau depozitate.

-chitanța 200 -_/15.07.2010 - în valoare de 2.000 lei. Precizăm că această sumă a fost depusă inițial de către reclamantă în data de 15.07.2010 drept garanție de participare la licitație, conform cerințelor caietului de sarcini, fiind transformată ulterior, după încheierea contractului, prin înțelegerea părților, în plată (parțială) a facturii emise;

-chitanța 300 -_/30.07.2010 - în valoare de 5.000 lei;

-chitanța 300 -_/25.08.2010 - în valoare de 10.000 lei;

-chitanța 200 -_/15.09.2010 - în valoare de 5.000 lei; chitanța 100 -_/24.09.2010 - în valoare de 23.000 lei.

în baza acestor plăți, S.C. T. S.A. V., prin intermediul căreia s-a derulat acest contract, a livrat către reclamantă cantitatea de 17.450 kg. deșeuri de fier din banda de transport, conform dispozițiilor de livrare, semnate de către reclamantă, după cum urmează:

-dispoziția de livrare nr. 10/17.08.2010 - cantitatea de 6.135 kg. (6,135 to.);

-dispoziția de livrare nr. 11/13.09.2010 - cantitatea de 4.300 kg. (4,3 to.);

-dispoziția de livrare nr. 12/24.09.2010 - cantitatea de 3.200 kg. (3,2 to.);

-dispoziția de livrare nr. 14/27.09.2010 - cantitatea de 3.815 kg. (3,815 to.).

De altfel, o confirmare în plus a faptului că reclamanta a ridicat această cantitate de deșeuri - care constituie obiect al contractului, o constituie adresa emisă de către S.C. Plastur Elcis S.R.L., cu nr. 164/29.11.2010 și înregistrată la S.C. T. S.A. V. cu nr. 4845/29.11.2010, prin care reclamanta - apelantă solicită „ accesul în incinta CET pentru a ridica diferența de deșeu de fler".

Cu privire la „anexele" procesului - verbal de predare primire a amplasamentului, după cum am arătat și în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză, arată intimata-pârâtă că a semnalat faptul că există diferențe între actele depuse la dosarul cauzei și cele comunicate pârâtei. Astfel, în copia fișei de lucru anexată la raportul de expertiză la pg. 30 - 34, respectiv la pagina 34 (5 a fișei de lucru), după ultimul paragraf al punctului 4 apare o notă scrisă de mână cu majuscule, iar la întocmit este menționat numele celui care a întocmit documentul, pe când în același act comunicat pârâtei, de către reclamantă, la termenul din 07.10.2013, nu apare acea mențiune și nici numele celui care a întocmit actul, ci doar ștampila societății și o semnătură olografă, care, deși aparține aceleași persoane și este aplicată pe același act, este diferită, ca dimensiune, de cea de pe actul anexat raportului de expertiză.

Chiar dacă s-ar lua în calcul fișa de lucru anexată procesului verbal de predare a amplasamentului, din fișa de lucru, aflată la dosar rezultă următoarele: Caracteristicile obiectului amplasamentului sunt:

-lungime - 31 m;

-lățime - 6 m;

-înălțime - 2,8 m.

Amplasament: deasupra stafiei de 6 kv ce deservește sala cazane CAI, între cota + 16 m sprijinit pe picioare din profil metalic si cota + 21 m sprijinit pe grinzile de beton ale turnului de capăt.

De aici rezultă clar că limita amplasamentului, așa cum este aceasta prevăzută în acea fișă de lucru, este cota + 21 m sprijinit pe grinzile de beton ale turnului de capăt, nu și turnul de capăt, care se afla în interiorul clădirii și a cărui poziționare trebuia specificată exact, dar despre care însă nu se face mențiune în niciun document (anexă la caiet de sarcini, anexă la contract, amplasament, fișă de lucru etc).

De asemenea, este clar descrisă construcția, respectiv:

-culoar benzi metalice, construit din profile metalice și podea din tablă striată;

-acoperișul este din profile metalice și învelitoare de plăci azbociment;

-culoarul are dezmembrate benzile transportoare;

-culoarul este dezmembrat între cota + 16 m și cota 0 m.

În condițiile în care obiect al contractului l-ar fi constituit culoarul benzii transportoare nr.4, întrucât este vorba despre dezmembrarea unui utilaj tehnologic, acest lucru nu putea fi realizat decât în baza unei autorizații de desființare și a unui acord de mediu, care ar fi necesitat și întocmirea unui proiect de dezmembrare. Astfel, conform dispozițiilor art. 8 alin.(l) din Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare „Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, (...) se fac numai pe baza autorizației de desființare, obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4".

De asemenea, reclamanta - apelantă ar trebui să dețină și un acord de mediu pentru dezmembrarea utilajului tehnologic, inclusiv a elementelor de construcții de susținere a acestuia, întrucât culoarul este acoperit cu plăci din azbociment, a căror demontare necesită emiterea unui acord de mediu.

Referitor la susținerea reprezentatului reclamantei că " scheletul trebuie dezmembrat și nu demolat și de aceea nu este necesară autorizația de desființare", așa cum am arătat, art. 8 alin.(l) din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare, prevede că autorizația de desființare este necesară atât în cazul demolării, cât și în cazul dezafectării ori dezmembrării totale sau parțiale (...) și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora se fac numai pe baza autorizației de desființare, obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4".

Faptul că dezmembrarea ori dezafectarea utilajului tehnologic nu s-ar fi putut realiza decât în baza unei autorizații de desființare, precum și a unui acord de mediu, este susținută atât de documentele depuse la dosar de către reclamantă, respectiv acordul de mediu emis pentru S.C. T. S.A. V. și nu pentru S.C. PLASTUR - ELCIS S.R.L., în vederea dezmembrării culoarului de benzi de transport nr.3 și 4 și în care este menționat faptul că respectivul acord de mediu este emis în baza unui proiect de demolare (dezmembrare), precum și de afirmațiile martorului I. M. care, în declarația dată, a menționat faptul că acest utilaj tehnologic - culoarul benzii de transport nr.4, a făcut obiectul unei alte licitații ( la care însă nu a participat S.C. PLASTUR - ELCIS S.R.L.), dar s-a renunțat la dezmembrarea sa, deoarece cumpărătorul nu a prezentat o soluție - un proiect care să fi asigurat dezmembrarea, dezafectarea culoarului fără a se pune în pericol stația de 6 kv ce deservește sala cazane CAI și care se află amplasată exact sub acest utilaj.

Totodată, considerăm că obiectul unui contract nu poate fi stabilit pe baza declarației unui martor, atâta timp cât există documente suficiente care, puse cap la cap conduc la stabilirea obiectului său și, mai mult decât atât, acesta a fost confirmat de către părți prin executarea contractului, în proporție de 90%, consfințindu-se astfel voința părților. In aceste condiții considerăm că mai avem de livrat către reclamanta- intimată doar cantitatea de 2.550 kg. deșeu fieros provenind din bandă de transport.

Referitor la cantitatea de 190 ml țeava 0 219, aceasta a fost integral ridicată de către reclamanta-apelantă, conform dispoziției de livrare nr. 19 din 28.09.2011 - cantitatea de 70 m.l. și a procesului -verbal nr. 3119 din 05.10.2011 - cantitatea de 120 m.l., documente ce au fost semnate de dl. P. C. - reprezentantul reclamantei și care confirmă ridicarea întregii cantități cumpărate.

În ceea ce privește daunele - interese, ținând cont de cele expuse anterior, consideră că acestea sunt neîntemeiate.

Reclamanta . a formulat întâmpinare la apelul pârâtei, solicitând respingerea lui pentru următoarele considerente:

In fapt, prin calea de atac exercitata, municipiul V. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate pe primul capăt de cerere.

Arata, in esența, apelanta ca prevederile anexei E de la raportul de evaluare nr._/14.06.2010 coroborate cu cele ale anexei la caietul de sarcini si la contractul nr._/23.07.2010 conduc la concluzia ca obiectul contractului de vanzare-cumparare 1-a constituit țeava 219 = cantitate 190 ml si banda de transport ( deșeuri de fier ) cantitate = 20.000 kg si nu banda de transport nr.4 si capul de intoarcere nr.4.

In susținerea acestei afirmații, apelanta invoca un mănunchi de alegații care vin in contradicție totala cu clauzele contractuale, dar si cu inscrisurile care au fost intocmite chiar de către apelanta la momentul incheierii contractului sau ulterior ( procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului.

Se observa ușor ca apelanta reia apărările care au fost invocate la judecata in prima-instanta si pe care judecătorul fondului le-a inlaturat printr-o interpretare corecta a clauzelor contractuale.

Relevanta asupra determinării obiectului contractului de vanzare-cumparare au avut si probele administrate in cauza - raportul de expertiza tehnica si declarația martorului audiat din oficiu de către instanța de judecata, martor care a avut calitatea de membru in comisia de licitație.

Pe cale de consecința, in mod corect instanța de judecata a conchis ca obiectul contractului l-a constituit o banda de transport fara a fi identificata si țeava 219, paratul obligandu-se sa remită aceste bunuri reclamantei dupa achitarea prețului de adjudecare (punct. 2.1 din contract).

Pentru a concluziona astfel, instanța de judecata a avut in vedere procesul-verbal de licitație incheiat la data de 16.07.2010, in care se consemnează ca obiectul licitației il constituie valorificarea de mijloace fixe scoase din uz si disponibile aflate in proprietatea muncipiului V. dupa cum urmează conform anexei unde la litera E, sunt menționate in mod expres conducte termoficare si alte instalații.

Afirmația apelantei precum ca subscrisa ar fi cumpărat deseu de fier in cantitate de 20.000 kg conform anexei E este literalmente o minciuna.

Citind ANEXA E, observam ca aceasta se compune din doua categorii de bunuri: 1. bunuri rezultate din diferite casări propuse pentru valorificare, asa cum sunt si conductele de termoficare ; 2.materiale rezultate care sunt predate la magazie printre care si 20.000 kg deseu fier.

In anexa la contractul de vanzare-cumparare care nu este totuna cu ANEXA E, se arata ca bunurile supuse valorificării sunt banda transport si țeava 219, atat cantitățile, cat si valorile fiind estimate, cantitatea exacta putând fi stabilita doar dupa dezmembrare.

De aceea s-a si inserat in contractul de vanzare-cumparare clauza potrivit căreia in cazul in care apar diferente de cantități in plus sau in minus fata de cele prevăzute in anexa la prezentul contract, cele in plus vor fi achitate de către cumpărător, iar cele in minus vor fi scăzute din valoarea prevăzuta la pnct.2.3 din contract ( art.2.4 din contract).

Daca ar fi sa acceptam raționamentul apelantei, in sensul ca reclamanta a cumpărat cantitatea de 20.000 kg de deseu de fier existent in magazia sa la fabulosul pret de 62.477 lei, toate actele intocmite ulterior ( procesul-verbal de predare-primire amplasament, fisa de lucru....) ar fi lipsite de logica si de utilitate.

Nu interesează raportul de evaluare atâta timp cat bunurile au fost scoase la licitație publica, fiind adjudecate la un pret competitiv. Iata de ce consideram ca argumentele pe care le invoca apelanta in sensul sutinerii ca subscrisa a cumpărat 20.000 kg de deseu fieros nu pot fi primite.

Potrivit clauzei de la art.2.1 si anexei la contractul de vânzare-cumpărare, obiectul contractului l-a constituit banda transport si țeava 219 care a fost identificata pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiza .

Se arata, astfel, în acest raport, ca amplasamentul benzilor de transport cărbune este consemnat in procesul-verbal nr.3220/02.08.2010 care are la baza planul de situație in care sunt marcate benzile de transport si capul de întoarcere al benzii de transport.

Amplasamentul capului de întoarcere se afla deasupra stației de 6 kw si deservește sala de cazane CAI intre cota + 16 m, sprijinit pe picioare din profil metalic +21 m sprijinit pe grinzile de beton ale turnului de capăt.

La obiectivul sa se arate daca procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului din 30.07.2010 poate viza amplasamentul benzii de transport care a fost cumpărata la licitație, expertul tehnic concluzionează ca, in baza planului de situație si a celor doua fotocopii ce cuprind benzile de transport si capul de întoarcere a benzii de transport amplasat deasupra stației de 6 kw, pe amplasamentul descris mai sus se afla benzile de transport cumpărate la licitație de către apelanta-reclamantă. |

Instanța de judecata a avut in vedere concluziile raportului de expertiza dar si declarația martorului, concluzionând in mod corect ca obiectul contractului l-a constituit benzi transport si țeava 219, fiind amplasate in perimetrul identificat de către expert.

Probe: inscrisuri si martori.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu martorul C. L. și proba cu supliment de expertiză cu obiectivele încuviințate prin Încheierea de ședință din data de 04.02.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, raportat la prevederile art.292 Cod procedură civilă din 1865, instanța de control judiciar reține următoarele:

În fapt, în cadrul licitației organizate de Municipiul V., la data de 16.07.2010, cu privire la mijloacele fixe scoase din uz și disponibile, proprietatea sa, aflate anterior în exploatarea . (conform contractului de concesiune încheiat în anul 2007) și rămase în incinta acestei societăți, apelanta-reclamantă . a adjudecat, pentru suma de 62.477 lei, bunurile prevăzute în Anexa E a Raportului de evaluare întocmit de Comisia mixtă de evaluare a acestor bunuri (filele 134-137 vol.I dosarul primei instanțe).

Conform acestui Raport de evaluare, Anexa E cuprindea materiale în stare nedezmembrată provenite din casările anterioare, mai precis Hotărârea nr.24/2004, în valoare estimativă de 128.439,51 lei (fila 3 din raport).

Anexa E propriu-zisă (fila 137 din vol.I al dosarului primei instanțe) cuprindea două categorii de bunuri: 1. Bunuri rezultate din diferite casări propuse pentru valorificare (construcții speciale manipulare și transport culoare benzi, conducte termoficare cu aburi, conducte oțel de termoficare cu D=_ MM, tunel de dezgheț) și 2. Materiale rezultate, cu subcategoriile: bunuri ALR predate la magazie (1 tunel de îngheț, 214 piloni ciment, 20.000 kg deșeu fier, 190 ml țeavă uzată diametru 219) și materiale propuse pentru valorificare (tunelul de îngheț nedezmembrat, piatra spartă din pilonii de ciment, deșeu fier ca atare, țeava uzată).

În urma licitației, a fost astfel încheiat între UAT Mun.V. și ., Contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.07.2010 (filele 8-11 din vol.I al dosarului primei instanțe). La rubrica 2.Obiectul contractului s-au prevăzut următoarele:

„2.1. Furnizorul-vânzător se obligă să furnizeze (vândă) BANDA TRANSPORT, Ț. d 219, în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate prin prezentul contract. Mijloacele fixe adjudecate în urma licitației se pun la dispoziția cumpărătorului după achitarea prețului stabilit la licitație la care se adaugă TVA-ul.

2.2. Cumpărătorul se obligă să plătească furnizorului prețul convenit pentru îndeplinirea prezentului contract de vânzare-cumpărare.

2.3. Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, plătitbil furnizorului-vânzător de către cumpărător este de_ lei, plus TVA 14.994,48 lei (total 77.471,48 lei).

2.4. În cazul în care apar diferențe de cantități, în plus sau în minus față de cele prevăzute în anexa la prezentul contract, cele în plus vor fi achitate de către cumpărător (la prețul stabilit în urma licitației/kg sau ml), iar cele în minus vor fi scăzute din valoarea prevăzută la pct.2.3 din prezentul contract”.

Anexa Contractului nr._/23.07.2010, referitoare la obiectul contractului, reținea sub nr.curent E, că mijloacele fixe casate constau în conducte termoficare și alte instalații, că bunurile pentru valorificare constau în bandă transport cu cantitatea estimată la 20.000 kg și cu valoare estimată 40.204 lei fără TVA, precum și în țeavă 219, în cantitate estimată de 190 ml și cu valoare estimată 22.273 lei fără TVA (fila 11 vol.I al dosarului primei instanțe). Aceleași aspecte au fost cuprinse și în anexa 1 a Caietului de sarcini întocmit de comisia de licitație (filele 155-161 din vol.I al dosarului primei instanțe), cu mențiunea că aceste bunuri sunt demontate parțial și existente în incinta ..A.

La punctul 5 din Contract, intitulat Livrarea materialelor și documentelor care le însoțesc, s-a stipulat că:

„5.1. Eliberarea materialelor din depozit se face în baza contractului de vânzare-cumpărare și a dovezii achitării contravalorii mijloacelor fixe emise de furnizorul-vânzător. Nu se admit livrări în avans.

5.2. Cumpărătorul va proceda la tăierea benzii și țevii ce fac obiectul contractului și, împreună cu comisia de licitație, vor măsura banda și țevile demontate după care se poate trece la ridicarea acestora.

5.3. Odată emisă factura de către furnizor, țeava trece în proprietatea cumpărătorului, cu toate drepturile și obligațiile care decurg din acest transfer (inclusiv obligațiile referitoare la protecția muncii și a mediului înconjurător).

Punctul 6 din Contract a privit Obligațiile cumpărătorului ca fiind:

„6.1. Cumpărătorul asigură pe cheltuiala proprie dezmembrarea și dezafectarea traseului de țeavă cumpărată, cât și mijloacele de transport și încărcare. Dezmembrarea mijloacelor fixe se va efectua numai după ce vor fi îndeplinite toate condițiile legale ce îi vor conferi acest drept.

6.2. (…)

6.3. Cumpărătorul va achita integral, la momentul semnării contractului, prețul stabilit prin procesul-verbal de adjudecare la care se adaugă TVA-ul, în baza facturii emise de către furnizorul-vânzător. Cumpărătorul are obligația de a obține, pe cheltuiala sa, toate avizele prevăzute de legislația în vigoare (privind protecția muncii, a mediului, ISU, normele ministrului transporturilor pentru dezmembrarea obiectivelor etc.)”.

În privința modalităților de plată, pct.8 din contract stabilea că:

„8.1. Cumpărătorul are obligația de a efectua plata integrală a materialelor, atât a celor dezmembrate, cât și a celor nedezmembrate, la semnarea contractului. Eliberarea materialelor se face numai în baza dovezii de efectuare a plății”.

Ulterior încheierii acestui contract, la data de 30.07.2010 s-a încheiat de către ..A. și . Procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului(filele 71-75 din vol.I al dosarului primei instanțe), în care s-a stabilit că lucrările de dezmembrare privesc culoare benzi transport cărbune, și că se vor efectua conform Fișei de lucru pentru demolare benzi transport cărbune. Anexele acestui proces-verbal priveau, conform enumerării: plan de situație amplasament (fila 200 vol.I din dosarul primei instanțe), vederea de ansamblu culoar benzi – stație 6 kv –turn capăt (foto), fișa de lucru pentru demolare culoare benzi transport cărbune, acord de mediu pentru demolare culoare benzi transport –banda 3 și 4, Contract, tabel nominal cu persoanele autorizate să efectueze lucrări în zona de lucru.

La fila 71 din vol.I al dosarului primei instanțe se regăsește Fișa de lucru pentru demolare culoare benzi transport cărbune întocmită de ., care reține ca și amplasament al obiectivului, situarea sa deasupra stației de 6 kv ce deservește sala cazane CAI între cota+16 m sprijinit pe picioare din profil metalic și cota + 21 m sprijinit pe grinzile de beton ale turnului de capăt.

Autorizația de mediu nr.128/03.09.2012 depusă la dosarul cauzei (fila 128 vol.I din dosarul primei instanțe) privește activitatea . la punctul de lucru din V., ., jud.V., în conformitate cu obiectul de activitate al acesteia, iar nu activitatea de dezmembrare a vreunui mijloc fix casat din incinta ..

Conform adresei nr._/27.11.2013 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Bacău și a Fișei tehnice (filele 138 și 139 din vol.I al dosarului primei instanțe), . a primit doar avizul favorabil demolării benzilor 3+4 de transport cărbune.

Un fapt necontestat în cauză îl reprezintă achitarea de către apelanta-reclamantă a întregii sume de 62.477 lei prevăzută de în contractul de vânzare-cumpărare, ultima plată fiind efectuată în luna iunie 2011.

De asemenea, un fapt necontestat în cauză îl constituie ridicarea de către apelanta-reclamantă a unei cantități de_ kg deșeu feros și a 70 ml de țeavă diametru 219 mm,.

În privința diferenței de 120 ml țeavă, la fila 39 din volumul I al dosarului primei instanțe se află procesul-verbal încheiat între . și . din care rezultă că prima a predat celei de-a doua, corelativ cu preluarea de către aceasta, 120 ml țeavă diametru 219 mm. Procesul-verbal a fost semnat de reprezentantul apelantei-reclamante.

Totodată, în cauză nu s-a contestat de către apelanta-pârâtă împrejurarea că începând cu luna octombrie 2010 s-a interzis accesul reprezentanților . în incinta . pentru dezmembrarea benzii de transport.

Prin cererea de chemare în judecată, . a solicitat obligarea apelantei-pârâte să-i permită accesul în incinta . vederea demontării benzii nr.4 inclusiv a capului de întoarcere și preluării acesteia, să i se predea diferența de țeavă și deșeu achitat, respectiv 120 ml țeavă și 2550 kg deșeu fier (conform precizărilor din data de 04.12.2013- fila 151 din vol.I al dosarului primei instanțe), și obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune-interese pentru executarea necorespunzătoare și cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Față de poziția apelantei-pârâte, se reține că divergența dintre părți privește obiectul contractului referitor la „bandă transport”: apelanta-reclamantă susține că a cumpărat banda de transport nr.4, care include și capul de întoarcere și care se compune din benzile B4ab și B5ab, în timp ce apelanta-pârâtă susține că a vândut 20.000 kg deșeu feros provenind dintr-o bandă de transport, aflată în depozit.

I. Apelul reclamantei .:

1. Primul motiv de apel, referitor la modalitatea în care prima instanță s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere, este neîntemeiat. Așa cum s-a reținut anterior și cum rezultă din cererea de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a învestit instanța cu o acțiune în executarea contractului de vânzare-cumpărare, compusă dintr-un prim capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să-i permită accesul în incinta . vederea demontării benzii nr.4 inclusiv a capului de întoarcere și preluării acesteia. Din perspectiva dreptului material, acest petit privește o obligație de a face, asupra căreia prima instanță s-a pronunțat întocmai, respectiv admițând cererea așa cum a fost formulată (obligarea pârâtei să permită accesul reclamantei în incinta . vederea demontării benzii de transport cărbune nr.4 și a capului de întoarcere și a preluării materialelor rezultate).

Nu există pe parcursul dezbaterilor din fața primei instanțe, vreo precizare a obiectului acestui capăt de cerere de către apelanta-reclamantă, în sensul stabilirii în concret și complet a ansamblului benzii de transport.

Având în vedere că obligația trasării cadrului procesual, inclusiv sub aspectul obiectului cererii, revine reclamantului, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, nu se poate reține o culpă în sarcina primei instanțe că nu s-a pronunțat din oficiu asupra acestui aspect.

Nu mai puțin, ori de câte ori se constată că sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, așa cum este cazul în prezenta speță, partea interesată este legitimată să solicite, în cadrul procedurii prevăzute de art.281 ind.1 C. din 1865, lămurirea hotărârii. Art.281 ind.1 2a C. 1865 prevede că lămurirea nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281 ind.1 C. din 1865.

În consecință, sub acest aspect, Tribunalul nu poate reține un motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanțe.

2. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la greșita respingere a cererii de obligarea a pârâtei la predarea unei cantități de 2550 kg deșeu feros, Tribunalul reține următoarele:

În timp ce în primă instanță, poziția procesuală a reclamantei cu privire la acest aspect a fost în sensul că cele 2550 kg deșeu feros reprezintă diferența de material achitată din cele 20.000 kg ale benzii de transport cumpărate, demontând și preluând_ kg din aceasta (filele 54 și 151 din volumul I al primei instanțe), în motivarea apelului se arată că cele 2550 kg nu au nicio legătură cu banda de transport, ci provin dintr-o demontare anterioară care le-a fost permisă, fără nicio legătură cu banda de transport care, în opinia sa, a făcut obiectul contractului.

În primul rând, soluția primei instanțe reflectă aprecierea de ansamblu asupra acțiunii în executarea contractului, concluzionându-se că, din moment ce se va permite accesul reclamantei în incinta . pentru continuarea demontării benzii, orice diferență de deșeu feros astfel rezultată (inclusiv cele 2550 kg deja demontate) va fi preluată ca atare.

Pentru considerente care vor fi dezvoltate odată cu apelul pârâtei, soluția primei instanțe este corectă în condițiile în care se reține că obiect al contractului l-a constituit banda de transport, că recepția cantitativă se va efectua la sediul furnizorului conform art.4 și 5.2 din Contract (nefiind făcută dovada dezmembrării acestei cantități de deșeu feros), și că, în condițiile art.2.4 din Contract, se va aprecia asupra cantităților în plus sau în minus.

În al doilea rând, invocarea direct în apel a faptului că cele 2550 kg reprezintă o cantitate de deșeu feros distinctă de obiectul contractului nu poate fi primită în lumina dispozițiilor art.294 alin.(1) C. din 1865, reprezentând o schimbare a cauzei, nepermisă în apel. Practic se solicită predarea celor 2550 kg în alt temei decât contractul, de vreme ce se susține că această cantitate nu are legătură cu banda de transport. Or, nu s-a invocat nicio clipă că obiectul contractului ar fi format atât din banda de transport și țeava de 219, cât și din 20.000 kg deșeu feros.

3. Cel de-al treilea motiv de apel este, de asemenea, neîntemeiat.

După cum s-a reținut, un fapt necontestat în cauză îl constituie achiziționarea de către reclamantă a 190 ml de țeavă diametru 219 mm, achitarea ei, precum și preluarea unui număr de 70 ml la data de 28.09.2011.

Pentru diferența de 120 ml, la dosarul cauzei există un proces-verbal de predare-primire, încheiat între . și societatea reclamantă, prin care se atestă predarea către . a acestei diferențe la data de 05.10.2011 (fila 39 din vol.I al dosarului primei instanțe). Deși acest proces-verbal poartă semnătura necontestată a reprezentantului reclamantei, aceasta a susținut că nu se poate reține predarea propriu-zisă în lipsa dispoziției de livrare.

Tribunalul constată că în contractul părților nu se regăsește nicio prevedere care să atragă obligativitatea emiterii unei astfel de dispoziții (la pct.5 prevăzându-se că livrarea materialelor se va face în baza contractului de vânzare-cumpărare și a dovezii achitării), situație în care dovada remiterii bunului cumpărat se poate face cu orice mijloc de probă.

Afirmația apelantei-reclamante conform căreia, în realitate, procesul-verbal nu a fost unul de predare-primire, ci a reprezentat un acord pentru demontarea viitoare a celor 120 ml de țeavă, nu este susținută probatoriu și nu poate fi primită în condițiile în care, demontarea efectuându-se în baza contractului, conform art.5, nu era necesară încheierea vreunui alt acord.

4. Motivul de apel privind greșita respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 200.000 lei daune-interese este neîntemeiat.

Reclamanta a solicitat aceste daune pentru neexecutarea/executarea cu întârziere de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale, luând în calcul, conform precizărilor de la fila 261 din vol.I al dosarului primei instanțe, cheltuielile pentru dezmembrare, cheltuieli cu plata materialelor nepredate și neachitate, precum și profitul nerealizat.

În privința primei categorii de cheltuieli, Tribunalul reține că acestea sunt specifice obiectului de activitate al societății și, astfel, au fost asumate de către reclamantă. În condițiile în care ea nu a cerut rezoluțiunea contractului, ci continuarea lui, rezultă că, din perspectiva desfășurării activității reclamantei, aceste cheltuieli își vor atinge scopul și nu pot fi imputate pârâtei.

De asemenea, cheltuielile efectuate constând în plata deșeului feros achiziționat rămân justificate în condițiile în care reclamanta nu a cerut rezoluțiunea contractului și repunerea în situația anterioară (respectiv restituirea prețului plătit).

Astfel, urmărind continuarea contractului, nu se poate reține producerea unui prejudiciu constând în cheltuielile avansate pentru dezmembrare și achitarea prețului, finalmente, aceste cheltuieli având să-și justifice utilitatea.

În privința beneficiului nerealizat, Tribunalul precizează că, în materia răspunderii contractuale, condițiile cerute pentru a se putea obține repararea prejudiciului sunt aceleași ca și în cazul răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost încă reparat.

Beneficiul nerealizat se încadrează în categoria prejudiciului cert în măsura în care este actual (ceea ce nu este cazul, invocându-se profitul nerealizat) sau viitor (adică, prejudiciul care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind susceptibil de evaluare). Nu se admite astfel repararea unui prejudiciu eventual.

Or, profitul nerealizat se încadrează noțiunii de prejudiciu eventual în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței unor oferte ferme de la alți agenți economici, de achiziționare a deșeului feros pe care ea l-a cumpărat de la pârâtă, oferte pe care nu a putut să le onoreze și care presupuneau un preț mai mare decât cel pe care l-ar putea obține în prezent. Reclamanta a prezentat doar un calcul ipotetic care nu echivalează cu un prejudiciu cert sau viitor.

În consecință, soluția primei instanțe asupra acestui capăt de cerere este corectă.

II. Apelul pârâtei U. A.-TERITORIALĂ – MUNICIPIUL V..

1. Motivul de apel constând în greșita admitere a capătului de cerere privind obligarea sa la a permite reclamantei accesul în incinta . în vederea demontării benzii de transport cărbune nr.4 și a capului de întoarcere și a preluării materialelor rezultate, raportat la greșita interpretare a contractului, este nefondat pentru considerentele ce succed:

a) Conform art.982 Cod civil din 1864 (aplicabil în cauză față de data încheierii contractului), „Toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg”.

Apelanta-pârâtă a susținut că ceea ce a vândut reclamantei au fost 20.000 kg deșeu feros, iar nu o bandă de transport – ca ansamblu tehnic nedemontat. În susținere, se prevalează de prevederile art.5.1 din contract care se referă la eliberarea unor materiale din depozit.

Or, în contextul în care la art.6 se face vorbire despre dezmembrarea și dezafectarea traseului de țeavă și a mijloacelor fixe, urmată de obligația predării unui amplasament curat, fără deșeuri sau reziduuri provenite din dezmembrări, iar la art.8 se face vorbire de obligația achitării integrale atât a materialelor dezmembrate, cât și a celor nedezmembrate,Tribunalul reține că nu se poate concluziona că obiectul contractului a privit exclusiv materiale aflate într-un depozit.

Coroborat cu Anexa Contractului, parte integrantă din acesta, ceea ce s-a vândut reclamantei a constat în deșeul feros rezultat din dezmembrarea ansamblului instalației-bandă de transport. În Anexa Contractului există mențiunea estimării cantității de deșeu feros, această mențiune neputând fi ignorată și interpretată ca transformând obiectul contractului în 20.000 kg deșeu feros aflat într-un depozit.

Împrejurarea că deșeul feros avea să provină dintr-un mijloc fix nedezmembrat (și că nu reprezenta deșeu feros existent ca atare în incinta .) rezultă din Anexa E a Raportului de evaluare întocmit de comisia de licitație, anterior organizării acesteia. O bandă de transport se încadrează astfel noțiunii de construcții speciale manipulare și transport culoare benzi, menționate în Anexa E a acestui raport.

În Contract s-a prevăzut totodată că pentru reclamanta-cumpărător obligația obținerii tuturor avizelor pentru dezmembrare, ceea ce reprezintă un argument suplimentar în sensul că operațiunea la care reclamanta era legitimată prin contract nu se rezuma doar la ridicarea unor materiale.

Susținerea apelantei-pârâte în sensul că reclamanta nu avea cum să cumpere o bandă de transport pe care s-o dezmembreze din moment ce nu avea obținute autorizațiile specifice pentru această operațiune, nu poate fi primită.

În primul rând, obținerea autorizațiilor reprezenta o chestiune ulterioară transferului de proprietate care, conform contractului opera la data emiterii facturii (art.5.3) și nu era condiționat de obținerea prealabilă a avizelor necesare. În al doilea rând, clauza cuprinsă la pct.6.3 nu avea caracter esențial, determinant, pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare. Nerespectarea legislației privind avizele necesare putea, cel mult, atrage răspunderea contravențională a cumpărătorului.

Totodată, trebuie avută în vedere și prevederea contractuală cuprinsă la art.2.4, prin care se acceptă posibilitatea rezultării unor diferențe privind obiectul contractului. Or, dacă ceea ce ar fi format bunul vândut ar fi constat în cantitatea exactă de 20.000 kg deșeu feros aflată în depozit, fără să implice vreo operațiune de dezmembrare, această clauză contractuală nu s-ar fi justificat.

În consecință, instanța de control judiciar reține că ceea ce a format obiectul contractului, alături de țeava de 219 mm, a constat în deșeul feros rezultat din dezmembrarea unei benzi de transport (mijloc fix nedemontat).

b) Potrivit art.977 Cod civil din 1864, „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.

Analizând probatoriul administrat în cauză pentru a determina intenția comună a părților la momentul încheierii contractului, Tribunalul reține că toate actele premergătoare, respectiv cele de organizare a licitației (procesul-verbal de evaluare a bunurilor casate, caietul de sarcini), procesul-verbal de amplasament din 30.07.2010, precum și percepția persoanelor implicate (în speță, martorul M. I., membru al comisiei de licitație și martorul C. L., muncitor care a participat la dezmembrarea benzii de transport) converg în sensul că, ceea ce s-a dorit să se valorifice pe această cale, respectiv să se achiziționeze, a constat, pe lângă cei 190 ml țeavă, într-o bandă de transport, ca și ansamblu tehnic, astfel cum acesta a fost descris în Raportul de expertiză tehnică judiciară și în Suplimentul de expertiză efectuate în cauză. Din acest ansamblu, reclamanta avea să preia exclusiv deșeul feros rezultat.

Procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului(filele 71-75 din vol.I al dosarului primei instanțe) atesta realizarea în viitor a unor lucrări de dezmembrare (iar nu ridicare pur și simplu a unor materiale rezultate dintr-o dezmembrare anterioară), dezmembrarea privind culoare benzi transport cărbune, conform Fișei de lucru pentru demolare benzi transport cărbune, întocmită de reclamantă și însușită de . prin acest proces-verbal de predare-primire a amplasamentului.

Acest proces-verbal este opozabil apelantei-pârâte în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare nr._/23.07.2010 s-a derulat prin intermediul ., conform Contractului de concesiune nr.6698/13.03.2007, așa cum aceasta însăși arată în cererea de chemare în garanție.

Or, prin concluziile Raportului de expertiză efectuat în cadrul primei etape procesuale s-a identificat ca și corespunzând planului de amplasament al benzii de transport cărbune menționate în Procesul-verbal încheiat la data de 30.07.2010(filele 71-75 din vol.I al dosarului primei instanțe), benzile nedemontate B4ab și B5ab (fila 186 din vol.I al dosarului primei instanțe).

Potrivit Suplimentului de expertiză efectuat în etapa procesuală a apelului (fila 148 dosar de apel), ansamblu denumit bandă de transport, anterior dezmembrării, raportat la Proiectul de construire al fostului CET – ulterior ., în anul 1983, consta în: banda B5 ab, cap întoarcere, banda B4ab, stâlpul exterior de susținere, banda B4ab. Părțile componente ale acestui ansamblu cuprind: banda B5ab (acoperiș: plăci de azbociment, grinzi metalice transversale, grinzi metalice longitudinale; pereți: stâlpi de susținere din profil metalic, 20 bucăți, profile longitudinale tip I,U,L,T, ferestre cu tocuri metalice din profil U35, geam simplu tras; planșeu (podină): grinzi metalice tip profile sau cu găuri montate longitudinal și transversal și din tablă striată; parapet protecție: țeavă pătratp 40x40 mm și platband); banda B4ab (acoperiș compus din grinzi metalice longitudinale I 120 și grinzi transversale din profil I 300, contravântuiri și pane profile metalice și plăci de azbociment; pereți laterali alcătuiți din stâlpi verticali executați din profil tip L 70x70 mm, contrafise din profile metalice tip L 100x100 mm, bare longitudinale din țeavă pătrată de 100x100 mm; plăci de azbociment). Pardoseala este alcătuită din grinzi metalice transversale trapezoidale 400x100 mm, grinzi metalice longitudinale, profil 150x200 mm și podină din tablă striată. Stâlpul exterior de susținere al benzii B4ab este alcătuit din două picioare metalice, grinzi orizontale și contravantuiri din profile metalice. Capul de întoarcere este realizat pe trei nivele și alcătuit din acoperiș ce cuprinde grinzile metalice longitudinale și transversale, tamburul metalic pentru cablu, pereți laterali din profile metalice montate vertical și orizontal, pe care se sprijină plăcile din azbociment. Pereții includ ferestre cu tocuri metalice și sticlă trasă.

Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu depozițiile celor doi martori audiați în cauză. Astfel, martorul M. I., care a făcut parte din comisia de licitație și ulterior din cea de predare a amplasamentului, a arătat că ceea ce s-a valorificat la licitație publică a fost banda de transport nr.4, cu două culoare, compusă din scheletul metalic de susținere a benzii, nedemontat și o parte din capul de întoarcere al acestei benzi, respectiv un tambur și o grindă de susținere a macaralei. Martorul C. L. a arătat că a desfășurat activități de dezmembrare a deșeului feros pe amplasamentul constând în hala de la ultimul etaj și dintr-un turn, pe care l-a identificat ca fiind cel din fotografia aflată la fila 224 din vol.I al dosarului primei instanțe.

c) Conform art.1312 alin.(2) Cod civil din 1864, „orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretează în contra vânzătorului”, în considerarea faptului că acestuia îi revine sarcina să delimiteze, în afara oricărui echivoc, obiectul vânzării. Pârâta nu a justificat motivele pentru care a menționat în contract „bandă de transport” iar nu „20.000 kg deșeu feros, provenit din demontarea unei benzi de transport și aflate în depozit” așa cum a susținut că ar fi format obiectul contractului. De asemenea, nu s-a justificat motivul pentru care a inserat în contract prevederi privind operațiunea de dezmembrare (demontare și tăiere a benzii) ca revenind cumpărătoarei (art.5.2, art.6.1 și 6.2).

Astfel fiind, aplicând regulile de interpretare a contractului prevăzute de Codul civil din 1864, Tribunalul reține că mențiunea „bandă de transport” de la rubrica Obiectul contractului, a privit banda B5 ab, cap întoarcere, banda B4ab, stâlpul exterior de susținere, respectiv componentele lor feroase, operațiunea de dezmembrare, debitare și transport revenind cumpărătorului.

Cum în speță nu s-a făcut dovada că s-a permis reclamantei să dezmembreze în întregime acest ansamblu, operațiune urmată de cântărirea materialelor rezultate și de ridicarea lor, până la limita de 20.000 kg plătite deja (pentru diferența în plus urmând ca preluarea să aibă loc numai după achitarea contravalorii, nefiind permise livrări în avans – art.5.1. din Contract), Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis acest capăt de cerere.

Așa cum s-a arătat, din perspectiva dreptului material, demersul judiciar al reclamantei a urmărit continuarea executării contractului, obligația de a face pretinsă pârâtei, respectiv de a-i permite accesul în vederea demontării, circumscriindu-se prevederilor art.1320 Cod civil din 1864 (respectiv opțiunea cumpărătorului, în caz de nepredare a bunului, de a solicita punerea sa în posesie). Potrivit art.1316 Cod civil, „predarea lucrurilor mobile se face (…) prin remiterea chelilor clădirii în care se află puse (…)”, ceea ce echivalează în speță cu permiterea accesului în incinta ..

2. Cu privire la soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de chemare în garanție a ., formulată de pârâta UAT Municipiul V., contrar celor reținute de prima instanță, aceasta a avut ca obiect, nu obligarea chematei în garanție la plata daunelor-interese în caz de admitere a acestui capăt de cerere, ci obligarea chematei în garanție la executarea hotărârii judecătorești, sub aspectul permiterii accesului în incinta obiectivului, respectiv sub aspectul predării diferenței de 2550 kg deșeu feros.

Tribunalul reține că permiterea accesului, în sensul de predare a bunului vândut, reprezintă o obligație intuitu personae a apelantei pârâte (în calitatea de proprietară a bunului vândut), care nu poate fi executată de un terț, în speță .. Pe de altă parte, raportat la predarea celor 2550 kg diferență de fier vechi, Tribunalul reține că această obligație ar incumba însăși pârâtei, în calitate de vânzătoare, tot în considerarea predării bunului vândut. Către reclamanta-cumpărătoare.

Or, obiectul cererii de chemare în garanție trebuie să constituie o prestație proprie către cel care cheamă în garanție. Altfel spus, . ar trebui să aibă obligația față de UAT V. să-i permită accesul, respectiv să îi predea 2550 kg deșeu feros, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, pe calea cererii de chemare în garanție, apelanta-pârâta a urmărit introducerea în cauză a unui nou pârât (căruia să-i revină aceleași obligații pe care ea le are în virtutea contractului), ceea ce este inadmisibil din punct de vedere procesual civil.

D. urmare, Tribunalul va respinge apelurile formulate, păstrând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică. În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în apel, având în vedere soluția pronunțată, acestea vor rămâne în sarcina părților, astfel cum au fost făcute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile formulate de . și U. A. TERITORIALĂ – MUNICIPIUL V. împotriva Sentinței civile nr.1195/07.05.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.

Respinge cererea apelantei-reclamante . de obligare a apelantei-pârâte U. A. TERITORIALĂ – MUNICIPIUL V. la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2015.

Președinte,

A. I. Z.

Judecător,

D. M. M.

Grefier,

E. G.

Red.A.I.Z.

Th.A.I.Z./ E.G./ 10.07.2015

5 ex./.>

Judecătoria V. – judecător C. P.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 865/2015. Tribunalul...		Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 870/2015.... →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul VASLUI