Plângere contravenţională. Decizia nr. 851/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 851/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 851/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 851/A
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. în contradictoriu cu intimatul petent L. I., împotriva sentinței civile nr. 890 pronunțată la data de 16.12.2014 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 890 pronunțată la data de 16.12.2014, Judecătoria Huși a admis plângerea contravențională formulată de intimatul petent L. I., CNP_, cu domiciliul în . Epureni, jud. V., în contradictoriu cu apelantul intimat I. P. J. V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20. 08. 2014.
A dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20. 08. 2014.
A exonerat intimatul petent de plata amenzii în cuantum de 180 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Intimatul petent a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.08.2014 pentru aceea că, data de 20.08.2014, ora 12.10, în loc. Huși, . «Cel în cauză a traversat partea carosabilă prin loc nepermis cu toate că în apropiere exista trecere pentru pietoni» fapta prevăzuta de art. 99 al. 1 pct. 3 din OUG 195/2002 rep., agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii in cuantum de 180 lei.
Procesul-verbal a fost incheiat imediat dupa constatarea contravenției fiindu-i adus la cunoștința intimatului petent dreptul de a formula obiectiuni. Acesta a primit duplicatul dupa ce a semnat la rubrica specifica cu mențiunea " Domnul S. m-a amendat doar pe mine din foarte mulți trecători care au trecut neregulamentar".
Cu privire la competența materială si teritoriala de solutionare a plângerii, care este una absoluta, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecatoria Huși este competenta, întrucât locul savârsirii faptei este în mun. Huși, jud. V., iar litigiul este de competenta judecatoriei.
De asemenea, instanta a retinut ca plângerea a fost introdusa în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plângerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sancțiunii.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta a avut în vedere faptul că procesul verbal de contravenție a făcut dovada celor menționate în cuprinsul său până la proba contrară, bucurându-se de prezumția de legalitate și de temeinicie ca act administrativ.
Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.
Raportat la garanțiile prevăzută de art.6 CEDO și înțelesul sintagmei "prezumția de nevinovăție", reglementata de paragraful 2 al articolului 6 din Convenție trebuie relevat faptul că judecătorii nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că inculpatul/petentul a săvârșit fapta de care este acuzat. Apoi, sarcina probei aparține celui ce acuză, iar orice îndoială trebuie sa profite celui acuzat [Barbera, Messegue si Jabardo c. Spaniei,]. Totodată, el trebuie informat din timp asupra acuzației ce i se aduce, pentru a avea posibilitatea de a-și pregăti apărarea, singur sau asistat de un avocat.
În sistemul nostru, procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Curtea precizează că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar, în materie penala, obligă statele să nu depășească o anumita limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, este întemeiat a se aprecia ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personala a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.
Această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța va verifica, oricum, din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Totodată, în situația în care procesul verbal mai cuprinde alte elemente, spre exemplu este indicat un martor sau un alt mijloc de proba, instanța va dispune din oficiu, independent de cererea petentului în acest sens, administrarea și a acestor probe. Astfel, deși plecând de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va baza doar pe aceasta, fapt pe care reprezintă o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Împrejurarea că sarcina probei revine intimatului petent sancționat contravențional nu a încălcat dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Astfel, intimatul petent a depus la dosar procesul verbal atacat și a solicitat audierea martorei oculare L. C. M., soția acestuia.
Întrucat materia contravențiilor poate fi calificată ca aparținând „materiei penale” din punct de vedere al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, aplicarea interdicției de a depune mărturie unor categorii de persoane, care, în foarte multe cazuri, sunt martori oculari la săvârșirea unor contravenții, aduce atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul asigurării egalității armelor în proces. De asemenea, în situația în care la locul săvârșirii ipoteticei fapte se afla doar o persoana din aceste categorii, contravenientul nu va putea răsturna niciodată prezumția de legalitate a procesului-verbal contravențional, practic fiind deschisă posibilitatea abuzurilor din partea agentului constatator. Mai ales in cazul contravențiilor instantanee (de exemplu, contraventiile rutiere sau cele privind ordinea și liniștea publică) este foarte probabil ca la „locul faptei” sa se afle soțul contravenientului sau o ruda a acestuia.
Așa fiind, conf. disp. art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis audierea ca martoră a soției intimatului pentent, apreciind că aceasta este în măsură să contribuie la temeinica rezolvare a cauzei.
Fiind audiată la instanță, martora L. C. M. a confirmat susținerile intimatului petent din plângerea prealabilă, arătând că la data de 20.08.2014, l-a însoțit pe intimatul petent la sediul BCR, sens în care s-au deplasat cu mașina proprietate, pe care intimat petent a parcat-o în fața băncii, aflată pe sensul său de mers. După ce și-au rezolvat problemele la BCR, s-au urcat în mașină, continuându-și deplasarea către Poștă și înainte de trecerea de pietoni din fața Poștei, au fost opriți de către un polițist. Acesta i-a solicitat actele intimatului petent și i-a spus să rămână la mașină, iar după câteva minute, polițistul a revenit cu un proces verbal pe care petentul l-a semnat. A aflat de la intimatului petent că a fost sancționat pentru că ar fi traversat partea carosabilă prin loc nepermis, situație de fapt ce nu corespunde adevărului.
Coroborând depoziția acestei martori ci susținerile intimatului petent din plângerea prealabilă, instanța a constatat că intimatul petent nu a comis contravenția reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, a admis plângerea, ca fiind întemeiată și a dispus anularea procesului-verbal atacat, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței civile nr. 890 pronunțată la data de 16.12.2014 de către Judecătoria Huși a formulat apel apelantul intimat IPJ V..
Hotărârea pronunțata de prima instanța este nefondata întrucat instanța de fond a admis plângerea contravenționala in baza declarației martorului L. C. M., soția intimatului petent desi prin întâmpinare s-a solicitat respingerea probei cu acest martor in condițiile art. 315 al 1 pct 2 din C pr civ.
Consideră apelantul intimat ca hotărârea data de prima instanța este nefondata intrucat aceasta a apreciat ca relevanta declarația unui martor, desi persoana respectiva era soția petentului iar prin întâmpinarea nr. 8562 din 18.09.2014 s-a solicitat in conformitate cu art 315 al 1 pct 2 din C pr civ respingerea acestei probe.
Astfel, prima instanța a admis proba cu martorul propus de petent, încălcând astfel dispozițiile art. 315 alin. 1 pct 2 din cod procedură civilă, deși s-a solicitat în mod expres prin întâmpinare respingerea acestei probe.
Prin urmare, este evident ca declarația acesteia a fost subiectiva si nu a confirmat cele reținute de polițist.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, dupa o procedura speciala prevăzuta de lege, astfel ca se bucura de prezumția de autenticitate si veridicitate, care insa este relativa si poate fi răsturnata prin probe pertinente de către contravenient conform disp.art. 249 C. pr civila care reglementează sarcina probei.
Pe cale de consecința solicită apelantul intimat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței civile pronunțate de Judecătoria H. si respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata.
In drept, își întemeiază cerere in conformitate cu dispozițiile art 34 al 2 din OG 2/2001.
Intimatul petent L. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca fiind neintemeiat si pe cale de consecința solicită sa fie menținută sentința primei instanțe ca fiind una legala si temeinica.
In fapt prin apelul formulat de către IJP V. se solicita admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, rejudecarea cauzei cu consecința menținerii procesului verbal si a respingerii plângerii contravenționale, acest fapt fiind cu totul eronat.
Învederează intimatul petent faptul ca din intreg materialul probator administrat in cauza la instanța de fond, rezulta fara echivoc ca nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina mea.
De altfel Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca din cauza caracterului preventiv, punitiv si disuasiv al sancțiunii aplicate pentru incalcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art.6 din convenție in materie penala, prin care se număra dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului verbal, care au atras, pentru contravenienți sancționarea cu amenda ,cu aplicarea de puncte de penalizare si ca de altfel orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept si ca convenția nu se opune acestui fapt, dar ca aceasta obliga statele contractante sa nu depășească un anumit prag si impune statelor sa aiba in vedere aceste prezumții in limite rezonabile, tinand cont de gravitatea faptelor si păstrând dreptul la apărare.
Chiar daca procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate intocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități, acesta bucurandu-se de prezumția de autenticitate si veridicitate, care este insa relativa si care putea fi susținut de un martor datorita locului si orei producerii contravenției insa acest lucru nu a fost făcut.
Mai mult in legislația naționala este prevăzut ca pot fi ascultați / audiați in instanța toti cei care au fost de fata pentru aflarea adevărului iar martorul propus de către mine in prima instanța nu confirma cele reținute in procesul verbal iar cu privire la credibilitatea acestuia, aduc la cunoștința instanței faptul ca prezumția de răspundere a mea stabilita prin procesul verbal de contravenție este una relativa si proba contrara poate fi adusa de persoanele in cauza prin intermediul oricărui element de proba admis de legislația naționala.
Pentru motivele mai sus arătate, intimatul petent solicită respingerea apelului si menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind una legala si temeinica.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este întemeiat.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Tribunalul constată că fapta a fost suficient descrisă - la data de 20.08.2014 contravenientul a traversat . cu toate că în apropiere se afla o trecere de pietoni. Faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicate atât prevederea legală încălcată (art. 99 alin. 1 pct. 3) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată), cât și cea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 99 alin. 1 pct. 3) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că petentul-intimat se face vinovat de săvârșirea contravenției descrisă în procesul verbal de contravenție.
Din sentinta civilă nr. 890 din 16.12.2014 rezultă că Judecătoria Bârlad și-a întemeiat solutia pronuntată pe sustinerile martorei L. C.-M., soția petentului, care a afirmat în ședința din 16.12.2014 faptul că sotul său nu a săvârșit nicio contravenție.
Deși Judecătoria Bârlad a audiată martora sus-mentionată, tribunalul constată că această proba nu trebuia admisă prin prisma prevederilor art. 315 alin. 2 NCPC care arată că anumite categorii de persoane nu pot fi audiate ca martori, printre care și soțul părților. Singura excepție este cea prevăzuta de alin. 2, respectiv atunci când părțile consimt expres sau tacit audierea acestor persoane. Însă, în speță, prin întâmpinare intimatul s-a opus în mod expres audierii sotului petentei. În aceste condiții, depozitia martorei L. C.-M. nu trebuia reținută în motivarea cauzei. De asemenea, din dosarul de fond nu rezultă că Judecătoria a dispus din oficiu această probă, ci la cererea petentului.
Mai mult, Tribunalul constată că sustinerile acestei persoane prezintă un grad mare de subiectivism. Deși martora afirmă că petentul nici nu a trecut . a consemnat în procesul verbal la rubrica obiectiuni nu faptul că nu a săvârșit contravenția ci că a fost amendat doar dumnealui dintr-un grup mai mare de persoane care au trecut . fost reluată în plângerea contravențională unde petentul a susținut de asemenea că mai multi pietoni au traversat neregulamentar carosabilul.
În consecință, petentul nu reușește să răstoarne prezumția de veridicitate neadministrând probe care să infirme constatările agentului constatator percepute de către acesta cu propriile simturi (ex propriis sensibus).
Or, așa cum doctrina și practica juridică a arătat procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I –a. Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, va admite, apelul declarat de intimatul I. de Politie al Judetului V. împotriva sentinței civile nr. 890 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o schimbă în tot și în rejudecare va respinge plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul I. de Politie al Judetului V. împotriva sentinței civile nr. 890 din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă in tot si, in rejudecare:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul L. I. (CNP_) cu domiciliul în .-Epureni, jud. V., în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE AL JUDETULUI V. cu sediul în V., jud. V..
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică,azi, 23.06.2015
Președinte, O. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. O.C./ 24.09.2015
Tehnored. A.A./ 4 ex./ 29.06.2015
2 ex. .
Judecătoria Huși-judecător I. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
